Oana mi-a lasat un mesaj la caricatura cu urmarirea cozii; iar cuvintele ei ...chiar ca m-au urmarit astazi. Si apoi am mai citit si ce scria intr-un comment pe blogul lui Marius; destul sa realizez ca amindoua vorbim din experientele avute vizavi de Alin Cristea: ale ei pozitive, ale mele dimpotriva. Poate ca nu numai noi, dar si restul oamenilor vorbesc tot din experienta cind vorbesc…de unde altundeva ne-am aduna patosul, energia, curajul de ne da cu parerea sau de a actiona intr-un fel sau altul? Interesant este faptul ca uneori nu ne cunoastem nici noi insine suficient pina in clipa cind apare urgenta sa actionam...si abia atunci in fata situatiei de criza stim ce si cum…
Cu ani in urma pe cind copiii imi erau mici, hotii mi-au spart usa si ne-au furat din casa. Locuind singura cu fetele mele si buna mea, probabil ca au urmarit si au vazut cind plecam la biserica si cind veneam de la biserica si in timpul respectiv au actionat linistiti, fara probleme. Odata a fost chiar de Craciun - si au luat toate cadourile copiilor de sub pom…plus lucruri de prin casa: televizor, VCR…flautul si clarinetul lui Laura…si mai mult decit orice , ne-au luat linistea, dupa ce au lasat o casa intoarsa pe dos si ravasita ce nu s-a vazut. Ne-au lasat cu o groaza in noi care ne-a facut sa tresarim la orice zgomot. Si casele batrine fac o groaza de zgomote mai ales seara in tacerea care se asterne si mai ales cind trec de la arsita zilei la racoarea serii…Eram mereu la geamuri si mereu ciuleam urechile, mai ales ca in decurs de 2 ani, ne-au furat de 3 ori.
Si de la o vreme dezvolti niste sentimente nu prea prietenoase. Dupa a doua experienta, mi-am cumparat pistol. Au trecut citi ani? Poate mai mult de 20 de ani de atunci. Intentionam sa ma duc sa practic, sa invat cum sa trag cu pistolul…adevarul este ca am pistol de atita vreme si nu l-am folosit niciodata. L-am cumparat pentruca eram frustrata , pentruca ma simteam neputincioasa , pentruca aveam sa-mi apar copiii si nu stiam cum s-o fac mai bine. Imi amintesc ca odata am venit acasa de la biserica si Laura care era mai mare, s-a dat jos si mi-a deschis poarta…si in timp ce parcam masina ea s-a indreptat catre usa din spate - usa de la bucatarie pe unde de obicei intram in casa, doar ca sa vina inapoi ingrozita si sa-mi spuna…"mami…cineva este in casa". De data aia, mi-au furat si pistolul, pe linga celelalte lucruri…
Mi-am cumparat altul…dar mai mult ca sa-l am - fara sa stiu daca voi fi in stare sa-l folosesc in timp de criza…M-am intrebat de multe ori daca as putea sa apas pe tragaci. Teoretic spun ca da…Daca cineva se atinge de copiii mei, vreau sa cred ca voi face tot ce imi sta in putere sa-i apar. Practic insa…as apasa pe tragaci?
Sint momente si momente din viata …si putem rezista pina la un nivel de frustrare, dupa care reactionam. Treaba cu Alin poate fi una similara. O vreme am fost ca Ulise legat de catarg…ca n-am mai lasat comentariile sa le vedeti si atunci mi-a scris pe privat …cuvinte grele de auzit. Dar scriind aici si simtindu-ma asa de indignata (pe drept) mi-am adus aminte de Domnul Isus si de insultele si batjocurile preotilor, soldatilor,si oamenilor care l-au petrecut pina in virful Capatinii. Nici chiar tilharul de linga El nu l-a crutat. In fata acestor insulte…El n-a deschis gura, cu toate ca era nevinovat. Acuma ce sa va spun? Ca am sa pot sa fiu si eu asa?
