PLIMBARE LA INALTIME

Pentru ca zilele acestea s-a anuntat canicula aici in Romania, m-am gandit sa va ofer cateva imagini racoroase. Sa "ne plimbam" prin locuri prin care, poate,  din diverse motive, nu le vom vizita niciodata..... Maretie si frumusete de la inaltime. Spectaculos si interesant....

VERSETELE ZILEI

"Iata ce mai gandesc in inima mea si iata ce ma face sa mai trag nadejde: bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare! – "Domnul este partea mea de mostenire", zice sufletul meu; de aceea nadajduiesc in El. Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta. Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului. (Plangerile lui Ieremia 3:21...26)

VERSETELE ZILEI

"Arata-mi, Doamne, caile Tale si invata-ma cararile Tale." (Ps.25:4)
"Povatuieste-ma in adevarul Tau si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele, Tu esti totdeauna nadejdea mea!" (Ps.25:5)
"Primeste invatatura din gura Lui si pune-ti la inima cuvintele Lui. "(Iov.22:22)

"El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa." (Ps.25:9)


"Eu – zice Domnul – te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta." (Ps.32:8)

CHIPURI PIERDUTE

Un chip pierdut/Wilhelm Busch

In mare graba isi manca supa cu care l-am servit. Este un barbat inca tanar, o aparitie impunatoare. Dar costumul lui este zdrentuit si murdar, pantofii ii sunt rupti. Toate astea se datoreaza somajului si pribegiei. Nu el este vinovat de aceasta situatie. Dar fata sa! Trasaturile incrancenate, nelinistite tradeaza viata sa dezordonata. Pacatul si-a brazdat adanc urmele pe aceasta fata.
Acum a terminat si pune lingura jos. Se ridica incet si-mi intinde mana.
-Va multumesc! Si da sa plece.
Atunci i-am retinut mana si nu m-am abtinut sa nu-i spun”
-Mai omule, dumneata ar trebui sa fi intruchiparea chipului lui Dumnezeu! Ce a facut pacatul din dumneata!
El ma priveste cu ochii mari si pleaca. Am plecat si eu si am uitat de aceasta mica intamplare.
Doi ani mai tarziu. Eram in vizita intr-un mic orasel din sudul Germaniei. Intr-una din zile mi s-a adresat o batranica prietenoasa:
Trebuie sa va spun ca ma rog in fiecare zi pentru dumneavoastra. O privesc cu mirare.
-Asta este foarte frumos, ii spun- de asa ceva este nevoie. Dar explicati-mi cu a-ti ajuns sa faceti acest lucru?
-Ei da, zise femeia – asta este o intreaga istorie. Vedeti eu am o mica pravalie. Aici vin foarte des calatori si isi ofera marfa. De catva timp vine un calator atat de chipes si placut care, datorita firii sale linistite si serioase mi-a placut foarte mult. De aceea l-am invitat intr-o zi la cafea. Cand stateam odata impreuna mi-a spus:
Cred ca nu se vede ca , ca doi ani in urma eram total decazut.

-Da?! i-am raspuns eu cu mirare – cum s-a intamplat?? Si atunci mi-a povestit cum, pe cand era inca tanar s-a certat cu parintii, cum a plecat in lume, cum a gustat toata murdaria marelui oras, cum a cazut treapta cu treapta. In cele din urma a nimerit pe un drum de tara. Si mi-a povestit el:
- intr-o zi in calatoria mea, am nimerit intr-o casa unde un barbat mi-a dat sa mananc. Cand am vrut sa plec el mi-a spus:
-Dumneata ar trebui sa fi intruchiparea chipului lui Dumnezeu! Ce a facut pacatul din dumneata!?
-Acest cuvant - povestea el - m-a lovit ca un traznet. Ca scufundata intr-o lumina stridenta imi aparea in fata viata mea pierduta. Simteam mania lui Dumnezeu cu privire la viata mea pierduta. Nu-mi amintesc cum am iesit din casa aceea. Alergam prin strazile marelui oras, mergand mai departe. Dar zi si noapte aceste cuvinte nu-mi dadeau pace, pana cand am gasit pe cineva care m-a ajutat mai departe. El mi-a aratat pe Cineva, …: Isus –Mantuitorul nostru! Asa mi-a povestit. Apoi mi-a relatat pe scurt cum s-a intors la parintii sai, cum a redevenit un om stimat…
Povestirea batranei m-a miscat profund. Multumitor i-am strans mana. Si gandurile noastre s-au indreptat catre toti acei tineri, care cutreiera dezorietati pe strazile lumii.
------------------------------------------------------------------------------
Citind aceasta poveste , mi-am amintit de doua intamplari din viata mea.

Eram prin clasa a sasea sau a saptea cand colindam prin parcul din fata circului cu alte fete cam de aceiasi varsta. Imi amintesc o zi cand micul nostru grup galagios a fost oprit de un domn in varsta cu parul alb si care tinea in mana o carte groasa cu coperti negre. Ne-a intrebat daca am auzit de Domnul Isus. Tovarasele mele radeau si chicoteau . Dar el parca nici nu le observa si-a indreptat privirea blajina spre mine. Mi-e imi era rusine sa spun ca da, de teama ca or sa rada tovarsele mele de joaca de mine. Cred ca Duhul Domnului i-a descoperit teama mea. Nu imi mai amintesc daca a mai spus ceva sau nu dar privirea lui plina de caldura m-a facut sa ma rusinez ca nu am indraznit sa marturisesc….Cu siguranta acel frate se va bucurasa ma vada in vesnicii dupa si cum eu voi fi fericita sa-l revad….

