CERUL NU-I UN LOC RAU...

6-19-2010
Astazi am lucrat in gradina si cit am facut efortul fizic pe-acolo a fost ok. Dar m-am obosit si am venit inauntru pe dupa-amiaza. Si desi n-am motive noi sa ma apuce plinsul…m-a apucat asa o jale si o stare de anxietate… Adineauri am deschis Biblia sa caut un cuvint care sa-mi dea speranta si mingaiere… si ochii mi-au cazut pe 1 Corinteni 15:35. Titlul acestui fragment este…”Cum vor invia mortii”…Si m-am gindit eu …”No, asta Cuvint de mingaiere, Rodico…”
Dar de cum am inceput sa citesc, mi-au venit niste ginduri pe care nu le-am mai avut inainte. Intii insa sa va spun ce am citit…”Dar va zice cineva:”Cum inviaza mortii? Si cu ce trup se vor intoarce?” Nebun ce esti! Ce semeni tu, nu inviaza, daca nu moare mai intii. Si cind sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intimpla; fie de griu, fie de alta saminta. Apoi Dumnezeu ii da trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei.”

De ce mi-am cascat ochii mari la textul asta? Pentru ca, cu citeva zile in urma, am avut o discutie cu o colega tocmai despre cum vom fi la inviere. Numele ei este Macky. Si la inceput, cind Macky a venit sa lucreze pentru compania la care lucrez si eu, nu putea accepta nici o discutie despre Dumnezeu. Acum sa nu credeti ca Macky nu are cunostinte biblice… nu… e foarte in tema cu absolut orice text. Macky a fost suparata pe Dumnezeu pentru mult timp… pentru ca fiul ei cel mai mare a fost lovit de o masina si a murit la 13 ani. Soferul masinii era beat; si Macky l-a facut responsabil pe Dumnezeu pentru acel accident. Dar de la dezvaluirea asta a trecut putin timp… si de unde la inceput nu voia sa vorbeasca despre Dumnezeu, acuma participa si imi da chiar lectii in teologie citeodata. Vedeti, nu mi-am ascuns niciodata credinta, dar nici nu pozez ca fiind sfinta Filofteea… Stiu toti ca sint un pacatos iertat si merg la biserica asa cum bolnavii se duc la spital; asa le-am explicat eu unor colegi care nu le au cu biserica. Am bagat de seama ca daca nu faci pe savantul cu ei si nu dai lectii de sfintenie, ci le marturisesti ca esti in scoala lui Christos si inveti cite ceva nou tot timpul, le e mai usor sa se asocieze cu tine…

Dar sa revin la text… si spun drept ca n-am auzit inca nici o predica pe subiectul asta- cum o sa fim la inviere si tare sint curioasa. In primul rind, de cind era sa mor in 1992, gindul mortii este ceva intiparit atit de adinc in mintea mea, incit nu-l mai pot scoate de acolo. Inainte de accident stiam ca o sa mor odata, ca doar toti oamenii mor… dar era un gind pe care il aminam, il pastram pentru mai tirziu. Dar de la accidentul acela (am atins o sursa de 12.000 de Volti si am fost arsa 37% din corp + arsuri interioare), orice hotarire pe care o iau este filtrata prin gindul asta…”dar daca?”…La inceput n-am putut sa dorm; gindul mortii nu este ceva usor de purtat – dar dupa o vreme si multa terapie, m-am gindit ca pe anumiti dusmani trebuie sa ti-i faci prieteni - si cu gindul asta am simtit ca trebuia sa ma imprietenesc, dat fiind faptul ca mai devreme sau mai tirziu tot aveam sa fiu fata in fata cu eternitatea.

Asa ca…am inceput sa ma gindesc nu la moarte…ca as vrea sa cred ca ea este doar o usa care se deschide si se inchide…ci la ceea ce este dincolo de acea usa. Am zis eu in mintea mea ca pe Domnul Isus dupa inviere ucenicii nu L-au mai recunoscut fizic…la fata. Doar cind le-a frint piinea, atunci I-au recunoscut gesturile. Asa ca am tras concluzia ca trupul nostru va fi diferit in aspectul lui fizic…dar ca ne vom pastra din esenta noastra ceva…si dupa acel ceva vom fi recunoscuti.

Textul pe care l-am citit adineauri parca mi-a mai dat de gindit. Saminta…asta este tot ce ramine din noi. Si saminta are toate atributele plantei noi in devenire si poarta acele trasaturi, calitati, atribute scrise in DNA-ul ei…Deci vom duce cu noi ceva din ce am acumulat in aceasta lume. Nu, nu vom duce nimic din ce am acumulat material… mintuirea este gratis, faptele vor fi rasplatite… dar saminta din care se va naste prin moarte (ca saminta trebuie sa moara ca sa produca noua viata) noua fiinta, va avea in ea toate calitatile de valoare ale fiintei care ai fost aici jos.

Eu nu sint teolog…si astea sint gindurile mele. Poate ca si voi aveti ceva de adaugat. Mi-ar placea sa va aduceti opiniile …poate aveti o intelegere mai adinca. Cit despre mine, in concluzie la textul din seara de azi…m-am gindit sa ma ocup bine de aceste calitati care vor fi atributele noii mele fiinte intr-o zi, cind Domnul va hotari sa ma ia la El. Si n-as vrea sa ma gindesc la acest episod cu frica, ci cu entuziasm…Daca cerul este acel loc minunat de care vorbim…cum de nu vorbim mai des de el…cum de nu asteptam cu nerabdare?

Pastorul meu ne-a povestit odata ceva despre prietenul lui cel mai bun. Si zicea ca acest prieten a fost anuntat de doctor ca are cancer si ca va muri in scurt timp. Toata familia, prietenii, cunostintele l-au inconjurat, si care mai de care avea o noua sugestie pentru el…un tratament naturalist…ceva ce vroiau sa incerce. Pastorul meu spunea ca si el, ca si altii s-a dus la el cu ceva sugestii… Prietenul lui insa i-a dat asa un raspuns, ca l-a lasat pur si simplu cu gura cascata…el i-a spus…”nu stiu de ce va ambalati asa…cerul nu-i un loc rau!”