Mi-e sufletul aşa de amărât
Că şi un fluture mi s-ar părea urât
Iar un oftat necazuri droaie.
Atât de dor îmi e de soare şi de viaţã
Şi-atâta de departe azi le simt
Că orice spun aş crede doar că mint
Şi fără vlagă sunt ca o paiaţã.
De care sfoară trage Dumnezeu
Că am ajuns aşa să fiu de-o vreme
Că îmi răsună în urechi cum geme
De suferinţã sufletul mereu.
Publicat de cherie la 14:55
............................
Poezia este de pe blogul lui cherie...Linkul e mai sus.
Am citit poezia si inteleg foarte bine "limba" asta trista a durerii...Un singur lucru ii lipseste poeziei...zic eu. O raza de speranta. Cind totul in jur se naruie...totusi viata nu trebuie sa fie fara speranta. Speranta noastra este la Cel care a promis ca ne va trece prin Valea Plingerii tinindu-ne de mina. Exista un inceput si un sfirsit al durerii...si as vrea atit de mult ca s-ti gasesti speranta in poezie...si in viata, draga cherie.
5 comments:
Zilele acestea meditam la un subiect ce ma framanta si ma face sa
inteleg mai mult dragostea si bunatatea Tatalui Meu si anume Asteptarea
Ma duceam cu gandul la Plangeriile lui Ieremia in care acesta cu
atata incredere in Dumnezeu ne indeamna si pe noi sa ne punem totala
inima pentru El
Bine e sa astepti in tacere ajutorul Domnului,Domnul este bun cu cine
nadajduieste in El,cu sufletul care il cauta!Plangeriile lui Ieremia
3 vs 25,26
M-am rugat Domnului sa imi dea aceasta putere si rabdare si
cautand printre notiitele mele am gasit un poem ce m =a imrpesionat
Asteapta
Disperat,neajutorat plin de dor am strigat
Incet,rabdator ,iubitor Dumnezeu a raspuns
Am plans si am pledat sa pot vedea,,ceva
Din ceea ce ma asteapta'
Dar Stapanul a spus cu tandrete"Copile asteapta!"
S-astept spui?Am raspuns suparat
Vreau un raspuns
Am nevoie sa stiu,,DE CE?
Oare S-a scurtat mana Ta?
Sau poate nu ai auzit cumva?
Am cerut prin credinta!
Si tot ce vreau e sa aud vocea Ta
Viitorul si lucruriile de care ma leg
Sunt in balanta acum
Si Tu spui sa astept?
Am nevoie de un Da
Sau de un semn pentru drum
Sau chiar de un NU
Si Doamne Tu ai promis candva
Caci daca cred trebuie doar sa cer si voi avea
Dar Doamne de atata cerut am obosit!
Tata vreau un raspuns deslujit!
Atunci in tacere am invatat ceva despre a mea soarta
Atunci in tacere am invatat ceva despre
a mea soarta
Cand Domnul mi-a raspuns inca odata asteapta
M-am infundat in scaun invins in stramtorare
Si am zis amarat,Bine astept ,,,,dar ce OARE?
Atunci a parut ca ingenunchie cu mine
Si ochii Lui ca plang langa fata mea
In timp ce-mi spunea cu tandrete" AS PUTEA"
As putea un semn sa-Ti dau sa zgudiu ceruro
Vazduhul sa-L inegresc sa inviu vreun mort
Sau muntii la vale sa ii pornesc
Tot ce doresti Ti-as putea da si te-ai simti bine
Ai avea ce ai vrea dar nu M-ai cunaoste pe Mine
Adancul iubirii mele pentru copii Mei ti-ar fi strain
Si nu ai sti nimic despre puterea Ce o dau celui ce
cade in lesin
Nu ai invata sa ai incredere doar stiind ca sunt
langa Tine
Nicicand nu ai cunoaste acel adanc de iubire plin,
Cand pacea-Mi din duhu-Mi coboara
Ca un porumbel divin
Ca darui si mantui ai sti,da,,ai sti ceva
Dar nu ai sti bataia adanca din inima Mea
Nici mangaiera stralucita in a noptii tarzie tacere
Nici credinta ce o dau cand mergi fara vedere
Sau oceanul ramas inca dupa ce privesti ce voiai
Oceanul lui Dumnezeu care face-un etern din tot ceea ce ai
De-as face durerea sa-ti zboare iute ca raspuns
Nu ai sti ce inseamna „Harul Meu iti este indeajuns!
Da,,visele tale pentru cei dragi s-ar implini peste noapte in bine
Dar ce pierdere daca as pierde CEEA CE FAC EU IN TINE!
Asaca ramai in tacere copile si in timp ai sa vezi bine
Ca cel mai maredintre daruri e sa ajungi sa ma cunosti pe Mine
Si desi adesea raspunsul Meu vine asa de tarziu in poarta
Cel mai intelept raspuns al Meu este totusi ASTEAPTA
Amin
From: Jurca Oana Roxana
Subject: [curteabisericii] Asteptarea,,e uneori atat de grea!
