CUIBUL FARA PENE...

Din "Above the Storm"

de Carol Hopson

Traducere de Rodica Botan

"Puii de vultur au un trai grozav. Isi incep viata intr-un cuib moale, facut din pene fine, pe care mama-vultur si le-a smuls de pe piept si le-a asezat in asa fel incit puii sa aiba mult confort. Tata-vultur aduce si el… jucarii si mincare si le implineste toate nevoile. Viata e buna, placuta, fara nicio grija…

Dar vine o zi cind viata se schimba… Fara nici un anunt prealabil, mama-vultur incepe sa faca curatenie generala si sa arunce toate penele cele moi din cuib, apoi arunca chiar si frunzele si crengutele marunte din care cu atita dichis a construit cuibul in asteptarea puilor… Nu mai ramine absolut nimic decit crengi mari care zgiriie si de care micutii vulturi trebuie sa se prinda bine cu gherutele lor tinere. Viata nu mai e placuta. Mai degraba inspaimintatoare!!! Si apoi mama-vultur mai pleaca din cuib pentru o vreme, si ei trebuie sa se descurce singurei. Oare ce s-a intimplat? De ce este mama-vultur asa de cruda?

Zi dupa zi acuma trebuie sa se cazneasca asa, tinindu-si cu greutate echilibrul pe crengile alea mari si lipsite de confort din care este facut scheletul ala de cuib… ca sa nu cada cumva prin gaurile mari ce au aparut pe fundul cuibului. De ce a devenit viata asa de grea si ce s-a intimplat cu mama lor iubitoare? Pare imposibil ca aceasta mama inca ii iubeste din moment ce ii lasa sa treaca prin greutatile astea…zi dupa zi?! Dar puii de vultur vad doar lipsa lor de confort… si nu vad scopurile acestor greutati prin care trec.

Vedeti voi, mama lor stie ce anume trebuie sa-i invete pe pui - pentru ca ei sa se dezvolte bine, sa creasca si sa-si intareasca ghearele care sint asa de importante pentru supravietuirea lor. Ghearele le vor folosi mai tirziu sa vineze iepuri, sau pesti, sau alt vinat, o indeletnicire necesara pentru tot restul vietii lor. Dar in stagiul primar al existentei lor, micutii vulturi sint inconstienti ca acest tratament crud este pregatirea lor pentru succes in viata. Fiecare zi in care se balanseaza pe crengile alea aspre din cuibul lor lipsit de confort va intari ghearele lor, si astfel se vor pregati pentru viata.

La fel ca micutii vulturi, si noi uitam ca greutatile prin care trecem sint pentru a ne intari, nu pentru a ne distruge…"
………………..
Cit adevar in cele scrise de Carol… Cum plingem si noi adesea dupa penele moi din cuib… Voi va regasiti in povestea asta? Ca eu ma si vad croncanind nemultumita pe un bat, in cuibul asta imens de vulturi, incercind sa-mi tin echilibrul…

Si am mai tras o concluzie. As fi fost o mama mai inteleapta daca as fi citit la timp povestea asta scurta. As fi stiut cind anume sa arunc din cuib penele… Voi, parinti, luati invatatura! Dragostea nu inseamna totdeuna puf si confort… ci mai degraba o scoala a vietii potrivita. Tatal ceresc este cel mai bun parinte… si El asa Isi invata copiii - oare de ce nu m-am gindit la asta niciodata?