CELOR DE APROAPE SI DE DEPARTE...

Scumpii mei de departe şi de-aproape!

Am fost rugată să împărtăşesc această experienţă cu Domnul şi, prin aceste rânduri, vă spun la toţi odată ca să nu irosesc prea mult timp.

"Bucuraţi-vă, şi iarăşi zic, bucuraţi-vă!"

Slăvit să fie Domnul pentru tot ce îngăduie să ni se întâmple în această viaţă: bun sau mai puţin bun, tocmai pentru a dori cerul şi venirea Lui mai curândă.

Mă tot gândesc cum să fac să vă spun la toţi deodată, bucuria pe care am trăit-o în aceste zile.

Săptămâna trecută am trăit momente de cer şi veşnicie. Aş fi vrut parcă să nu mai treacă timpul şi să trăiesc veşnicia.

La Cleveland a avut loc Întâlnirea de primăvară a Bisericilor Baptiste de pe Coasta de Est. Cu această ocazie vin musafiri din toate bisericile române din partea asta de Americă şi alţii de mai departe dacă îşi pot permite timpul şi cheltuielile de drum. Păstorii se întâlnesc în timpul zilei ca să discute problemele lor, iar în fiecare seară de Vineri până Duminică au fost servicii de închinare.

Eu am avut musafiri pe fr. Tomuleţiu (81 de ani) de la Sibiu - în vizită acum la fiica d-lui, Simona, din Chicago, şi pe Simona, fiica fratelui.

Eu locuiesc la 2 ore de mers cu maşina de la Cleveland. Aşa că în fiecare zi am avut de condus 4 ore dus-întors, plus 2-3 ore la biserică. Drum lung, oboseală fizică, dar împrospătată spiritual.

În ultimea vreme am trecut (cum unii ştiţi) printr-o vale mai adâncă din mai multe puncte de vedere. Iată, două puncte:

m-a întors de pe aeroport în drum spre România din cauza vulcanului din Iceland, iar al doilea, în aceeaşi dimineaţa am primit un telefon de la medic cu rezultatul de la analize şi mi-a zis că am "ciroză la ficat" (pete pe ficat care pot fi interpretate ca şi tumori în creştere).

M-am întors acasă cu o inimă grea şi un suflet apăsat.

"Doamne, ce vrei să-mi spui din nou? ... Şi de ce acum? Se pare că ori de câte ori vreau s-o iau la drum, Tu cobori rampa (bariera) şi mă opreşti din alergare...!"

Nu mi-am desfăcut bagajele câteva zile bune, cu speranţa că poate voi pleca totuşi...

În fine, am renunţat la plecare, mi-am cerut banii înapoi (şi i-am primit), şi mi-am zis că trebuie să-mi văd de sănătate.

De fapt, mărturisesc că plecarea spre România era o fugă departe de mine însămi, de problemele care mă copleşiseră în ultima vreme, de stări şi trăiri nemaitrăite de multă vreme, "de oameni, de-aşezări şi legi..." Plecam ca să-mi schimb atmosfera şi mediul înconjurător crezând că întoarcerea în familie şi printre cei dragi ai mei îmi vor aduce alinare, mângâiere şi mai mută odihnă... Aproape ca Iona din Cuvânt! Numai că Domnul a avut mare milă de mine şi nu m-a ascuns în burta unui peşte mare printre maţe şi miros înţepător, ci m-a adus înapoi la căsuţa mea de lângă pădure unde am lăsat totuşi păsărele cântând şi florile de tei aproape înflorite...

Ce mare şi deosebit Dumnezeu avem! ... şi PLIN de Îndurare şi Bunătate faţă de mine, mai ales... un pumn de ţărână!

Mă întorc la Convenţia de la Cleveland!
Fraţii păstori au vrut să petreacă o parte din timpul de Sâmbătă dimineaţă, aici, în Ţara Amişilor! Fr. Viorel Clintoc m-a sunat şi mi-a zis să vin şi eu cu musafirii mei şi să luăm masa de prânz împreună la un restaurant unde se găteşte în stil Amiş... Eram vreo 20 de persoane.