Pe la douazeci si ceva de ani ma aflam in vizita la unchiul meu la Timisoara. Unchiul meu are trei fete care la vremea acea aveau sase, opt si zece ani. Cele mai maricele intr-o duminica seara tot vorbeau intre ele ca merg undeva ca sunt invitate de o colega. Eu am vrut sa merg si eu cu ele gandindu-ma ca merg la o casa de cultura sa danseze. Spre surprinderea mea am ajuns la o biserica, unde era multa lume. Una dintre ele , cea mai mare facea parte chiar din cor. Ne-am asezat la balcon unde era si corul si unde mai era ceva loc. Im iamintesc ca mi-au placut cantarile, nu imi amintesc exact despre ce s-a vorbit. Persoana care se ocupa de copii din cor, autoritara imi amintesc ca ii mustra pe unii copii ca nu vin regulat la pregatire. In clipa aceea , mi s-a parut ciudat, modul ei de a le cere astfel de lucruri. La vremea aceea eram o fire foarte “libera”, faceam numai ce consideram “eu" ca trebuie facut si orice mica constrangere trezea in mine panica resentimente , revolta. Asa ca speriata am luat pe cele doua verisoare, si cand sa plec, dirijorea a venit si m-a luat de mana si m-a rugat sa mai stau ca nu s-a terminat programul de inchinare. Oaw! Asta pentru mine a insmnat tupeu si obraznicei. Si cand mi-a mai spus si “Sora te rog, mai stai” mi-am smuls mana din mana ei si rastit i-am spus “De cand sunt eu sora cu dumneata”? Verisoara mea din cor a mai stat pana la terminarea programului. Eu am asteptat-o afara impreuna cu cealalta verisoara. Ajunse acasa am facut o adevarata lupta impotriva idei de a le lasa parinti acolo, ca e constrangere si eram profund revoltata. Dupa ce m-am intors la Dumnezeu si am devenit copilul Domnului le-am cerut iertare verisoarelor mele pentru atitudinea mea de atunci. Mi-am cerut iertare si Domnului pentru acele moment cum de altfel pentru toata viata mea pacatoasa. Domnul Isus s-o binecuvantze pe acea sora care fara sa stie a prorocit ca eu o sa fiu sora cu ea…

Cat de mult ne iubeste Dumnezeu cat de mult ne-a cauta si cat de multa rabdare si mila a avut de noi niste pacatosi razvratiti…Slava Lui si multumire pentru marea Sa iubire si rabdare…
Cu sinceritate Carmen







"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan.3:16)

POVESTEA OCHILOR

Povestea ochilor

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor.
El era intotdeauna gata sa o ajute.
Intr-o zi ea i-a spus lui:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."
Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a intrebat-o:
"Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"
Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a socat-o.
Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.
Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"
Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.
Viata este un cadou!
 Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca.
 Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance.
 Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie.
 Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant.
 Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii.
 Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.
 Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva care merge pe jos aceeasi distanta.
 Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca.
 Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului nostru.
 Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeue ca esti in viata!
 Fii recunoscator daca ai primit acest mesaj, ai un prieten care s-a gandit la tine!
 Gandeste-te si tu la prietenii tai!
-------------------------------------------------
O noua poveste cu subanteles primita pe e-mail

VERSETELE ZILEI

"Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-si pune nadejdea in Domnul Dumnezeul sau! "(Ps.146:5)
"Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde."(Ier.29:11)

"Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune." (Rom.12:12)

VERSETUL ZILEI

"Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." (Ioan.14:26)

AIUD

Pentru ca prietena noastra e in Aiud m-am gandit sa aflam si noi despre aceasta localitate cate ceva .

De la fondarea localitatii Aiud, asezarea umana de aici a avut diferite organizari teritoriale. In timpul romanilor localitatea s-a ridicat la rangul de Pagus - circumscriptie teritoriala urbana - pentru ca in secolul al XIV - lea sa devina Targ (oras).

In secolul al XVIII - lea, mai exact in 1716 Aiudul devine capitala Comitatului (judetului) Alba de Jos, rol pe care il va detine timp de 213 ani, deci pana in 1929, dupa care ramane oras in judetul Alba. Din 1952 Aiudul devine resedinta raionului Aiud, regiunea Cluj, pana in anul 1968.
Din acea perioada Aiudul face parte dintre cele noua localitati urbane ale judetului Alba. In organizarea sa teritoriala se includ si urmatoarele localitati: Aiudul de Sus, Magina, Gambas, Pagida, Ciumbrud, Sancrai, Garbova de Jos, Garbovita, Garbova de Sus.
Aiudul si-a elaborat statutul orasului in 1992. Un statut mai vechi, din 1934, trateaza orasul Aiud ca localitate climatica, declarata ca atare de Ministerul Muncii si Sanatatii din Romania. In anul 1994 Aiudul a devenit municipiu. Conform Legii Administratiei Publice Locale, Municipiul Aiud este administrat prin intermediul Consiliului Local ca for legislativ si Primariei ca for executiv.

Etimologia denumirii orasului Aiud este destul de nuantata intrucat incepand din secolul al XIII - lea nici un document oficial nu se pronunta consecvent in acest sens. Astfel se intalnesc pentru aceeasi localitate denumiri latinesti, grecesti, germane, maghiare sau maghiarizate.
In harta lui Castorius printre cele 45 de localitati de pe teritoriul Daciei apare si Brucla, cea mai apropiata localitate de actualul Aiud. O ipoteza este ca Aiud ar deriva prin anagramare de la numele lui Iuda Tadeul, in cinstea caruia s-a ridicat biserica Villa Iudae Thadae (1839). Aiud, apare ca denumire in limba romana in 1854, dupa ce in 1839 era Ajudu si in 1850 Ajud. Localitatile apartinatoare orasului sunt mentionate si ele in timp sub diferite denumiri.
Numeroase vestigii arheologice vorbesc despre existenta unor asezari omenesti in zona Aiudului inca din Comuna primitiva (epocile neolitica, a cuprului, bronzului si fierului), precum si din cea romana si perioada prefeudala. Au fost scoase la iveala urme de asezari preistorice si cimitire scitice si celtice.