To: curteabisericii@yahoogroups.com
Date: Tuesday, September 23, 2008, 8:32 AM
Mai bine aştept...Înţeleg!
Mai bine aştept...
Promisiunile Tale se împlinesc!
Tu nu rămâi niciodată dator, chiar dacă în principiu, nu eşti dator nimănui. Se întâmplă un lucru nefiresc şi miraculos în esenţă, care răstoarnă situaţii, care croieşte un drum în pustie. Este Dragostea Ta ce lucrează pentru mine.
Ai dus o viaţă sfântă şi totuşi ai ales să porţi ocara. De aici îmi vine speranţa...că nu mă laşi, că porţi povara în locul meu. Şi oare pentru ce? Nu există un raţionament... Doar o singură explicaţie: pentru că mă iubeşti?!
Îmi dau lacrimile numai când îndrăznesc să gândesc că sunt un om în atenţia Ta, că privirile Tale sunt aţintite spre mine. Chiar aici, în mocirla mea...Şi nici pentru asta nu există un raţionament. Eşti TOT numai Iubire!
Din adânc strig: Doamne, auzi rugăciunea mea! Când o să văd izbăvirea Ta? Musteşte durerea în mine şi gura îmi stă închisă. Cu tot ce sunt, mă aplec înaintea Ta!
Mă ispiteşte gândul să-mi iau propria soartă în mâini, să FAC ceva...dar nu vreau să o iau înainte, nu vreau să nasc "Ismaili".
Mai bine aştept...
....O pasăre de la răsărit, un om dintr-o tară îndepărtată...(Isaia46:10,11). Tu ai soluţii. Ştiu că vei deschide Cerul pentru mine, ştiu că voi primi binecuvântarea Ta. De aceea mă încred în Înţelepciunea Ta. Vreau să Te strâng, să m-apropii de Tine, îmi întind mana să Te ating Isuse.
Mai bine aştept...
Aştept Vremea când Veşnicia din gândurile Tale se vor întrupa.
"Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu."-Eclesiastul 3:11
Înţeleg...
Cu mintea înţeleg...Sau vreau să înţeleg. Cu cât trec totul prin filtrul minţii, tot mai confuză devin...Dar simt că este un prag pe care nu îl pot trece. E inima mea zdrobită de atâtea lovituri. Vreau să înţeleg cu inima!
"Iată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot pătrunde în miezul lucrurilor" - Micul Prinț
Am văzut la o emisiune, un caz al unui pacient foarte grav bolnav cu inima...ca să poată fi salvat, personalul medical a recurs la o metodă drastică; i-au oprit inima ca să i-o repornească apoi.
Câteodată trebuie să murim faţă de tot ce este vechi. Ca să înţeleagă, inima mea trebuie să se oprească să mai privească înapoi...
Înţeleg...că nimic din ce a fost, nu mai poate să aibă rezonanţă pentru mine.
Tu faci TOTUL NOU!
Mă văd ca în vis... trebuie să-mi dau jos, haina ponosită a vieţii pe care am purtat-o până acum, târându-mă, pentru o haină nouă, bine croită, special pentru mine. Tânjesc după haina nouă şi totuşi, mişcările îmi devin greoaie, dureroase, când încerc să mă apropii de ea. Dar şi mai sfâşietor este când încerc să o dau jos pe cea veche...bucăţi din mine se rup odată cu materialul...şi mă doare. Mă dor clipele de goliciune, când toţi vor arăta cu degetul, când râsul celor mulţi mă vor asurzi. Ăsta e preţul. Problema nu este că nu vreau să-l plătesc...VREAU! De ce este aşa de greu, atunci??
Frica de oameni? De ce vor spune ei? Frica de neajunsuri? Frica de necunoscut? Frica de viitor?
Înţeleg...Tu nu vrei să iau cu mine nimic din ce este vechi.
Tu nu pui un petic nou la o haină veche, Tu nu ridici ziduri pe dărâmături, nu pui vin nou în burdufuri vechi...
O viaţă nouă, o lucrare nouă, o ungere proaspătă...ÎNŢELEG!
În frământarea mea, un gând proaspăt ia fiinţă în mine...
"Lasă-Mă să-l nasc pe Manase(uitare) în inima ta, ca apoi să pot ţi-l dăruiesc pe Efraim(rodire)"...
Uitare...Înţeleg!
Rodire...Înţeleg!
http://jurnalulinimii.blogspot.com/2010/05/mai-bine-astept.html#comments
Frumoase comentarii Virginia...unde mai gasesti atita material? Ma uimesti de fircare data...
Un multumesc intarziat !
Un multumesc intarziat !
Post a Comment