UN BUSINESS SERIOS!!!

Astazi n-am invatat nimic nou din predica… am invatat ceva vechi. Ceva ce stiam si sunt sigura ca unii dintre voi stiti la fel de bine ca si mine… dar nu practicam suficient. Ceva ce vreau sa remediez…

Scopul existentei mele nu este, sau nu trebuie sa fie, unul egoist. Dumnezeu ne-a creat ca sa-L glorificam…Si… sa participam in misiunea Lui de a intoarce aceasta lume din calea ei rea. Asta este businessul Imparatiei Lui…

Mi-am facut citeva prietenii frumoase pe blogul asta. Am inceput sa va cunosc; parca in masura in care va las sa ma cunoasteti… si as dori din suflet sa continuam prietenia asta la infinit. Dar… exista o singura cale si o singura posibilitate ca acest lucru sa se intimple. Si eu, si voi puteti sa continuati existenta dincolo, in eternitate cu Dumnezeu cu o singura conditie… aceasta conditie este ISUS Christos – numai si numai prin jertfa Lui ni se da intrare libera dincolo.

Niciunul din noi nu stim cit de lunga ne este calatoria pe acest pamint. Si cind vine momentul de a pleca… nu exista aminare. Nu as fi o prietena buna daca n-as impartasi cu voi ceea ce astazi mi s-a parut a fi o treaba atit de urgenta… Ca sa fim salvati, nu este suficient sa ascultam din cind in cind cite o predica, sa agream, sa ne simtim bine, si apoi sa ne ducem in treburile noastre pina data viitoare cind iar ne vom simti lihniti si goi sufleteste, si iara mai mergem o data sau de doua ori la biserica, sau facem un act de darnicie, dam scaunul unei persoane mai in virsta, sau mai stiu eu ce… trecem strada pe cineva. Cind este vorba de o eternitate si de sufletul nostru, ca sa nu mai vorbesc de a copiilor nostri, a celor dragi… trebuie sa stim exact daca sau nu sintem salvati. Daca ni se intimpla un accident, cind iesim miine dimineata pe usa… si daca in acest accident murim… unde ne vom duce?

In 1992, cu 5 minute inainte de a fi electrocutata la 12.000 de Volti am ris de una singura conducind masina intreprinderii prin niste gropi pe unde nu mi-as fi bagat masina mea… 5 minute mai tirziu am stiut ca mor… si ma rugam cumva in creierul meu zguduit de curentul electric sa-mi ia Domnul Isus sufletul. Treburile astea se petrec atit de repede, incit nu avem voie sa lasam asa ceva la intimplare… ci trebuie sa avem siguranta ca sufletul nostru este pregatit… la orice ora… in orice moment.

Multa lume merge la biserica sa se simta bine… Dar nu ia hotariri. E ca si cum ai biletul de avion si te duci pina la aeroport… vezi avionul… dar nu te urci in el. Fara sa faci acea miscare, nu te duci nicaieri… avionul va pleca fara tine. Pretul biletului pentru eternitate este platit de Domnul Isus… El Si-a facut partea Lui. Dar tu?

Si acum ceva practic. Ca sa fim salvati, trebuie sa credem in Isus Christos si in jertfa Lui. NU in alti sfinti, nu in mama sa (chiar daca o respect din tot sufletul, pentru ca si Dumnezeu a gasit-o vrednica sa aduca pe lume pe Mintuitorul – dar nu prin ea sintem mintuiti, chiar daca icoana ei ar plinge…), nu in papa de la Roma. Isus a murit pentru noi, nu Maria Magdalena, nu sfintii care au trait frumos, si unii s-au chiar jertfit. Dumnezeu le-a pregatit si lor o rasplata pentru sacrificiile si viata curata pe care au incercat s-o traiasca, dar nici ei nu au murit pentru noi… ci Domnul Isus. Sint preoti, si pastori, si oameni care se ocupa cu Evanghelia, dar oricit de buni si de spirituali ar fi…, nici ei nu sint decit niste indicatoare care ne arata - sau ar trebui sa ni-L arate - pe Christos. Deci trebuie sa credem in ISUS CHRISTOS.

Apoi trebuie sa ne pocaim. Ok… termenul ne zgiriie la urechi. A fost folosit ca sa batjocoreasca pentru asa o perioada lunga. Dar termenul este potrivit pentru al doilea lucru care trebuie facut NEAPARAT, ca sa ne salvam sufletele. Trebuie sa regretam pacatul si sa renuntam la el - sa ne pocaim. Nu exista alta solutie.

Al treilea lucru care trebuie facut este sa-L primim pe Isus in inima noastra… sa acceptam tranformarea pe care El vrea s-o faca in noi. Vom fi sfinti, si noi nu pentru ca meritam… ci pentru ca il acceptam in noi… Ca si cum am fi bolnavi, si chiar daca avem medicamentul in mina… pina nu il luam… nu putem scapa de boala.

Asta este un business serios… Daca luati cele scrise de mine in ris, sau treceti nepasatori peste ele… este absolut decizia voastra. Eu astazi mi-am promis mie ca n-am sa las pe nimeni dintre cei dragi ai mei sa nu stie de pericolul care exista pentru fiecare din noi. Pericolul de a pleca din lumea asta si a nu fi impacati cu Dumnezeu. Si printre cei dragi sinteti si voi, cei care cititi acest blog. As dori din suflet sa va ginditi la cele ce am scris. Vi le-am spus asa cum le-am auzit. Daca nu credeti, cautati in Biblie… asta este Cuvintul Lui Dumnezeu – nu al meu. Eu sint unul dintre cei care trebuie sa faca exact ce scrie aici… sa cred, sa ma pocaiesc si sa-L primesc. Doamne, binecuvinteaza tu ochii, mintea si inima celor ce citesc, ca sa isi puna sufletele la siguranta…