Ce lectie ar trebui sa invatam de la Turnul Babel?
Ca putem sa fim cei mai buni specialisti in constructie sau arhitectura, buni organizatori - priceputi oameni de afaceri - dar daca ceea ce facem nu aduce onoare Lui Dumnezeu, El ne poate trimite urgent sa invatam ...lingvistica...
2 comments:
Babilonul si iesirea noastra din el e o treaba seriosa!
„IESITI DIN BABILON”
De Tatiana Topciu
Şi astăzi strigă Domnul:
„Ieşiţi din Babilonl"
Noi am ieşit odată şi-am lepădat pe cale
toţi idolii, luând-o pe drumul spre Sion.
Dar... n-am băgat de seamă şi le-am tot dat
ocoale.
Şi-am tot luat de-atuncea, pe rând ce-am lepădat
şi marile-adevăruri;au prins, pe rând să moară.
In cer suspină Domnul Isus, îndurerat:
Ce jertfa să mai poată să-i dea din nou afară?
Degeaba strigă Domnul:
„Ieşiţi din Babilon!"
cât Babilonul astăzi ni-i cuibărit prin case.
Ne cântă şi ne-ncântă acest Apolion
şi nu-i simţim otrava din limbile-i sticloase:
... Doar nu-ţi pierzi mântuirea de vrei să ai şi tu
ce lumea-ntreagă are - confort, avere-onoare...
... Trăieşti în alte vremuri şi nu poţi spune „NU"
la tot ce lumea are frumos şi de valoare...
Să ieşi din lumea aceasta nu ai nici un temei
... Tu poţi fi sfânt în lume, iar nu de ea departe...
Ne cântă despre lume şi strălucirea ei,
ne-adoarme cu mireasma-i din moarte către
moarte.
Cu el citim Scriptura, cu el ne închinăm,
ne mângâie bolnavii, ne legănam copiii,
ne sfătuim adesea şi sfatul i-l urmăm
şi când avem necazuri, ne-aduce bucurie.
El ne veghează casa, ne-ntâmpină senin
şi sta cu noi la mese în sfântă sărbătoare.
Cântând, el ne strecoară al iadului venin
şi stă cu noi de vorba, icoană vorbitoare.
Din zori şi până-n noapte, ca pe un tron regal,
ne aşezăm copiii să îl privească ţinta;
de bunăvoia noastră i-aducem lui Baal
să-i devoreze-alene, să-i mângâie, să-i mintă.
Degeaba strigă Domnul:
„Ieşiţi din Babilon!"
Ah, cine să-L audă când noi, la închinare,
spre-al geloziei idol cădelniţi înălţăm,
cu vorbele Scripturii pe buze, fiecare...?
Şi nu mai ştim că focul, sublimul foc ceresc
s-a stins pe-altar - când oare? - şi totuşi, la altare
aducem jertfe, jertfe ce nu se mistuiesc
şi-al căror fum nu urcă-n cereştile hotare...
Şi totuşi, Domnul strigă, fiindcă El ne vrea
salvarea din hipnoza deşertăciunii-amare.
Dar poate unul singur, dezmeticit, va lua
din nou cărarea-ngustă, în sfântă consacrare.
Nice!!! Very Nice!!!
Post a Comment