AMINTIRI DIN ...COPILARIE!!!

de Carmen Bogdan
Cum ti-am mai marturisit si in alte dati se intampla ca citind unele din articolele tale sa imi amintesc unele intamplari din viata pe care le uitasem intr-un ungher al minti. Legat de peripetiile tale redate cu atata umor, despre ciori si cirese, mi-am amitit cate ceva legat de pasari si pomi fructiferi.

Bunica mea avea si pruni si meri si peri in curtea ei. Eu si verisoara mea cand am crescut mai mari , ne duceam cu galetile sa culegem fructele. Ne placea sa fim de folos si ne faceam cu zel treaba. Bunica mai venea din cand in cand sa observe cum merge treaba. Din exces de zel ne straduiam sa dam toate fructele jos din copac. Atunci bunica intervenea si ne aducea aminte sa nu culegem fructele de pe varf sa le lasam pentru pasarile cerului.

Sotul meu a sadit in urma cu multi ani in spatele casei socrului meu un cires si cativa caisi , care s-au facut mari si in care des cu copiii, mai ales in cires, ne-am urcat sa culegem si sa mancam. Mie mi-a placut tare mult sa stau in luna iunie in copac si sa simt cum adie vantul si sa culeg si sa mananc cirese. Din pacate anul trecut ciresul s-a uscat si a trebuit taiat. I-am invatat si pe copii mei sa nu culeaga de pe varf, ca acolo sa lase si pentru pasarile cerului - asa cum ma ivatase si pe mine bunica.
.......................
Legat de acel cires mai am o amintire . Cand erau copiii mai mici , la mine la servici de 1 iunie se organizau petreceri pentru copii (patron era pe vremea aceea un evreu). Intr-un an au fost indemnti sa deseneze ceva - ce vor ei. Baiatul meu cel mic a desenat casa bunicului cu ciresul. Desenul lui a fost mult timp expus impreuna cu alte desene in cantina de la sediul central.

O colega de a mea a vazut desenul si stia din povestirile mele cat imi place sa ma urc in cires. A venit si mi-a spus ca a vazut ciresul in care m -am urcat, dar degeaba a incercat sa ma vada si pe mine ca nu ma vedeam - caci ma ascunsesem printre frunze.

Viata poate fi frumoasa si placuta plina de veseleie daca sti sa apreciezi ce iti da Dumnezeu si sa nu te necajesti usor la primele aparente. Mi-a placut tare mult in povestirea ta cum ti-a deturnat Domnul gandurile de la primul impuls de manie la reconciliere cu bietele fapturi si la a medita la grija si bunatataea Lui. A fost un fel de a-L recunoaste pe Domnul chiar si in aceasta imprejurare aparent lipsita de semnificatii.
............................
O alta intamplare care mi-a venit in minte a fost o experienta din copilarie cand impreuna cu verisoara mea, mai mare cu doi ani decat mine, am mers sa furam prune.

Bunica avea si ea pruni dar roadele erau micute si noi stiam ca vecina pe deal are niste prune mari, deosebit de gustose numite renglote. I-am spus bunicii ca vrem prune de la vecina ca sunt mai bune. Degeaba ne-a spus bunica sa ne multumim cu ce avem; noi doream renglote. Vazand ca nu o scoate la capat, ne-a sfatuit sa ne ducem sa o rugam frumos pe vecina sa ne de a voie sa culegem renglote.

Asa am facut ne-am dus la Veta si am rugat-o sa ne dea voie. Ea ne-a spus ca-i pare rau dar inca nu s-au copt si nu are rost sa le mancam necoapte ca ne fac rau. Am plecat de la ea si pentru ca noi le dadusem tarcolae pomilor si le vazusem ca multe erau coapte si cum fructul oprit e cel mai dorit de firea noastra care tinde spre pacat, ne-am dus la casa bunicii am luat doua recipiente, eu aveam un canceu cu capac, si am luat-o pe ocolite si ne-am dus la prunii vecinei si pe fuga am umplut vasele. La intoarcere am hotarat sa coboram mai repede, sa nu ocolim - si drumul ducea prin fata casei unde statea Veta proprietara prunilor. Constiente ca am facut un lucru interzis mergeam cu capul in jos si mergeam repede. Cand am ajuns in dreptul casei vecinei, eu de emotie si mai impiedicata , am cazut ... si toate prunele din canceul meu s-au risipit pe jos ; m-am ridicat le-am adunat in graba si am plecat.

Si vecina s-a rusinat ca ne-a mintit si nu ne-a zis nimic. Acasa am stat cuminti in ziua aceea nevoie mare. Dumnezeu desi eram mica mi-a dat o lectie mare atunci impiedicandu-ma. In mintea mea de copil m-am rusinat tare mult dupa isprava asta si am gandit ca daca furi Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu o sa dezvaluie lumii ce ai facut si vei fi dat de rusine.

Casa bunicii era destul de departe de vale si noi luam vadrute mici si faceam mai multe drumuri sa aducem apa. Langa vale era o poiata a Ani Pragi unde crestea multa zmeura. Binenteles ca era tentant. Bunica tot timpul ne invata sa nu luam de acolo ca acea femeie blestema rau. Bunica ne cumpara zmeura de la alte vecine care se duceau pe dealuri sa culeaga numai sa nu cumva sa ne ducem sa luam de la altii.
...............
Domnul sa te rasplateasca ca cu "ciorile " tale mi-ai adus aminte de copilarie si de minunata mea bunica pe care o chema Agaftea..

Te imbratisez , cu drag Carmen