De Francis Chan
Tradus Rodica Botan
Trebuie sa ne oprim sa creem scuze pentru lumea care nu vrea sa creada in Dumnezeu. Poate ati auzit si voi expresia…”eu cred in Dumnezeu dar nu cred in religia organizata”. Nu cred ca oamenii ar spune acest lucru daca biserica ar trai cu adevarat asa cum am fost chemati sa traim. Expresia s-ar schimba cumva…”nu pot sa neg ce face biserica, dar nu cred in Dumnezeul lor.” Cel putin atunci nu L-ar accepta pe Dumnezeu si nu ar mai folosi biserica ca scuza.
Sa ne uitam la felul in care Biblia ne cheama sa ne traim viata. Este important sa nu ne masuram sanatatea spirituala in functie de oamenii din jurul nostru, ca si ei sint cam tot asa cum sintem noi. Ca sa incepem aceasta analiza trebuie sa ne adresam viziunii gresite pe care o avem despre Dumnezeu si in mod consecvent si viziunii gresite care o avem despre noi insine.
Dar inainte de a ne uita la ce este gresit si inainte de a corecta, trebuie sa intelegem ceva. Problema centrala nu este ca sintem doar calduti, cu jumatate de inima sau niste credinciosi stagnanti. Secretul la toate astea ar fi sa aflam de ce sintem asa, si raspunsul este – pentruca avem o viziune gresita a Lui Dumnezeu. Il vedem ca pe o Fiinta Benevolenta, satisfacuta atunci cind oamenii reusesc sa-L inghesuie undeva in viata lor in o cit de neisemnata forma.Uitam ca Dumnezeu nu a avut niciodata o criza de identitate. El stie ca este maret si ca merita centrul vietii noastre. Isus a venit pe pamint umil ca sa serveasca, dar nu a cersit niciodata sa-I dam o bucatica mica din noi. El a poruncit – a cerut totul de la cei care L-au urmat.
Schimbarile nu sint niciodata confortabile. Este la latitudinea noastra sa ne schimbam vietile. Dar avem de facut o alegere…
……………………………….
Am citit azi dimineata acest pasaj din cartea pe care Deb mi-a recomandat-o acum doua zile…Ce viziune are chinezul asta mi-am zis…si cit adevar inghesuit in citeva fraze. Nu degeaba lumea geme din lipsuri si necunostiinta... cind noi, credinciosii, Mireasa Lui traim ca niste neputinciosi. Nu vreau nici sa-mi amintesc ultimele citeva luni si mizeria de zile dar si de nopti nedormite…speriata de umbrele pe care satan mi le facea pe pereti. Ca un copil cu multa imaginatie dar fara credinta, am urmarit aceste urme care m-au scos aproape din minti.
In Romania sint tragedii…ape mari - oameni in lipsuri - nevoi de tot felul. Poate ca cei care cititi si care faceti parte din Biserica Lui, impreuna cu mine, vom lasa la o parte faptul ca unii scriem Iisus si altii numai Isus, sau veti lasa la o parte faptul ca unii vorbesc sau nu in limbi si vom incepe sa traim viata plina de energie pe care Dumnezeu a intentionat sa o traim si pentru care Domnul Isus a murit. Sa devenim oameni care se daruie…zice Francis. Sa devenim oameni de actiune, de aventura…Nu lasati ca altii sa faca pomeni dupa ce muriti. Alea vorbesc de bunavointa celor in viata. Nu atac nici o religie - ca nu asta este intentia mea. Mi s-a dezmortit putin creierul si inima si stiu ca avem o problema- toti credinciosii nu conteaza ce nume avem. Avem un singur model- Domnul Isus. Cum am reusit sa adaugam si sa luam si sa chinuim imaginea Lui in felul in care o facem? Adevarata religie este sa ai grija de orfan si de vaduva…si e plina lumea de orfani si de vaduve si noi ne ocupam de orice altceva…
Sper ca si in voi rindurile de mai sus au nascut ceva ginduri…si odata cu ele poate si ceva hotariri personale. Traim zilele din urma. E vremea sa ne trezim la realitate…
No comments:
Post a Comment