Existenta dacilor este confirmata prin obiecte de podoaba si monede de argint, care au ajuns in diferite muzee din tara si strainatate. Epoca romana provinciala ne-a oferit si ea numeroase vestigii la Aiud si in imprejurimi.
Ca asezare urbana localitatea a fost edificata de catre sasi, probabil colonizati in Transilvania in jurul anului 1200, pe locul unui sat (mosie) a Episcopiei romano - catolice din Alba Transilvaniei.
Traditia locala afirma ca primul edificiu de piatra a fost turnul de paza terminat in anul 1239 (?). A urmat o biserica in stil romantic (azi pe locul ei este biserica evanghelica) zidita in 1333 - 1334, concomitent cu o prima fortificatie. Apoi la sfarsitul secolului al XV-lea s-a zidit o biserica mare, in stil gotic (actuala biserica reformata calvina) imprejmuita de zidurile si turnurile unei noi cetati, de forma pentagonala.

Prima atestare documentara pastrata pana azi dateaza din 1293 noiembrie 7, fiind un privilegiu emis de catre regele Ladislau al IV - lea al Ungariei (1272 - 1290) si confirmat de Andrei al III-lea.
Vreo trei secole Aiudul a fost proprietate a Capitului episcopal de la Alba Iulia si a coroanei regale maghiare, constituind adesea (ulterior) un obiect de danii si tranzactii intre principi si nobili.
Prin vechimea sa cetatea si orasul au fost martore si participante la multe evenimente istorice, precum:
- marea invazie tatara din 1241;
- rascoalele iobagilor din 1437;
- luptele lui Mihai Viteazul din 1600;
- navaliri turco - tatare din 1658, 1659;
- atacuri ale habsburgilor si curutilor in 1704 si 1717;
- rascoala crestin - religioasa din 1758 - 1761;

- miscarile taranesti din 1784;
- valul revolutionar de la 1848 - 1849;
- primului razboi mondial;
- Unirea de la 1 Decembrie 1918;
- evenimentele celui de-al II - lea razboi mondial;
- evenimentele de dupa 1944 si pana astazi.

Documentele si vestigiile expuse in cadrul muzeelor si depozitate in arhivele din Aiud, Alba Iulia, Deva, Sibiu, Cluj - Napoca, Bucuresti, Budapesta, Viena, Berlin, Goeteborg vorbesc despre toate evenimentele, vestigiile, monumentele si cladirile aflate in zona.

BUCURIE

Cu siguranta ca si voua vi s-a intamplat ca si mie in timp ce va rugati sau , pur si simplu intr-un alt moment al zilei, sa va ganditi la cineva si Domnul sa va puna pe inima sa va rugati pentru acea persoana. Alteori simti indemnul sa suni pe cineva la telefon cu care nu ai mai vorbit de mult. Uneori simti nevoia sa vezi si sa discuti cu o prietena, un prieten. Eu cred ca nimic nu e intamplator si indemnurile ce vin de la Domnul sunt pretioase. Imi amintes ca , cu multii ani in urma ,aveam o prietena care avea trei copii si Domnul mi-a pus intr-o zi pe inima sa o vizitez. Pentru ca ma duceam la copii, evident ca aveam ceva dulciuri pentru cei mici intotdeauna. De data acea aveam pregatit ca de obicei ceva pentru cei mici, dar  am simtit indemnul ca trebuie sa-i cumpar de data aceasta niste paine. Cand am ajuns la prietena mea care avea o sumedenie de treaba s-a bucurat mult cand a vazut painea, chiar spunea ca poate imi da Dumnezeu prin minte sa iau si o paine ,ca ia ,prinsa cu cei mici si neavand cum sa ii lase singuri ,nu a ajuns sa ia paine si i se terminase. Daca stam in liniste si invatam sa fim atenti vom putea sti cand avem indemn de la Dumnezeu sa ne rugam pentru cineva, sa ajutam pe cineva, sa incurajam pe cineva, sa ne bucuram impreuna cu cineva , sa plangem cu cineva...Cand eram deabea un copilas nascut din nou de curand , am intalnit un frate, care a tinut o predica despre soapta Duhului, calauzirea Domnului, si in care ne indemna sa fim atenti si in liniste sa ascultam soapta Duhului. E nevoie de perseverare in citirea si cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu, e nevoie de rugaciune, de meditatie si ascultare in tacere si asa vom putea deosebi clarcand ne "vorbeste'  Domnul specific situatiei in care ne aflam. Si sunt multe exemple in biblie cand ucenici erau indemnati sa mearga sau nu intr-un loc si ce sa faca sau ce sa spuna. Eu la acea vreme ma framantam si nu intelegeam cam cum e posibil asa ceva. Asa ca am indraznit si l-am intrebat pe frate cum e posibi asa ceva si cum putem sti asa ceva. Imi amintesc zambetul plin de blandete si intelegere al fratelui, car m-a indemnat sa nu ma ingrijorez si ca in timp stand alaturi de Domnul insusi El ma va invata cum sa "aud"  si sa deosebesc indemnurile Sale. Timpul a trecut si intradevar cand stau mai mult in partasie cu Domnul, rugandu-ma meditand si ascultand Cuvantul sau citindu-l, sau ascultandu-i pe alti frati marturisindu-l, pot deosebi indemnurile ce vin de la El. Am facut aceasta lunga marturisire pentru ca sa intelegeti si voi ca si mine ca nu trebuie sa neglijam timpul de liniste in compania Cuvantului lui Dumnezeu, partasiei cu El si El negresit va "comunica '" cu noi  intr-un fel sau altul cum va considera ca e nimerit pentru fiecare in parte.

