INVATA DE LA PASARI...

http://www.youtube.com/watch?v=OwhDPGMZicU&feature=em-share_video_user

Oare mai este vreun secret ca imi plac povestile? Nu cred...Ultima poveste citita a fost despre un imparat. Imi plac povestile cu imparati. Noi sintem fii si fiice ale Celui mai mare Imparat. Asa ca am motivele mele pentru care vreau sa stiu ce si cum despre acesti suverani...cind m-oi prezenta la curtea Marelui Domn vreau sa stiu cum sa ma port...

Si acest imparat din povestea de care va spuneam, a oferit o mare rasplata artistului care va picta cel mai frumos, cel mai expresiv tablou care sa ilustreze pacea. Nu stiu unde se gasesc astfel de imparati preocupati de acest subiect; in afara de "imparatul" nostru Obama care a luat premiul Nobel pentru pace doar pentruca...na, ca m-am incurcat si mi-a scapat motivul - nu mai stiu pentru ce l-a luat...Poate ma ajuta careva?!

Ei, dar sa revin la povestea mea despre imparatul asta de demult care a dat acel concurs. Multi pictori din imparatia lui si-au prezentat operele lor de arta. Imparatul s-a uitat grijuliu si priceput la fiecare pictura, absorbind fiecare detaliu, admirind fiecare nuanta, cintarind in minte fiecare idee ce parea ca ar fii exprimata de pinza la care se uita.

Pina la urma a ales doua tablouri care pareau ca i-au atras atentia in mod deosebit, si se vedea treaba ca unul dintre ele va lua premiul cel promis. Pe una dintre pinze puteai sa vezi un lac, de un calm perfect...parca oglindind in el muntii care-l inconjurau si care si ei aveau o statura inalta, maiastra, plina de frumusete si pace. Deaupra acestora trona albastru unui cer pe care lenes pluteau niste nori pufosi. Tabloul asta parea favoritul tuturor si parea pictura perfecta care sa ilustreze esenta pacii.

Cealalta pictura avea si ea munti, dar erau golasi, dezbracati de frumusetea padurilor...Deasupra, un cer cenusiu, parca minios, arunca printre picaturile reci de ploaie, fulgere ale caror sunete parea sa creeze un ecou surd. Intr-o parte a unuia dintre muntii din tablou, era o cascada spumegind...Nici nu-ti puteai imagina un tablou mai galagios si mai lipsit de pace. Dar daca te uitai cu bagare de seama, undeva in preajma cascadei, intr-un arbust crescut cu radacinile inghesuite intr-o crapatura mica a stincii, era un cuib...In cuib, o pasare isi pusese ouale si statea linistita pe cuibul ei... Acolo, in dinamica acestui tablou plin de energie consumata la refuz, cu galagia si miscarea tuturor elementelor incluse, in sunetul continuu si framintarea acelei cascade, aceasta pasare a creat pentru ea, un tablou de pace perfecta.

Tu care pinza ai fi ales? Imparatul a ales pe cea de-a doua. Stii de ce? Imparatul a explicat ca pacea nu inseamna neaparat lipsa galagiei, a problemelor, or a muncii grele. Pacea adevarata se creaza in mijlocul tuturor acestor lucruri, sau mai bine zis in ciuda tuturor acestor lucruri. Pacea este atunci cind in mijlocul existentei , oricare ar fi ea, poti sa-ti pastrezi inima calma...Cit de linistit este ...cuibul tau? Este exact atit de linistit cit iti este inima de linistita...Sa invatam si de la pasari...