Am un subiect de discutat, pentruca am o problema; nu am insa nici un raspuns desi m-am gindit intens in ultima vreme la subiectul asta. De aia si scriu aici, poate ca impreuna vom gasii solutii - si nu numai. Poate invatam ceva…atit in ce priveste pozitia fata de astfel de oameni cit si cum sa ne pazim sa devenim noi pietricica din pantoful cuiva...
Ok. Problema…
Ce faci cind, cineva te intarita, te sapa, simte nevoia sa te umileasca, sa te loveasca, sa te faca sa arati cit mai rau posibil? Fie ca o face prin a sublinia mereu greselile care le faci, sau poate fi chiar si mai apetisant…cind cineva se poate ocupa de greselile tale din trecut pe care ai vrea sa le depasesti si sa le uiti…Ce faci vizavi de astfel de oameni, ce faci vizavi de astfel de situatii? Care este modalitatea cea mai eficienta (adica sa ajungi la un rezultat pozitiv atit pentru tine cit si pentru persoana care te siciie?!)
Acuma trebuie sa recunoastem. Cind cineva se ocupa constant de greselile, de viata unei alte persoane, si daca nu se ocupa constructiv - in sensul de a ajuta pe cineva sa se corecteze (si o face in mod discret)…vinatorul de greseli - dupa mine, are mai multe probleme decit omul cu greseli de care se ocupa. Nu gindesc bine?
Exista la o anumita grupare de oameni conceptul ca pentru a arata ei bine, trebuie sa faca cumva ca restul oamenilor sa arate rau…Si isi si erodeaza resursele naturale si talentele care le-ar avea in a distruge pe altii in loc sa construiasca la ei. Mie mi se pare o risipa de talent si energie. Si sint absolut sigura ca si daca prin nu stiu ce minune, oamenii astia ajung pe piscul pe care doresc sa se ridice, nici atunci nu pot fi satisfacuti stiind ca in lupta lor de a ajunge acolo au lovit si au murdarit si au ponegrit tot ce au intilnit in cale…
Acuma avem asemenea elemente pe linga noi, prin spatiul real sau spatiul virtual. Cu siguranta ca fiecare dintre cei care citesc ar putea sa dea citeva nume…familie, cunoscuti, prieteni…
Cum procedam? Daca un asemenea comportament este o nebunie…si sa fim acuma drepti- ESTE…ce facem? Raspundem nebuniei, ignoram nebunia, ne rugam pentru ea…o iubim, o urim, o discutam? Hai s-o discutam. Poate are cineva o solutie, o experienta care ne poate fi de folos…o opinie, un gind, o idee…La cine sa lucram? La nebunia asta, la noi insine, la cel cu nebunia?
Sint in asteptarea opiniilor voastre...
5 comments:
Rodica, te înţeleg perfect!
Eu, după clipa aceea de durere, încerc să mă amuz un pic şi să spun: iată încă o situaţie în care să exersez răbdarea, iertarea...Apoi mă gândesc la nr. 490 ( atâtea greşeli ar trebui să ier într-o zi de la aceeaşi persoană )...Apoi mă cutremur şi mă liniştesc deplin când mă gândesc că şi Hristos a suferit atâtea şi chiar pe nedrept, iar El a spus: ,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!"
Traian Dorz spune foarte frumos:
,,Dar, Dumnezeul meu slăvit, cât de neputincios îmi este sufletul şi cât de legată inima!
Ce înalt este muntele dragostei Tale şi ce sus este este vârful lui însorit!
Când îl vom putea sui noi oare şi când voi ajunge, în sfârşit, acolo unde ar trebui să fiu acum de mult?
Iată, dacă dau, de ce mai cântăresc?
Dacă lupt, de ce îmi mai număr rănile?
Dacă iubesc cu adevărat, de ce îmi mai număr rănile?
Dacă iubesc cu adevărat, de ce mai aştept să mi se răspundă la fel?
De ce mai sunt încă şi acum atât de mult tot eu şi atât de puţin Tu? Deşi ştiu atât de bine ce trebuie să fiu şi să fac!
Astupă-mi mai repede, Iubitule, văile mele adânci şi coboară-mi mai repede muţii Tăi înalţi.
Îndreaptă-mi mai deplin căile mele strâmbe şi netezeşte-mi mai frumos drumurile zgrunţuroase.
Ca să ajung o dată cu Tine unde ar fi trebuit să fiu de mult.
( Traian Dorz ,,Prieten tinereţii mele" )
Solomon spune că nebunului să îi răspunzi după nebunia lui...
Dar, suntem siguri că e nebunie?...Poate e exces de zel, poate e nepricepere, poate e ranchiună, poate e neputinţa de a iubi...
Poate şi postarea de azi, de la mine, îţi va fi de folos, deşi sunt lucruri pe care le ştii mai bine ca mine :)
Rodica, în speranţa că a fost cât de cât de folos intervenţia mea, te îmbrăţişez cu mare drag!
Rodica dimineata te rog sa treci pe la mine .eu ti-as sugera o solutie daca ati este de folos......nu stiu dar am vrut si eu sa ancerc......Nu sunt o buna sfatuitoare iartama.Te astept!
Mariana, ce text deosebit...Omul asta a trait atit de intens, atit de aproape de Dumnezeu; ii recunosti intimitatea cu Mintuitorul Lui...
corina, am trecut si mai trec pe acolo...imi place poezia cu florile...si ma bucur ca e primavara in spatiul tau virtual...
Promit sa vin dimineata...Faci o cafea?
:)
Gata am pus masa si nici cafeluta nu lipseste doar ca e an spatele cosului.
Post a Comment