O DISCUTIE CARE SE MERITA CITITA...

... o frintura de discutie care ...nu stiu cum sa ma exprim mai bine...poate totusi asta o sa va spuna ceva..."mi-a rupt gura"...si nu exagerez.. Aici este linkul postarii ca sa cititi totul. http://adamaica.wordpress.com/2010/06/06/de-suflet-de-zidit/#comment-7830...iar mai jos o frintura dintr-un comentariu...
..........................

Eu sunt filolog, nu teolog. Trebuie să fac o mică mărturisire, ca să înțelegi că nu te interesează nimic din cele susținute de mine. Am citit Biblia integral la 11 ani. Până pe la 14 ani, am înțeles foarte bine Biblia. Între 14 și 18 ani, am mai citit-o pe capitole, pe cărți: profeții mari, profeții mici, cărțile legii etc.


Apoi am intrat la facultate și am început să am tot mai mari probleme cu înțelegerea Bibliei. Am citit de-altele… Între 100 și 300 de pagini pe zi. Am ajuns la saturație, dar întrebările se înmulțeau, iar răspunsurile erau tot mai firave. Atunci Dumnezeu mi-a scos în cale un om care vorbea foarte incorect gramatical (pe ăștia, de regulă, îi sabotam), dar care trăia atât de aproape de Dumnezeu, că dacă îl trimitea la 2000 de km distanță să facă o lucrare, omul asculta și mergea… De la omul ăsta am învățat într-o săptămână cât în câțiva ani de facultate…

Am continuat să citesc în prostie, dar am învățat să mă rog înainte de a citi ceva…

Acum, de vreo 3 ani, fac un exercițiu răstignitor de simplificare a lucrurilor.

În aceste condiții, dacă cineva îmi cere socoteală de nădejdea care este în mine, dau socoteală, fiindcă mi s-a spus că voi fi învățată ce să răspund.