Trebuie sa va marturisesc , ca atunci cand Rodica m-a rugat pe perioada cand ea va fi departe de voi sa postez eu, m-am cam speriat . In primul rand ca si Moise, am considerat ca nu prea sunt abila la comunicare, apoi ma speria gandul ca poate stilul meu va plictisi, apoi ma gandeam sa nu o dezamagesc pe Rodica sau pe voi cititorii ei ,mai era si gandul ca nu credeam ca pot fi consecventa sa ajung sa scriu macar ceva in fiecare zi, cu atata treaba cata am .... O gramada de ganduri mi-au invadat mintea. Si atunci m-am smerit si am zis : intradevar poate fi adevarat ca eu sa gresesc, dar e Cineva in care eu ma incred si Daca Domnul mi-a vorbit prin Rodica nu e decat o noua experienta cu prin care Domnul vrea sa ma creasca pe mine si pe altii. Si atunci de ce sa ma opun?. Asa ca va multumesc pentru aprecieri si incurajari, dar va marturisesc sincer ca daca nu ma incuraja si inteleptea Domnul nu m-as fi descurcat. Asa ca multumesc Lui ,iar eu doar ma bucur ca prin mila, indurarea si harul Sau pot sa asterne aici cate ceva pana la venirea administratorei titulare, draga mea si a voastra Rodica. Ma bucur ca de asemenea ca Domnul a ingaduit Rodicai si voua si va dat indemnul sa asterneti cateva cuvinte pe care binenteles tot El stia ca or sa ma bucure si or sa imi faca bine incurajandu-ma .... Domnul Isus sa va binecuvanteze pe fiecare in locul in care sunteti.  Cu sinceritate Carmen

CARTE POSTALA DIN AIUD

Am reusit in sfirsit sa ajung la un computer. Am fost citeva zile in Istambul si am vazut Bosforul despre care am citit atit de mult in tinerete. Sora mea m-a fugarit pe strazile vechi ale istoricului Constantinopol pina a realizat ca as putea face un atac de cord; apoi de ingrijorata mi-a intins o sticla de apa rece si m-a indemnat sa continui...ca mai sint si alte pietre si alte morminte si locuri istorice de vazut...

Scriu din Aiud, de la Botani, si un miros de placinte cu brinza si marar ma copleseste. Asa ca nu reusesc sa scriu prea mult ; dar am vrut sa va trimit o "vedere" cum este obiceiul cind esti in concediu.

Am fost ingrijorata de tinerii din Alibaba, dar am citit ca ingrijorarile trebuie aruncate asupra Domnului. Daca noi am reusit sa-i iubim pe acesti tineri, Dumnezeu ii iubeste si mai mult si i-a iubit chiar inaintea noastra. El stie ce este bun pentru ei...si faca-se voia Lui intotdeauna. Ma rog ca Voia Lui sa se faca si cu noi si cu voi.

Multumiri lui Carmen...gazda voastra de acum, pentru munca ei pe blog. Multumesc voua care ne cititi...dar mai mult multumesc Domnului pentru grija Lui...

VERSETUL ZILEI

"Cine cugeta la Cuvantul Domnului gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit."(Prov.16:20)

DESPRE FERICIRE

Ieremia 29 : 11

"Caci Eu stiu gandurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde."
"Ferice de cine nu suspina dupa ce nu are si se bucura de ce are". (Epictet)
"Fericirea in casatorie e un bun pe care trebuie sa-l castigi, sa ti-l meriti zi cu zi, ceas cu ceas". (Lucio de Ambra)
"Niciodata nu poti fi fericit, daca te vei mahni vazand ca altul e mai fericit decat tine. Cand vezi cati sunt inaintea ta gandeste-te cati sunt in urma ta." (Seneca)
"De s-ar cladi CASA FERICIRII, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare". (J.Renaud)
"Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai."
"Daca nu esti fericit cu ceea ce ai, crezi ca vei fi mai fericit cu mai mult?"
"Pe unii oameni nu-i face fericiti nimic decat schimbarea. La fel si pe unii nou-nascuti."
"Secretul fericirii nu este in a face ceea ce iti place ci in a-ti place ceea ce faci. "(George al V-lea , Rege al Angliei)
"Ce bine ar fi daca si fericirea ar fi la fel de contagioasa ca si gripa."

"Dumnezeu nu ne poate da fericire si pace daca stam departe de El insusi, pentru ca asa ceva nu exista! Pacea si fericirea se afla ele insele in Dumnezeu."
"Sa nu uitam ca fericirea este o atitudine pe drum, nu o destinatie."
"Fericirea este un lucru minunat; cu cat o urmaresti mai mult pentru celalalt, cu atat o ai mai mult pentru tine."
"Fericirea nu este o statie terminus la care ajungi, ci un anumit fel de a calatori."
"Daca n-ai vrea decat sa fii fericit, ar fi usor; dar vrei sa fii mai fericit decat altii si asta este intotdeauna greu pentru ca suntem incredintati ca ceilalti sunt mai fericiti decat in realitate."
"Omul cel mai fericit este cel care poate sa-i faca fericiti pe cat mai multi din jurul sau."
"Nu vorbiti despre fericirea voastra unui om mai putin fericit decit voi." (Pitagora)
"Bucuria omului e in om, intre ei se infripta prietenia care umple cel mai intins desert al sufletului omenesc. A iubi si a fi iubit, iata taina fericirii. "(Cicero)
"Fericirea inseamna a sti sa te multumesti cu orice. In orice nefericire exista intodeauna si putin bine. (Lucio de Ambra)"
"Trei lucruri sunt necesare pentru a fi fericit: trup sanatos, spirit liber, inima curata. "(I.Drutsa)
"Pentru fericirea personala este necesar sa iti controlezi fiecare cuvant, fiecare fapta, caci exista cuvinte care lovesc mai puternic decat batul si multi sunt aceia care junghie cu limba mai rau decit cu pumnalul." (S.Smilles)

