12 January 2013

CUM SA FOLOSIM CRITICA - INTELEPTESTE

In ultima vreme am fost mai putin inspirata…si obosita…si cu mintea aiurea. Astazi cautam ceva de tradus si mi-a picat in mina din nou vechea mea carte cu povesti despre vulturi. Ascultasem povestea asta care am sa vi-o traduc la retreatul la care am fost dar atunci parca povestea a luat o directie un pic diferita. Citind insa acest capitol astazi, mi-a picat asa de bine pentruca …asa cum fiecare din noi avem unele probleme nerezolvate , care ne stau pe creier, sau pe inima…asa si eu am una (sau una dintre ele) care in afara de confuzie n-am reusit sa inteleg unde trebuie sa merg cu ea si ce trebuie sa fac.

M-am gindit ca nu sint singura, si poate mai este cineva ca si mine care cauta rezolvare acelorasi probleme. Asa ca am sa traduc si o sa va las sa va luati sau sa intelegeti partea care vi se potriveste.
………………..
Din “Above the storm”
De Carol Hopson
Tradus Rodica Botan

Nu-mi prea place critica foarte mult. Tie-ti place? Este totdeauna greu sa auzi pe cineva ca iti spune ca nu le place ce faci sau cum faci. Imi amintesc ca vorbisem la un retreat pentru femei si am avut multe, multe femei care au venit la sfirsit si mi-au impartasit cit de mult le-a ajutat Dumnezeu prin mesajele mele. Inimi au fost schimbate , s-au nascut noi copii in Imparatia Lui Dumnezeu si…cu toate acestea…in timp ce ma pregateam sa ma culc in seara aia, nu asta era gindul cu care ma duceam la culcare. Vedeti, o femeie a simtit nevoia sa vina si ea dupa ce am vorbit sa-mi spuna ca nu i-a placut ceva in mesajul meu. Vorbise rautacios, negativ…acra. Stiam ca problema ei era cu Domnul si nu cu mine, dar si asa durea si ma simteam descurajata, mai ales ca pusesem mult timp si multa rugaciune pregatindu-ma special pentru acest retreat.

Asa ca…iata este din nou timpul sa ne uitam la vultur. In timp ce locuiam in Nord Vestul Americii , impreuna cu sotul meu eram intr-o calatorie cu barca in Insulele San Juan. Fiind o eleva care invata despre vulturi, eram totdeauna cu ochii dupa ei si cum am descoperit unul foarte aproape de tarm, am tras barca cit am putut de aproape. Cum ma uitam, am zarit un vultur plesuv, mindru si nemiscat pe chiar ultima si cea mai de sus creanga a unui pom inalt . Dintr-o data mai multe ciori negre au aparut nu stiu de unde si au inceput sa croncane galagios la vultur. Cind au vazut ca nu raspunde au inceput sa se agite si sa-l tachineze si mai mult, una-intr-una apropiindu-se din ce in ce mai mult de el. Au continuat sa tipe si sa il tachineze poate pentru 10 sau 15 minute. Am invatat de atunci ca ciorile sint cunoscute pentru tactica asta si ca aproape totdeauna au succes. Sint capabile sa formeze un gang si sa intimideze alte pasari si apoi sa captureze terenul care-l vor. Asteptam sa vad ca vulturul se da la ele sau ca pleaca si le lasa stapine pe pom…dar vulturul n-a facut nici unul din aceste lucruri. Doar le-a ignorat si a continuat sa-si pastreze nemiscat pozitia…de pe virful pomului. Pina la urma, ciorile s-au lasat de meserie si au plecat, probabil sa caute o victima mai vulnerabila pe care sa o atace. Am fost impresionata cit de regal a fost vulturul pe toata durata acestui incident. Nu s-a miscat nici un pic din pozitia care o avea, nu s-a uitat nici macar odata in directia lor, si nu s-a sinchisit de galagia infernala si continua pe care au produs-o chiar daca l-au iritat. El nu a schimbat ceea ce era el doar pentruca ciorile s-au comportat ca niste ciori…

Imi amintesc cu claritate cum m-am gindit …”Daca as putea sa fiu si eu mai mult ca vulturul asta.” Si apoi parca Domnul mi-a zis..”Ai sa poti, cu ajutorul meu.”

1Corinteni 15:58…”De aceea prea iubitii mei frati, fiti tari, neclintiti, sporiti totdeauna in lucrul Domnului, caci stiti ca osteneala voastra in Domnul nu este zadarnica.” La urma urmei tot ce trebuie sa facem este sa ne concentram si sa nu ascultam la “ciorovaiala “ cu care sintem confruntati. Domnul Isus spune ”Oile mele imi cunosc vocea si ma urmeaza.” Trebuie sa ascult doar la vocea “Pastorului “ meu si sa ma supun Lui. El mi-a cerut asta. El este singurul caruia trebuie sa-I fac pe plac. Pot sa ma port cu gratie cu cei ce ma critica sau ma ofenseaza asa cum ne invata Coloseni 3:12-17. Dar nu trebuie sa ma ancorez in ceea ce spun ei sau sa incerc sa le plac. Si asta va lua usturimea din critica. Daca esti incontinu criticat de sot sau sotie, o ruda, un coleg, un prieten, prinde inima. Nu trebuie sa-i lasi sa-ti afecteze bucuria din inima.

Citeodata este extrem de dificil sa stai tacut atunci cind ei te critica , te acuza pe nedrept, sau te injosesc…dar putem invata de la Petru care spune…”dar eu nu tin numaidecit la viata mea” Faptele Apostolilor 20:24… El nu spune “lucrurile astea nu ma dor”…pentruca totdeauna dor, dar ceea ce spun sau fac alti oameni nu trebuie sa ne miste si sa schimbe ceea ce sintem in Christos.

Cuvintul Domnului spune…” Vrajmasii mei dau inapoi, in ziua cind te strig: stiu ca Dumnezeu este de partea mea. Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu Cuvintul Lui, da, ma laud cu Domnul, cu Cuvintul Lui. Ma incred in Dumnezeu si nu ma tem de nimic; Ce pot sa-mi faca niste oameni?” Psalm 56:9-11

2 comments:

Loredana said...

cui ii place critica? de obicei ne strangem ca aricii cand suntem criticati si ne scoatem tepii.
o. daca am fi intelepti. bine ar fi.

rodica said...

Anul asta ciorile- adevaratele ciori, m-au scos de citeva ori din propria gradina cu scandalul ce-l faceau. Sa nu mai vorbesc de ciorile cu doua picioare...si uite o pasare cu mai multa minte ca noi oamenii.
Stii ce face vulpea cu ariciul ca sa-l determine sa nu mai stea ghem?

Slaba nadejde ...daca nu ne purtam ca vulturul avem numai de pierdut.