din "Above the Storm"
de Carol Hopson
traducere de Rodica Botan
Se intimpla mai des decit am vrea. Lucrurile in viata noastra merg bine pentru o vreme si numai ce apare…o criza. Poate este o veste neplacuta de la doctor, sau un telefon care ne-a adus vreo suparare. Recent, le-am avut pe amindoua si nu stiu de ce, dar totdeauna vestile astea vin ca niste surprize,cu toate ca Biblia ne spune clar sa nu fim surprinsi de aceste lucruri. Iacov 1:3-5…"…ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.. Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavirsit lucrarea, pentru ca sa fiti desavirsiti, intregi, si sa nu duceti lipsa de nimic. Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mina larga si fara mustrare, si ea ii va fi data."
Este ca o boala care te ataca dintr-odata; si viata arata cenusie deodata, greutatile ce le purtam par mai grele, si zilele care vin par din ce in ce mai apasatoare. Sint asa de uimita cum atit crestinii, cit si ceilalti oameni sint asa de deschisi si vulnerabili la repoarte false si vesti proaste si cit de repede le transmit altora. Sint sigura ca si eu sint si am fost vinovata si pentru asta am cerut Domnului iertare si I-am cerut sa ia controlul atit al mintii mele, cit si al cuvintelor ce-mi iasa din gura.
Ce putem invata de la vultur in aceste momente de boala fizica si truda emotiilor? Un vultur se imbolnaveste foarte rar, pentru ca este foart , foarte pretentios cu ce baga in cioc… si se imbolnaveste foarte rar. Alege diferite mincaruri in functie de nevoile trupului sau si spre deosebire de corb, varul sau, el nu se atinge niciodata de putregaiuri sau mincare care nu este proaspata. Dar cind este bolnav, de obicei cauta un loc undeva pe inaltimi si foarte izolat si se intinde pe spate cu aripile intinse si sta complet nemiscat cu ochii tinta la soare si sta asa pina isi restabileste puterile din nou si se simte sanatos si in stare sa zboare in inaltimi.
Acest amanunt incredibil despre vultur a avut un impact real in viata mea. Cind am fost disperata si bolnava dupa o operatie si doctorii n-au putut gasi cauza infectiei care a invadat corpul meu, am ajuns la un punct tare jos in viata mea… N-am putut sa maninc sau sa retin mincarea pentru mai bine de 3 luni si simteam cum se scurge viata din mine. Pentru ca eram intr-o comunitate noua si cu noi doctori pe care nu-i cunosteam nu si-au dat prea mari silinte pentru mine si m-au tot dat de la unul la altul de cite ori ma duceam la urgenta. Cum zaceam in pad zi dupa zi si saptamina dupa saptamina m-a cuprins o mare deznadejde. Si intr-o dimineata , Dumnezeu mi-a amintit de sursa de vindecare a vulturilor. Ei se izoleaza de distractiile din jur, se lasa deschisi …prin pozitia pe care o iau stind pe spate cu arpile intinse, si isi ridica privirea la sursa lor de vindecare - soarele.
Asa ca intr-o zi plina de descurajare si slabita pentru ca nu mincasem de saptamini, Dumnezeu mi-a atras atentia la povestea asta si mi-a pus in inima sa fac trei lucruri.
M-am retras, m-am izolat de orice - incluzind ginduri straine si ginduri de ingrijorare. Cind ma gindeam la sanatatea mea si neputinta in care am ajuns inima imi era tulburata si eram descurajata toata ziua. Asa ca aveam nevoie sa-mi pun gindurile in Adevarul Lui Dumnezeu si in speranta pe care o da Cuvintul Sau indiferent ce simtaminte aveam in mine. Aveam de asemenea nevoie sa ma deschid pe mine sa accept tot ceea ce Dumnezeu intentiona pentru viata mea. A fost o experienta foarte puternica sa imi deschid miinile si sa le intind pe patul meu de suferinta si sa spun: "Doamne, ma incred in Tine…viata si sanatatea mea. Ajuta-ma sa accept Voia Ta si foloseste-ma pentru Gloria Ta. Si ma daruiesc trup si suflet numai Tie."
In cele din urma a trebuit sa-mi ridic ochii la Christos, Soarele, sursa mea de putere. Ca sa reusesc acest lucru, m-am ancorat in toate binecuvintarile pe care le-am avut in viata mea pina in acel moment:familia mea, sotul meu care este un om a Lui Dumnezeu, si speranta mea de viitor, ca o sa-mi petrec eternitatea cu Domnul si Salvatorul meu…si inca multe alte binecuvintari.
Evrei 12:1-3 spune...”Si noi dar, fiindca sintem inconjurati cu un nor asa de mare de martori ,sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavirsirea credintei noastre, adica la Isus, care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea,a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu .Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre”.
No comments:
Post a Comment