"Paradoxurile fericirii:
-inaltare prin coborare.
-primire prin daruire.
-castigare prin pierdere."
"Nu ne cunoastem fericirea, totul ni se pare atat de simplu; trebuie sa fi cunoscut privatiunea totala pentru ca, in cele din urma, simplul fosnet al unui ramurele in atingere cu o banala scoarta de copac sa te faca sa-ti dea lacrimile. "(Jean-Louise Etiene)
"Omul care se crede fericit, chiar este fericit."(D.Diderot)
"Daca nu putem fi fericiti, greseala e de obicei in noi insine." ( J.L.Avebury)
"Fericirea ..se afla in noi, niciodata in jurul nostru. "(M.Sadoveanu)
"Trecem adeseori pe langa fericire, fara s-o vedem, fara s-o privim sau daca am vazut-o si am privit-o, fara s-o recunoastem. "(Al.Dumas-tatal)
"Nu exista oameni mai neiduplecati si mai duri decat cei preocupati de nefericirea lor. "(M.Eminescu)
"Unii oameni sunt impinsi parca de soarta sa caute cu lumanarea nenorocirile, si vegheaza, se trudesc si plang pentru a le face cat mai dureroase si mai indelungate. "(U.Foscolo)
"Fericirea este o minge de fotbal, cand este aproape o lovesti cu piciorul, cand este departe alergi dupa ea!!!!"
"Fericirea nu înfloreşte decât în inima celui care se jertfeşte pe sine şi care trăieşte pentru binele celor din jur."
"Singura cetate ce nu poate fi cucerita e sufletul tau. Tu pastreaza-l curat si vei avea parte de adevarata fericire."
"Fericirea este o mica grăunte plantată in inima celui nou in Hristos. Ea trebuie ingrijită cu multă grijă pentru a rodi in viaţa aceasta şi mai ales in cea viitoare."
Pentru a fi fericit nu aduna posesiuni, ci scade din dorinte.

VERSETUL ZILEI

"Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos." (Efes.4:32)

TINERII DIN ALIBABA

Dupa cum stiti din relatariile prietenei mele Rodica, in alibaba Domnul prin Sali Sabrii si fratii si surorile ce sustin lucrarea de acolo, a facut posibil ca incet dar sigur suflete sa afle despre vestea minunata a evanghelie. Dupa cum stiti  cinsprezeci tineri trebuiau sa mearga intr-o tabara crestina din Bulgaria. Dumnezeu a lucrat in chip minunat si s-au adunat resursele financiare necesare. Au fost totusi dificultati si tinerii nu mai pot fi trimisi in tabara din Bulgaria  dar vor fi trimisi cu ajutorul Domnului intr-o tabara din Dej. Citez de pe blogul fratelui Sali: "ieri m-a sunat fratele păstor din Bulgaria și mi-a spus că noi numai putem participa în tabără. L-am întrebat de ce iar singura explicație a dumnealui a fost că nu sunt locuri destule. Nu știu ce să cred pentru că eu am fost printre primii care s-a înscris în această tabără. Am ceva presupuneri, dar nu pot arunca vina pe nimeni pentru că satana este cel care și-a băgat coada iar unii dintre oameni au căzut probabil în plasa celui rău. Domnul știe de ce. În concluzie, nu vom mai participa în tabăra creștină organizată de turcii din Bulgaria.

Dar nu ne lăsăm bătuți. Acum că Domnul ne-a dat și resurse materiale și resurse umane, am căutat ieri o altă tabără creștină în care să pot participa cu tinerii din cartierul alibaba. Am găsit astfel niște frați din Dej care în perioada 9-17 august vor organiza o tabără cu scop evanghelistic pentru tinerii nemântuiți. Pe acești frați îi cunosc bine pentru că mai bine de o săptămână directorul acestei oganizații împreună cu un grup au venit la Castelu pentru a lucra în comunitatea turcă. Suntem convinși că Domnul are ceva mai bun pentru noi chiar dacă nu știm încă ce. Poate că Voia Lui este să mergem în tabăra din Dej. Poate că pentru a merge în Bulgaria era un pic mai complicat pentru că aveam și minori și era greu de trecut granița. Nu știu de ce. De ce-i așa o știe El. Dar noi ne rugăm Lui să nu ne lăsăm bătuți niciodată. Vom merge în tabăra din Dej tot cu 15 de tineri turci."Vă rog mult pe toți care ne vizitați. Rostiți o rugăciune ca Domnul să lucreze!"

Pana in prezent sunt sigur 10 tineri care vor merge in aceasta tabara. Mai sunt inca trei persoane care si-au exprimat dorinta de a participa si fratele spera sa ajunga pana la numarul de cinsprezece pe care Domnul i l-a pus pe inima. Va rog asa cum multi a-ti facut-o pana acum, si cum sper ca multi o veti face si de acum incolo sa sustineti in rugaciune aceasta lucrare ca si aceste suflete sa aiba acces la vestea buna a evangheliei.

Numele celor  zece tineri care vor merge sigur sunt:

Sali Gemaidin-24 ani

Amet Umut-20 ani

Memet Denis-16 ani

Halit Emurah- 21 ani

Iasar Ersun-19 ani

Halit Geilan-17 ani

Ahmet Sibel- 18 ani

Ibram Ghiulacian- 19 ani

Sali Sevghin- 17 ani

Arif Ergihan-22 ani

Dragii mei sa nu uitam ca Domnul ne-a spus sa raspandim vestea buna a evangheliei la orice faptura , sa ne rugam unii pentru altii. Haideti sa ne unim in rugaciune pentru acesti tineri si pentru cei ce ce sunt inca nehotarati ca sa vina si cei ce mai trebuie sa vina in aceasta tabara, cat si pentru cei ce vor impartasii in perioada in care vor sta cu ei vestea buna a evangheliei.

Anul acesta e pentru prima data cand si baietii mei merg in astfel de tabere. E o lucrare minunata si fie ca Domnul sa lucreze in inimile acestor tineri ca sa fie castigati pentru Hristos.

