N-am cuvinte de multumire… ca nu s-au inventat inca. Astazi ne-am dus la spital pentru operatie. Unul dintre specialistii care trebuiau sa fie prezenti a anuntat ca nu poate fi acolo - a fost el insusi operat astazi. Am zis noi insa… Domnul stie! Poate nu era nevoie de el acolo in sala de operatie. La spital a semnat Deb toate hirtiile de trebuinta si dupa vreo jumatate de ora de asteptare, receptionistele ne-au anuntat ca Doctorul Pfeffer care ramasese sa faca singur operatia are o urgenta si sa mergem acasa si sa revenim peste doua ore.
Deb era nemincata, fara sa fi baut apa, si fara sa fi luat medicamentele de durere… de ieri …dar cu o dispozitie atit de buna, ca nu ma puteam dumiri ce se intimpla. Nu ma credeti? Am facut si niste poze…
Ok… ne-am rugat inainte de de a intra la operatie… si am incredintat-o in Mina Bunului Medic… Operatia a fost scurta – foarte scurta - si doctorul a fost foarte multumit. Banuiti ca desi nici unul din noi n-a indraznit sa spuna cuvintul… cu totii, inclusiv Deb s-a gindit la cancer …acuma am ajuns sa povestim mai pe larg. Nu , nu a fost asta. A fost probabil o greseala facuta de doctori la operatia de acum vreo doi ani …amanunte va pot da in privat daca vreti. Cert este ca doctorul a putut sa repare greseala, sa faca poze pentru celalalt specialist si sa ne dea motive sa zimbim o saptamina, doua, fara oprire.
Sint obosita - de atitea emotii care m-au chinuit in ultima vreme… dar nici n-am mincat inca pina nu va spun si voua vestea cea buna. Unii o sa ziceti pe buna dreptate ca prea le-am pus toate la vedere. Eu va spun ca am facut-o inadins. Am o credinta mica… tare mica… dar am cerut ajutor. Ajutor de la fratii si surorile mele de pretutindeni. Ati avut vreodata un copil bolnav? Cit de departe ati merge ca sa-l stiti sanatos? Unchiul meu Botan Avram a stat pe vremea lui Ceausescu in greva foamei in fata Palatului lui Ceausescu ca sa-l aduca pe varul meu in America la o operatie de care avea nevoie si care nu se putea face acolo in Romania. Au fost arestati si apoi li s-au dat pasapoartele – pentru ca Europa Libera deja stia de incident. Eu v-am cerut sa va rugati pentru noi - si stiu citeva grupuri de rugaciuni, si prieteni, si frati, si surori care v-ati rugat pentru Deb.
Scriu aici ca oricine sa stie ca exista un Dumnezeu in cer - viu si lucrator, Caruia ii pasa de copiii Lui. Scriu aici ca sa stie toti ca exista o nadejde si exista o speranta. Ma bucur ca Dumnezeu a raspuns in felul in care a facut-o – dar si daca ar fi considerat o alta solutie, si un alt raspuns, Deb era pregatita sufleteste pentru orice ar fi avut Dumnezeu in plan pentru ea. Si miine am sa va traduc un pasaj dintr-o carte care mi-a cumparat-o inainte de operatie ca sa-mi dea sa citesc un pasaj… Si acel pasaj mi-a spus exact ce era in mintea ei… si cit de pregatita era pentru orice - inclusiv eternitate.
Ma opresc aici …multumind Domnului pentru ca v-a ascultat rugaciunile si multumindu-va voua ca ati ridicat glasuri sfinte catre un Dumnezeu Atotputernic… Slava Lui!!!