Am incercat sa-l ignor, sa-l infrunt, sa-l blagoslovesc…si periodic imi pierd rabdarea…si nu apas pe tragaci dar daca reusesc sa nu-i raspund prin vorbe…o fac totusi prin caricaturi. Am vazut ca s-a facut tacere pe-aici…si nu zice nimeni nimic…Eu trebuie sa-mi marturisesc isprava. Am ris de m-am prapadit de una singura, conducind masina si cu o mina fircalind cit puteam de bine citeva idei pe o foaie de hirtie , ca sa nu le uit. Uite ca am zis-o si pe asta. Am sa ma rog Domnului sa ma ierte dar daca tot asa ma bate la cap…nu stiu daca ma pot abtine…cu toate intentiile mele bune. Vedeti? Pistolul il am intr-un sertar cu ciorapi…si i-am scos gloantele din el de mult. Dar sa nu-mi cereti cumva sa scot si mina din creion…?!
16 comments:
Păi și înainte era tăcere pe aici...
Să fac o listă cu media de comentarii pe articol pe blogul Pe gînduri?
Nu-i nevoie...numara-ti comentariile de la tine. Sau daca n-ai ceva bun de spus...nu-i nevoie sa spui...vino data viitoare cind ai!!! Blessings on you!
Păi eu nu fac bloguri pentru a avea comentarii, doar se știe asta!
Eu fac bloguri pentru a fi de folos: ofer informații!
Așadar nu prea am motive să îmi număr comentariile.
Ceva bun de spus? Am, da.
Pînă și Pătrățosu zicea că pot să contribui la dinamica unei discuții.
Dar dacă intervin mahalagioaicele, cu minciunile lor...
M-am uitat din nou pe blog sa fiu sigura ca scriu pe blogul meu...Pai bineinteles ca intervin aici - ca e spatiul meu...sau vrei sa-ti insusesti si blogurile altora? Si cind las comentarii iarasi las unde sint primita...
Domnul sa te mustre...ca vad ca nici cearta nici vorba buna nu se leaga de tine...
Aline, nu mai scrie murdarii , ca nu-ti mai dau drumul la comentarii. Arunca-ti mizeriile la tine pe blog...
Rodica,
Culmea este ca tot Alin mi-a recomandat si blogul tau. Ba mai mult a spus: uite, un blog care o sa-ti placa... asa am ajuns sa te citesc.
De fapt, cum am spus si pe blogul lui Marius, un singur om mi-a "trimis" spre citire blogurile voastre, si acel om se numeste Alin Cristea.
Am intervenit aici, acum, doar pentru ca am vazut ca ai amintit de mine in postarea ta, altfel nu mi-as fi permis sa intru in "conversatia" voastra.
Ce doream sa spun este ca din cele scrise/constatate de tine reiese ca "experienta" mea este una pozitiva. Asa este - dar asta nu pentru ca dialogul meu cu Alin ar fi (fost) o tinere in puf, miere sau catifea, ci tocmai pentru ca m-a "altoit" adesea si pe mine cu o nuia nu tocmai 'soft', dar scotind mereu in fata Credinta in Domnul. Reperul. Scriptura. Adevarul. Miza. Nu se prea prind multe 'chestii' de mine, insa stradania sa exista. Si nu o data m-a certat pentru superficialitate, neimplicare etc., a usturat, dar am incercat sa si invat ceva din aceasta usturime. Uite, chiar si ce am citit acum la el pe blog, despre cei ce spun, se bat in piept ca il cunosc si isi tot dau cu parerea pro sau contra, sau despre cei ce vorbesc mult si uneori necontrolat... şi asta m-a cam usturat. Pentru ca eu stiu bine cit de... perfect ma incadrez in acea categorie.
Cu riscul de a ma fi introdus 'ca musca in lapte'... o imbratisare!
Sa nu te mustre Domnul! (asta cu mustratul imi suna asa...ca un blestem... si nu vi se potriveste, mai ales voua, cei ce il aveti deja pe Domnul - viu in inimile voastre)
Sa mai scrii pilde cu miez pe blog... mereu cind mi se face dor de flori, de tâlc, dar si de zâmbet dulce-amărui, revin pe blogul tău, să ştii...