Domnul fie cu voi cu toti si sa va binecuvanteze

Carmen

VERSETELE ZILEI

"Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data. Dar s-o ceara cu credinta, fara sa se indoiasca deloc: pentru ca cine se indoieste seamana cu valul marii, tulburat si impins de vant incoace si incolo. " (Iacov 1:5,6)






http://www.youtube.com/watch?v=C8320HtLoxQ&feature=related
Doamne atinge-ne din nou
http://www.youtube.com/watch?v=yFCB6VJwPXA
Messengers Esti cu mine mereu
http://www.youtube.com/watch?v=qvxlkIL9BMs&feature=related
Ekklesia-Ce mare esti TU

SA-I CANTAM DOMNULUI..

E duminica si ne bucuram sa putem laudam si sa slavim numele Domnului.

VERSETELE ZILEI

"Adevarat va spun ca oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu niciun chip nu va intra in ea!" (Marc.10:15)

CANTATI DOMNULUI...

Micii mesageri ai lui Dumnezeu/Wilhem Bush

Un cantec pe peronul garii-un miner consolat
Era o dimineata cam pe la ora noua. Traversam peronul mare al garii. De mana dreapta il tineam pe baietelul meu, iar cu stanga fetita, pentru a nu fi luati de multime.
Hala mare i-a impresionat vizibil pe pustii mei. Murmurul estompat al multimii de oameni dadea un ecou confuz. Atunci cei doi s-au gandit sa incerce odata daca vocile lor rasuna tot atat de frumos in spatial acesta mare.
Zis si facut. Cand baietelul cand fetita au scos cate un chiot rasunator. Ei se bucurau regeste de succesul dorit.
Dar un chiot trece repede, si de aceea placerea era de scurta durata. Pentru a o prelungi ei au trecut la un cantec.
A inceput fetita, si baietelul cu vocea lui Sonora, i s-a alaturat:
“Nadajduieste in Domnul sufletul meu! Toate i le spune Lui. El te ajuta cu atata dragoste!”
Aceasta era bineanteles o melodie neobisnuita pentru ora noua dimineata, pe peronul garii. Daca o locomotive fluiera strident, daca un vanzator de tigari isi lauda marfa urland, daca un tanar fluiera ultimul slagar- nimeni nu-si intoarce capul.
Dar un cantec duhovnicesc! Pe peronul garii! Cantat cu ecou de doua voci luminoase de copii- asta a starnit atentia multora. Unii zambeau altii priveau stanjeniti, iar altii dadeau din cap.
Copiilor nu le pasa de toate astea; veseli ei continuau sac ante:

“Necazul nu poate fi mai mare decat Cel ce-ti vine in ajutor.”
S-a intamplat ca pe acolo sa treaca un miner. A ales acest drum de-a latul garii pentru a ajunge mai repede acasa. Cu mersul sau oboist, capul lasat in jos si umerii cazuti, pareau ca poveri nevazute ii apasau umerii- sacul sau de pe spate dovedea ca el venea din schimb.
Acum Cantarea i-a ajuns la urechi. El se opri. Grav a privit spre copii. Parea ca ar dori sa soarba in launtrul sau aceasta cantare:
“…Salveaza si sufletul meu,, O scumpe, Doamne.”
Apoi si-a continuat drumul. Dar parca mersul era altul..de parca ar fi baut apa dintr-un izvor! Si atunci mi-am dat seama ca in naivitatea lor si slabiciunea lor, copii facusera un lucru mare…
Dupa amiaza m-a vizitat un oaspete din afara. Omule, mi-a spus el, trebuie sa-ti povestesc ceva delicious. Astazi dimineata, cand am ajuns in gara principal eram un om inchis si plin de ingrijorari- multe treburi mi-au mers prost- si cum mergeam asa intristat prin gara, la urechi mi-au ajuns urmatoarele cuvinte de cantare:
“In toate furtunile, in tot necazul El te va ocroti, Credinciosul Dumnezeu.”
Acest cantec rasuna prin toata hala garii, de parca un glas din ceruri vroia sa-mi vorbeasca. Cred ca erau niste copii care cantau pe undeva. In multime nu amputut sa-i vad. Dar am aruncat toate ingrijorarile asupra Domnului meu ceresc si mi-am continuat drumul voios.
Eu insa am alergat la copii mei si i-am sarutat cu dragoste.

VERSETELE ZILEI

"A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit.Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. "(Ioan 1:11...13)

DESPRE MOCANITA...

M-am plimbat ultima oara cu Mocanita de la Turda la Campeni in 1984. Pe vremea aceea localnici din partea locului foloseau des acest mijloc de transport. E o experienta unica o călătorie cu trenul care pufăie e o adevărată încântare. Sa faci voiaj dar sa poti admira pe indelete tot peisjajul pe care il intalnesti . Mocanita merge agale si te lasa sa savurezi fiecare imagine diverselor forme de relief, ce se perinda inainte ochilor, si chiar poti atinge crengile ce le intalnesti in cale.
Sper sa va bucure mica mea incursiune pe aceasta tema . Si cine stie, poate Domnul va va faca bucuria sa va colindati unele din aceste plaiuri minunate.
O plimbare cu Mocanita este, cu siguranta unica. Locomotiva merge doar cu zece kilometri la ora numai cat sa simti o adiere placuta. Mocăniţa a început să circule acum 50 de ani. La început, transporta lemne, apoi muncitorii care făceau naveta. Bătrânii îşi amintesc cu drag de vechiul trenuleţ.

De fiecare dată era lume multă care călătorea, era un mijloc de transport şi e păcat că s-a renunţat la ea. Mocăniţa circulă pe şine cu ecartament îngust. În 1997, când în zonă s-a finalizat calea ferată cu ecartament normal, a fost scoasă din uz şi aruncată într-un depozit. Un austriac pasionat de trenuri a salvat-o acum trei ani. A recondiţionat-o şi, din când în când, organizează călătorii de agrement. Georg Hocevar, austriacul pasionat de mocanite, a infiintat Asociatia pentru pastrarea Liniilor Ferate Inguste din Romania. Datorita lui si a fabricii CFI Criscior, s-au restaurat si repus in functiune liniile de cale ferata ingusta Brad – Criscior, Moldovita, Abrud – Campeni.