La masă, am stat lângă fr. Daniel Brânzei şi fr. Sorin Covaci de la Detroit, iar în faţă îi aveam pe fr. Dan Paul de la Cleveland şi fr. Titi Cocean de la Atlanta, Georgia. Ceilalţi se înşirau în dreapta noastră şi în stânga, pe-o parte şi cealaltă a unei mese foarte lungi.

Din vorbă în vorbă fr. Titi Cocean a început să ne spună câte ceva din vizita d-lui în Israel şi cum şi-au adus în sticluţe apă din râul Iordan, şi ulei de măsline... şi cum s-a păstrat încă fără să aivă vreun miros urât de stătut.

Atunci mi-a venit îndrăzneala de a le cere fraţilor păstori să-mi facă şi mie "Ungerea cu Untdelemn", conform textului din Iacov 5! Aveam nevoie de vindecare şi de iertare...

M-am uitat în ochii fratelui Titi Cocean din faţa mea, şi mi s-a părut oare numai că dădeau în lacrimi?

"Păi, soră Silvia, ţi-o facem, dar trebuie s-o ceri!" mi-a răspuns d-lui. Şi am cerut-o! De mult voiam să i-o cer fr. Viorel Clintoc, dar n-am avut încă momentul potrivit. Dar iată că Dumnezeu l-a adus (mi-am zis eu).

Sâmbătă seara, după serviciul din biserică (un serviciu cu adevărat divin în care cei ce s-au sculat să ne aducă mesaje s-au întrecut pe ei înşişi din Cuvânt)... fr. Daniel Brânzei a venit şi m-a chemat în cămăruţa păstorului... Acolo erau deja adunaţi în sobor, 7 preoţi (păstori). M-am aşezat pe genunchi în mijlocul dumnealor şi, după ce m-au uns cu untdelemn, s-au rugat pe rând unul după altul: fr. Titi Cocean, fr. George Dancea, fr. Daniel Hoduţ, fr. Dan Paul, fr. Sorin Covaci, fr. Toderic şi fr. Daniel Brânzei. Au fost clipe de cer şi lacrimi.

Am plecat din cămăruţă lăsându-i pe fraţi în urmă. Am aflat mai târziu că "ungerea" n-a fost numai a mea cu untdelemn; Duhul Sfânt s-a coborât şi fraţii păstori au fost cuprinşi de focul pocăinţei şi umilinţei care vine de la ungerea Duhului lui Dumnezeu. Ştiam că mai sunt probleme prin biserici şi printre sfinţii de pe pământ... dar mă rugam încă dinaintea convenţiei ca Dumnezeu să intervină şi să facă El unitate şi pace. Şi a făcut-o!

În drum spre casă (2 ore pe drum), în timp ce musafirii mei moţăiau de somn, eu stăteam de vorbă cu Prea Iubitul meu Domn, şi-I spuneam: "Doamne, cum ai să faci acum vindecarea şi cum vor suna rezultatele mele pe hârtie, în 2-3 zile când mă voi duce iar la doctor, ptr. că analiza sângelui mi-a luat-o cu o săptămână în urmă, iar ungerea a fost acum, în seara asta? Într-un fel, rezultatele sunt deja pe hârtie şi mi-au spus că am ciroză... Oricum, Tu eşti Dumnezeu şi eu sunt om... Cine sunt eu să Te întreb pe Tine cum faci una ca asta...? Îţi mulţumesc că o vei face, dacă nu pentru mine, o vei face pentru şi pentru fraţii păstori ca să fie şi ei învioraţi de Cuvântul Tău aplicat acum pe trupul meu prin ungere. Nădăjduiesc că nu numai fraţii penticostali practică acest lucru, dar şi noi, baptiştii credem ce scrie în Cuvântul Tău!

