EU SI... CIORILE ...

Ati mai vazut vreodata vreo pasare mai nesimtita ca cioara? Ceva nemaipomenit! Am cirese in gradina… De cind incep sa se roseasca pina cind mai exista o singura boaba de cireasa pe pom, doua ciori negre ca satana si cu niste voci ragusite si metalice croncane ca niste dezmatate in virful nucului care sta de straja, mai inalt decit ceilalti pomi, intr-o latura a gradinii.

Am aruncat cu lemne dupa ele, am tipat la ele… nimic…
Si nu ca nu ar fi destule cirese, pentru toata lumea… dar simpla lor prezenta in gradina mea ma scoate din bocanci. Imi place sa ma duc in weekend, dimineata de tot, sa admir ultimele flori sau sa vad ce fructe s-au mai copt… Vezi de ai insa o clipa de liniste cu imputitele astea de ciori!… Ca nu le mai tace gura deloc… pur si simplu in creier imi croncane... Mergi mai pe seara sa dai drumul la apa, sa uzi… de obicei este o placere sa stai in gradina cind umbrele noptii abia se coboara incet si frunzele freamata de cite o adiere care sterge incet din aer arsita de peste zi. Dar …toate ar fi bune si frumoase daca nu ti-ar bodogani in creier cele doua ciori din virful nucului. Cu sonorul dat la maxim, isi trimbita impertinenta, parca sa lase sa se stie ca un intrus a calcat pe domeniul lor...

Parca eu as fi intrusul, nu ele!!! Asta este proprietatea mea!!! Eu platesc ratele lunare… Numai ca eu si ciorile traim se pare in doua lumi paralele. Poate in lumea lor ele au stapinire peste gradina mea si de pomii de acolo… Eu sint responsabila cu plantatul si udatul… ele cu mincatul...

Biblia spune ca pasarile nici nu seaman, nici nu secera, dar traiesc din ce creste… chiar daca am eu documente ca ciresul creste pe proprietatea mea… mare bai pentru ciori!… maninca cele mai frumoase cirese, taman din virf, unde soarele le coace si sint mai dulci si mai bune decit cele de pe unde ajung eu. Mai ma urc eu pe scara, dar am citeva amintiri proaspete in virful capului de la ultima cazatura…

Ne apartine oare ceva cu adevarat pe lumea asta? Am spus cindva "sotul meu", "sotia mea"… "copiii mei"… "casa mea"… "viata mea"… dar am bagat de seama ca nimic nu este permanent… totul este in tranzitie…" Al Domnului este pamintul, cu tot ce este pe el"…si El hraneste si ciorile din nucul meu, cu sau fara aprobarea mea… Asa ca… n-am decit sa accept ca dreptul de proprietar nu-mi apartine… si ca daca mi-a facut cuib mie sub nuc, ciorilor le-a facut in nuc …poate tocmai ca sa-mi croncaneasca in cap si sa-mi dea citeva lectii de rabdare, vreo lectie despre avere si proprietati, alta despre dragoste pentru toata creatia Lui… si cine stie ce alte lectii o mai vrea sa ma invete…

L-am intrebat pe Danny de BB gun ...Aveam de gind sa impusc ciorile… dar mi-e teama ca daca sint trimise de El, o sa scap de doua ciori, si Domnul o sa-mi trimita un cird intreg…

Doamne… oare ce Ti-a trecut prin minte cind ai creat si ciorile astea... serios vorbesc…!?