Intr-un interviu el a declarat: A fost reparata la Cluj si este intretinuta si folosita de SC Calea ferata ingusta SRL Brad, al carei administrator este. Firma detine doua locomotive cu care deserveste patru linii, in functie de solicitari. Este vorba despre liniile de la Abrud, Covasna, Moldovita si Criscior. "A fost inca o demonstratie ca se poate face. Dar o firma privata nu va putea niciodata sa faca singura tot, nici aici, nici in alta parte. Este nevoie de sprijin din partea statului pentru intretinerea cailor ferate () Asa se intampla si in Uniunea Europeana. Orasele, consiliile locale, consiliile judetene isi dau mana pentru ca aceste circuite turistice sa functioneze. Eu incerc sa conving autoritatile sa se implice. In Austria, nici pompierii nu sunt platiti. In Romania, dupa comunism, s-a intrat intr-un sistem democratic in care toata lumea vrea profit. In Occident exista voluntariat", a declarat Georg Hocevar. El nu a ascuns faptul ca o astfel de activitate nu este profitabila, profitul fiind obtinut din repararea de vagoane si locomtive. "Noi facem asta pentru ca vrem sa se miste treaba. Vrem sa convingem ca aceste linii nu trebuie uitate. Este un fel de arta, o bucata de istorie care trebuie pastrata. Si mai ales aici, ar fi pacat ca aceasta zona extraordinara sa nu fie pusa in valoare", a mai spus Georg Hocevar.

Partea trista este ca a trebuit sa vina din Austria un indragostit de trenuri si de turism sa ne arate ce comoara lasam noi sa rugineasca. O data pe an, investitorul din vest aduce locomotive si vagoane restaurate la Abrud si le pune pe linia ingusta. Omul spune ca, pe langa distractie, vrea sa le arate si autoritatilor ca linia inca mai poate fi folosita in scopuri turistice. Turistii spun ca o plimbare cu batranul tren este o experienta unica, mai ales ca nu costa decat 5 lei. Pe durata plimarii, te detasezi total de „secolul vitezei” si calmul si pacea unei zile senine te imbratisaza . Ai senzatia ca te intorci in timp .


Din păcate, aceasta nu circulă decât o dată pe an, pentru că proprietarul nu poate suporta singur cheltuielile. Până acum, nimeni nu a investit în acest proiect, pentru ca trenul să poată circula mai des şi să aducă mai mulţi turişti în zonă.

Sute de turisti din Romania, dar mai ales din strainatate solicita plimbari cu Mocanita, celebrul trenulet cu aburi si funingine. Locomotivele, model “Resita”, au fost fabricate in anii ‘50. Vagoanele pentru turisti pot fi vagoane terasa sau vagoane clasa. Mai exista si vagoane pentru materiale, platforme, in general pentru lemn. Atentie, orarul mocanitei nu este batut in cuie. Uneori drumul poate dura intre 6-14 ore si nu exista posibilitati de aprovizionare pe traseu. De aceea, este bine sa aveti provizii de mancare si bautura, dar si haine groase la voi intrucat este o zona de munte.
Cele mai cunoscute mocanite sunt (desi nu toate functionale):

Mocanita din Viseu de Sus
Este denumita si Mocanita de pe Valea Vaserului, datorita peisajului de-o frumusete incredibila. Ai impresia ca intri intr-o lume de poveste, o lume uitata, fara nicio asezare omeneasca, doar padure si, poate, un taram locuit de animale salbatice. In stanga parau de munte, in dreapta stanca… Calea ferata forestiera ingusta din judetul Maramures merge din Viseu de Sus, pe Valea Vaserului, si pana in satul Comanu (aproape de granita cu Ucraina), iar drumul dureaza aproximativ 8 ore. A fost construita in 1932 si mai transporta lemne si acum. In urma inundatiilor catastrofale din 2008, calea de acces a fost distrusa, iar traseul a fost scurtat cu cativa kilometri.

Mocanita din Moldovita
Calea ferata ingusta a fost construita si data in folosinta in anul 1888. Initial, traseul avea aproape 24 km si a functionat pana in anul 1995. A fost repusa in functiune din 28 iunie 2009, datorita austriacului Georg Hocevar care a reconditionat actualul traseu. Circula in fiecare duminica pana in luna septembrie, cu plecare la orele 12 si 14. Traseul este scurt, iar plimbarile se fac cu un tren cu vagoane tras de o locomotiva construinta in anul 1917. Se pot face si comenzi speciale pentru curse suplimentare in timpul saptamanii.

Mocanita de pe Valea Hartibaciului
Calea ferata ingusta lega orasele Sibiu si Agnita. Proiectata in 1882, linia mocanitei a fost inaugurata abia dupa sase ani, cand a fost dat in functiune tronsonul Sighisoara. In 1910 a urmat traseul Agnita � Sibiu si Cornatel-Vurpar. In 1963 tronsonul Sighisoara  Agnita a fost inchis, iar in iunie 1997 a fost inchis si tronsonul Cornatel Vurpar.

Mocanita Covasna – Comandau
Judetul Covasna detine un ansamblu tehnic unic pe plan mondial. Acest ansamblu este Planul Inclinat (construit in 1890), cladirile anexe si calea ferata ingusta de la Covasna – Comandau, folosite pana in 1999. Conform Mediafax, Mocanita de la Covasna-Comandau a fost repusa in functiune doar anul acesta si doar o zi, cu ocazia sarbatorii populare “Nedeia Mocaneasca”, insa din cauza degradarii sinei inguste, turistii au putut calatori doar jumatate de drum (aproximativ 1 km), pana la Planul Inclinat.
Mocanita din Hunedoara

Din pacate, Mocanita din Hunedoara nu mai exista. A fost dezmembrata bucata cu bucata si transformata in fier vechi. Ultima oara a circulat in 2001. Calea ferata a fost construita de austrieci in 1860 si� inaugurata in 1900. Avea 16 km, iar traseul era de la Retisoara la Hunedoara. Acum a mai ramas doar un kilometru de cale ferata. Mocanita pleca din Gara Mica din oras, aflata langa Castelul Corvinilor si traversa primul pod in curba, unicat in tara (pod construit de Imperiul Austro-Ungar in 1900) si prin trei tunele.