Toate cele bune!
Rodica draga, desi nu te cunosc personal, am senzatia ca avem destule afinitati impreuna si una din ele este taman ce am citit astazi.Doar ca in loc de pistol pot aseza altceva...
Oare de ce oamenii au devenit atat de incisivi? Spun asta deoarece unele mizerii si rautati ma ating si pe mine citind comentariile de pe aici. Parerea mea este ca uneori NEPUTINCIOSII tipa cel mai tare...
Hai ca te pup scumpa mea !O zi fara nori!
Oana...asteptam ceva si nu stiam ce...e trecut de ora 12 si trebuia de mult sa ma duc la culcare...dar imi pare bine ca nu m-am dus inca. Comentul tau mi-a picat bine...tare bine.
Ma straduiesc sa nu-mi ies din pepeni fata mea, dar am o fire apriga si tare greu imi vine. Mi-ar fi parut asa de rau sa te fi dezamagit...dar ar trebui sa mint sa spun ca toate-s perfecte si numai zimbesc cind de fapt imi intoarce stomacul pe dos...
Vad insa ca nu mi-ai luat-o in nume de rau...si ma pot duce linistita la culcare acuma...
Imi pare bine ca iti sint placute si poate de folos povestile mele...
Blessings din toata inima...
elena...te pup ca-i trirziu si miine o sa umblu cu ochii inchisi...dar trebuia sa-ti spun un mare MULTUMESC!!! tE IMBRATISEZ SI EU...
Nu e vorba despre dezamagire... niciodata. Unde e dragoste, dezamagirea nu are nici rost, si, de altfel, nici loc.
Iar pe de alta parte, eu ma dezamagesc pe mine insami zilnic, mai ales atunci cind imi simt prin toti porii... necredinta! Cei din jur nu ma mai pot dezamagi... nu mai e loc :)
Stiu ca e greu de suportat sa fii jignit. Fiecare alege cum reactioneaza sau cum... tace. Si nici sa "fake" reactii pozitive n-are rost. Stiu cum este sa te prefaci ca totu-i roz.
Odihna buna!... si maine o zi cu gandul la Hristos. Caci inima o ai deja in EL.
Rodica, buna dimineata. Sa-ti fie si ziua toata cu soare la propriu si la figurat. "Nu te uita la ziduri, la portile de fier....ci uita-te la Cer".Multe binecuvantari si o imbratisare. Domnul cu tine si cu toti cei care treceti pe aici.
PS Ce stii despre Elena???
Cu drag Elisabeth
Am revenit aici caci am uitat ceva importnt sa-ti spun: Imi placi tare mult, esti frumoasa si m-am convins ca esti si desteapta dar si credincioasa Domnului fara sa fii o fanatica.Te iubesc draga prietena draga!
Mi se pare foarte trist sa vad ca, odata cu pocainta, s-au pierdut pe drum si bunele maniere ale barbatilor fata de femei. Mi-e rusine sa vad ca limbajul de la marginea orasului meu este promovat bine-merci de "evanghelici" taman in vazul tuturor, in piata centrala a blogosferei romanesti.
Mi-e teama de un singur lucru: Dumnezeu nu se lasa batjocorit - ce va fi cand va veni nota de plata?
Elisabeth iarta-ma de intirzierea cu care iti raspund. Asa-i exact cum spui...dar periodic ma uit unde nu trebuie...Doamne ai mila de ochii mei sa nu se mai uite acolo...
Thanks...
elena marin...pretuiesc cuvintele tale impartasindu-ti sentimentele...se numeste cred..."acelasi duh"...si ne face sa avem o aceeasi simtire...si o dragoste neprefacuta...una pentru alta...
Dyo...multumesc de gindul lasat aici...
M-am tot gindit cum sa reactionez decent la asemenea provocari. Intelegerea pe care o exprimi este mult, mult apreciata...God bless you!!!
Post a Comment