DE MINA CU MAMA...

La o postare, destul de contradictorie, http://mariuscruceru.ro/2010/05/31/ce-bastard-frumusel/#comments
...eenglimlach raspunde ...si commentul ei il gasiti mai jos...

Si ca femeie, si mama, si credincioasa, va spun ca oricine...ORICE FEMEIE ar fi mindra sa fie mama acestei fete. Si asta pentruca cea care a crescut-o a fost cu adevarat o femeie credincioasa. Pacatoasa? Da! Care se considera sfint pe-aci? Va rog daca sinteti prea sfinti, nu mai cititi blogul asta ca nu veti gasi decit opiniile unor pacatosi ...iertati e drept si spalati prin singele unui Miel care a parasit cerul pentru ca si noi sa avem drept la viata vesnica.

Impresionata... este putin spus. eenglimlach...sint coplesita de curajul, claritatea gindurilor, si toate valorile care le intrezaresc printre rindurile scrise mai jos. Cerul este pregatit pentru astfel de oameni...ca mama ta, ca tine si multi altii care au avut curajul sa infrunte nu numai circumstantele vietii, dar si pe fariseii acestei lumi, indiferent de numele care-l poarta, confesiune, s.a.m.d. Si curajul de a sta linga greselile facute si a nu le mototoli, si ascunde sub covoras...Salutari sfinte mamei tale...si sint sigura ca si altii se vor alatura urarilor mele de bine, pentru tine si mama ta. God bless!!!
..............................
eenglimlach says:
mai 31, 2010 la 8:11 pm

M-am gandit mult daca sa zic ceva sau sa tac mai bine…

Voi spune doar ca mama mea si-a asumat pe deplin faptele, a renuntat la tot ce ar fi putut avea o tanara de 21 de ani pentru a-mi darui o casa linistita si nici un “tatic” de o zi, o luna sau un an. A avut grija sa nu primesc peste fata palma nici unui necioplit care ar fi poftit-o doar pe ea, pentru frumusetea pe care Dumnezeu i-a daruit-o si m-ar fi neglijat fara urma de remuscare.

Si-a asumat rasul batjocoritor al lumii, m-a luat de mana si m-a tras dupa ea la biserica…duminica de duminica. Si doar noi doua stim cat era de grea singuratatea asta in “doua”. Ea stia atunci…eu o inteleg abia acum, privind in urma. Atunci cand toti “crestinii” se strangeau prin case la “studii”, cine elaborate si povesti mai mult sau mai putin constructive, ea imi punea puloverul galben si rochita si ma ducea de mana in parc, se oprea la 23.30 seara sa citeasca impreuna cu mine Biblia povestita copiilor si “se juca de-a biserica”, dandu-mi binecuvantarea ei dupa fiecare poezie recitata la lingura de lemn (folosita ingenios pe post de microfon), rostind cu un soi de mandrie amestecata cu amaraciune” Dumnezeu sa te binecuvanteze”. In casele “binecuvantate” ale celor care au fost privilegiati sa aiba familii crestine nu a fost loc pentru ea niciodata. Nu s-ar fi asteptat la ovatii si aplauze…nu si le-a dorit atunci si nu le vrea nici acum.

Azi insa, sunt constienta EU ca le merita, nu pentru greseala de a fi adus pe lume o copila nascuta din curvie ci pentru dorinta de a “corecta” ce se mai putea din greseala si asa savarsita.

Pentru credinciosia cu care m-a dus la biserica, desi acolo era locul in care i se nasteau cele mai multe barfe…pentru asta merita recunostinta.

Si nu va cer voua sa o aplaudati pe ea…dar as indrazni sa spun ca numai asemenea oameni inteleg pe deplin poate ce semnificatie au cuvintele :”cui i se iarta mult, iubeste mult”.

Nu va cere nimeni sa le zambiti “bastarzilor” daca nu o puteti face…dar daca nu le puteti intinde o mana de ajutor, scutiti-i de cuvintele care dor. Le e suficienta rusinea simtita inca de cand fac ochii mari in maternitate si sunt aratati cu degetul pe coridoare.

Un ultim gand: acei bastarzi, vor ajunge parintii altor bastarzi maine…nu toti au harul de a avea parinti credinciosi iar voi (nu ma refer la nimeni in mod special, ci la un “voi” general pe care fiecare e liber sa si-l insuseasca sau nu) nu faceti decat sa le deschideti drumul spre un asemenea stil de viata. Nu-i veti vedea in biserici pentru ca se vor simti judecati, pe buna dreptate…pentru ca desi ne laudam cu faptul ca judecam pacatul, ajungem sa indreptam spre EI degete acuzatoare. Ii veti vedea in schimb in “lume”…acolo sunt cei asemeni lor…care macar nu au pretentii de sfinti.

Un zambet,
Copila nascuta din curvie.
............................
Nu pot sa nu adaug inca un amanunt. In dimineata invierii, cind pina si ucenicii au plecat de la mormintul gol...numai Maria Magdalena inca zabovea...inca il mai cauta...oriunde ar fi fost si in orice stare L-ar fi gasit...pentruca dragostea ei pentru Domnul Isus o intrecea pe a tuturor celorlalti. De aceea Domnul Isus i se arata ei prima data. Asta ar trebui sa ne spuna...mult!!!