Mocanita din Apuseni
In 1912 a fost construita calea ferata ingusta ce lega orasele Turda si Abrud. A fost scoasa din functiune in anul 1998. Autoritatile din judetul Alba au declarat mocanita drept monument istoric pentru a o putea salva de la topit.
Insa de trei ani incoace, turistii care ajung in Alba, pot avea parte de o calatorie cu Mocanita pe traseul Abrud – Campeni.




Mocanita de Mures
Calea ferata ingusta ce avea traseul Targu Mures – Sovata, Lechinta Saseasca sau Mihesu de Campie a rezistat pana in 1989. Locomotiva a fost construita in Polonia in 1900, iar sinele in 1892 la Gyor si aduse in Romania in 1911. Consiliul Judetean trebuie sa o declare monument istoric pentru a o repune in functiune. Partea proasta este ca multe sine au cazut prada hotilor de fier vechi…
Mai exista o cale ferata ingusta si pe ruta Tg. Jiu si Tismana; una pe ruta Petrosani si Petrila; alta pe Valea Draganului. De fapt, cred ca mai toate vaile din munti detineau astfel de mocanite. Si mai toate au fost distruse. Pacat… Mocanitele romanesti sunt unice.

VERSETUL ZILEI

"Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea." (Filip.2:13)

O CALATORIE NEOBISNUITA

O calatorie neobisnuita/de Vera Cusmir/editura Agape

“Ajutorul imi vine de la Domnul, care a creat cerurile si pamantul”(Psalmul 121:2)


Odata, doua batranele calatoreau cu trenul dintr-un oras in altul. Era iarna si ninsoarea cadea tot mai deasa, troienind sinele. Viscolul s-a intetit, si trenul si-a incetinit mersul, desi batranele ar fi dorit dimpotriva sa-si accelereze viteza, ca sa junga mai curand la copiii lor mari, pe care nu-i mai vazusera de multa vreme. Trenul insa mergea tot mai incet si in cele din urma s-a oprit de-a binelea.
Prin ferestrele ninse nu se deslusea nimic, iar batranele l-au intrebat pe conductor:”Unde suntem? De ce ne-am oprit?” Conductorul le-a spus ca trenul s-a inzapezit si deocamdata nu-si poate continua drumul.
“Ingrozitor” au strigat si alti pasageri. “Ne-am oprit in munti, departe de orice asezare omeneasca! Ce ne facem?” “Asteptati”, le-a raspuns conductorul, si fiindca in tren era cald, pasagerii s-au culcat cu totii.
Dimineata conductorul le-a adus o veste trista:”Au sosit mai multe masini, au incercat sa curete linia, dar n-au izbutit, zapada fiind prea mare, si au fost nevoite sa plece:.

Pasagerii au fost cuprinsi de panica. Ce se va intampla cand vor ramane fara caldura si provizii? Copii au inceput sa planga. Cei mari se priveau invrajbiti, si toata lumea era in cea mai proasta dispozitie. Unii citeau ca sa-si mai alunge gandurile rele. O singura persoana doctoral Maniu, statea netulburat si citea Biblia.
Batranele l-au intrebat:”Ce citesti dumneata si cum de poti fi atat de linistit in situatia noastra?” “Citesc Biblia”, a raspuns doctorul, “si anulme psalmul 121 care suna astfel:” “Ajutorul imi vine de la Domnul, care a creat cerurile si pamantul”. Daca Il iubim pe Dumnezeu si ascultam de porunca LUi, El nu ne va lasa niciodata in nenorocire. El a creat zapada si pe mine insumi, si ma va scoate din impas, sau ma va lua cu El acolo unde e mult mai bine decat pe pamant. Si atunci de ce sa ma tem?”
“Ce n-as das a cred si eu ca dumneata!” a exclamat una dintre batrane. “In inchipuirea mea, Dumnezeu nu e un parinte bun, ci o fiinta straina si indepartata”.

Doctorul Maniu a inceput sa le explice ca Dumnezeu nu vine la oamenii care nu-L cheama si nu apeleaza la El. Daca insa Ii cer iertare pentru pacatele lor, le raspunde numaidecat si-I iarta, primindu-I la El si devenindu-le prieten.
Auzind asa, batranele au inceput sa se roage fierbinte Domnului, cerandu-I iertare pentru pacatele lor si rugandu-L sa le fie Prieten si Ocrotitor.
Dupa rugaciune Dumnezeu nu le-a mai parut atat de strain. Acum Il simteau alaturi in inimile lor usoare ca niciodata si inseminate de bucurie. Teama le disparuse cu desavarsire, si nici gandul ca vor ajunge cu intarziere nu le mai ingrijora chiar atat.
Dimineata conductorul a intrat in compartiment si a anuntat bucuros:”Masinile au curatit linia! Pornim indata!”
Pasagerii s-au apucat sa-si stranga bagajele sis a discute prieteneste intre ei, iar copiii, uitand de toate, se jucau, razand zgomotos. Cei drept mai erau unii pasageri care-si aratau nemultumirea pentru faptul ca vor ajunge cu intarziere la destinatie.
In schimb, cele doua batrane zambeau fericite, multumindu-I Domnului pentru oprirea fortata a trenului, fara de care poate n-ar fi aflat niciodata ca Isus iarta pacatele tuturor acelora care vin la El sa se pocaiasca.