Miercuri m-am dus la medic şi îl aşteptam cu emoţii ptr. că n-am vrut să-mi ia şi analiza la zahăr luându-mi sânge din deget. Mâncasem multe prăjituri la mesele de la convenţie şi pâine, şi... eram sigură că diabetul meu striga la cer... de dulce ce era... Asistenta era necăjită că nu-mi luasem măcar zahărul în dimineaţa aceea, şi cam de mult timp în urmă.

În fine, a venit doctorul, a deschis dosarul meu, şi computerul de pe braţe şi primul cuvânt pe care mi l-a spus a fost: "Felicitări!"
"Dar pentru ce, dom' doctor?" l-am întrebat eu.
"Păi cum pentru ce? Zahărul ţi-e normal! Ştii că acum o lună voiam să te pun pe Insulină!"
"Dom' doctor, iertaţi-mă, dar tocmai voiam să vă spun că n-am ţinut regim şi m-am desfătat cu dulciuri din belşug, mai ales în ultima săptămână!"
"Uită-te aici!" Şi mi-a arătat rezultatul pe 3 luni în urmă la sânge. "Normal".
"Dom' doctor, nu s-ar putea ca aparatele d-stră să dea eroare? Este imposibil să fie normal, mai ales după..."
Şi mi-am dat seama că Dumnezeu nu lucrează cu jumătăţi de măsură... Am schimbat subiectul şi i-am spus că, de fapt, am venit ptr. rezultatul analizelor de la ficat.
"O, da! Uitasem!" mi-a zis d-lui. "Hai să vedem!" Şi şi-a tras scaunul lângă mine ca să ne uităm amândoi pe aceeaşi foaie cu rezultatele de la laborator.
"Ia te uită! Toate sunt bune şi între limite. Ficatul tău funcţionează normal!"
Mi s-au umplut ochii de lacrimi şi cu o voce tremurândă i-am spus doctorului despre "ungerea cu untdelemn" ce mi s-a făcut cu câteva zile în urmă.
Mi-a zâmbit şi mi-a zis: "Da, se poate! Şi noi practicăm ungerea în biserica noastră (metodistă)."
Wow!
Apoi a continuat:"Silvia, ascultă-ţi trupul şi ţine dieta Bibliei, a Cuvântului! Acolo, Dumnezeu ne învaţă şi cum să mâncăm, şi cum să ne odihnim! Respectă Cuvântul lui Dumnezeu! şi totul va fi bine cu tine!"

A ieşit din cabinet cu zâmbetul pe faţă şi nu m-a taxat nici pentru vizita aceea. Nu mă taxează de multe ori, iar tatăl d-lui, care are acum aproape 80 de ani, mi-a fost doctorul de familie încă de la venirea mea aici, în America!

Am plecat spre casă, dar mi se părea că nu mai conduc maşina, ci un avion! Zburam, cântam, plângeam şi mă bucuram! M-am simţit nu numai vindecată, dar şi iertată! Şi ce mare lucru şi greu de explicat în cuvinte ce înseamnă şi cum este când te simţi iertat şi iubit de Dumnezeu şi de oameni!
Slăvit să fie Cel Prea Înalt pentru tot ce face EL desăvârşit!

Ce voi face de-acum încolo? Nu ştiu încă! Stau liniştită în Sala de Aşteptare! Îl aştept să deschidă uşa şi să-mi spună ce să fac şi dacă trebuie să plec sau să mai aştept pentru mai multe detalii. Ce frumoasă-i aşteptarea când ştii Cine trebuie să vină! Nu mai vreau să fug nicăieri. Este bine cu El aici unde sunt; şi când mă va trimite El, mă voi duce în puterea Lui, care este MARE!

Fiţi binecuvântaţi şi unşi şi voi prin Duhul Său Sfânt!
Vă îmbrăţişez pe toţi cu dor şi drag şi vă mulţumesc pentru rugăciunile voastre, ale tuturor!

Cu iubire şi preţuire,
Sora voastră în Hristos - Domnul,

Silvia Tărniceriu
"Domnul a zis: "Iată un loc lângă Mine, vei sta pe stâncă!"
Exodul 33:21