O zi de simbata, ca oricare alta simbata. Daca incep de dimineata sa multumesc Domnului pentru toate binecuvintarile mi-ar trebui intreaga zi sa termin ; sa-I multumesc ca desi 19% din populatia orasului unde locuiesc nu are de lucru…eu am. Sa-I multumesc ca cel putin de doua ori pe saptamina nu trebuie sa ma trezesc devreme, si pot sta acasa sa ma odihnesc. Modesto este al doilea oras din intreaga natiune la numarul de masini furate. A mea sta bine merci in garaj. Locuiesc in ghetto…si de multe ori in curte mirosea a droguri ; mirosul venea de peste gard…dar noua nu ni s-a intimplat nimic…cine stie citi ingeri avem de paza in jurul proprietatii noastre?! Nu exista ceva ce as vrea sa pun pe masa sa nu pot sa-mi permit! Si nici nu stiu cit la suta din populatia lumii nu are ce minca…
Am iesit in curte cu o ceasca fierbinte de cafea si ma misc alene; si imi admir gradina…Avem o primavara mai racoroasa ca de obicei; poate Dumnezeu se amuza cu politicienii nostrii care au decis ca se incalzeste planeta…si dintr-o data avem un timp mai racoros. In fata casei citeva tufe de hydrangea cu flori mai mari decit pumnul, de diferite culori, alte tufe de trandafiri de toate culorile…si undeva in fundul gradinii, doi ciresi plini cu cirese aproape coapte…deja bune de mincat.
Sora mea m-a chemat sa mergem la cumparaturi. Miine merg la o nunta si cum mai toate lucrurile ma string ( de rau ce-mi merge) am plecat la hoinarit prin magazine. Pe cind intram intr-o parcare la un magazin, un orb cu un bat alb lovea trotuarul ca sa se poata orienta. De cite lucruri nu ne bucuram privindu-le in fiecare zi…Doamne ce mare binecuvintare sa poti sa vezi!!!
Ultimul drum l-am facut la un magazin cu produse alimentare europene si asiriene, pe nume Babilon. Mi-am amintit ce problema aveam cu 30 de ani in urma cind nu gaseam nicaieri brinza telemea…acuma intrebarea este... de care? Din Grecia , din Franta…Pare asa de insignificant ce scriu…o zi obisnuita de simbata…aproape plicticoasa - si totusi nu este.
Daca se intimpla ceva rau, oh, cum ne lamentam si strigam si ne vaietam…dar o zi linistita in care nimic deosebit nu se intimpla si in care vii acasa si iei furtunul cu apa si in linistea serii ai privilegiul sa dai apa din belsug plantelor din jur sa le admiri, sa privesti cerul senin, sa asculti pasarile ciripind, sa te cheme cineva la telefon si sa-i raspunzi senin ca totul este bine, si ca binecuvintarile Domnului inca nu s-au sfirsit…Doamne, ca nu ma mai satur sa fiu vesnic plictisita ca astazi!!!
2 comments:
neata, Rodica.Am si eu o cafea fierbinte, te citesc si admir pozele.O zi minunata!>:d<
gaby...daca e vorba de cafea...eu vin!!!
Dar chiar daca acuma nu pot, va veni o zi cind in cer ne vom vedea, ne vom cunoaste, si cred eu ca in cer nu lipseste nici un lucru bun...si cafeaua trebuie sa fie printre cele bune...ce zici? NE DAM INTILNIRE ACOLO?
Post a Comment