(10/15/16)
Astazi sunt 20 de ani exact de atunci... si este si ora apropiata cind a inceput acea noapte grea... Zack implineste azi douazeci de ani, dar si noi ceilalti avem ceva de aniversat...
O noapte de rugaciune? Numai una? Poate ca anumite lucruri merita sa ni le amintim mai des. Cum sint uituca, Dumnezeu imi da noi experiente din care sa invat din nou... si din nou...
Ne intrebam de multe ori de ce se intimpla un lucru sau altul in viata noastra. Cu siguranta ca motivul nu il stim niciodata, dar Dumnezeu nu lasa sa cada un fir de par din capul nostru fara niciun motiv. Asa este El... in economia Lui, nu face nimic fara rost. Articolul asta este mai vechi, dar pentru ca imi pica bine sa-mi amintesc de mila Domnului fata de mine, revizitez din cind in cind amintirile ce le-am pastrat - amintirile unor clipe de neuitat, care mi-au demonstrat ca nu sint singura si ca El este Cine este si raspunde atunci cind este chemat. Ca El iubeste o inima mihnita... Peste citeva saptamini, Deb, fata mea cea mai mica, va suferi inca o operatie. (Acest detaliu a fost scris cu 7 ani in urma.) Desi imaginea unui bisturiu si a cuiva aplecat cu acest instrument deasupra fetei mele nu este gindul cel mai placut, vreau sa imi amintesc ca Dumnezeu nu face nimic degeaba, ca El lucreaza la noi si ca voia Lui este totdeauna buna , placuta si desavirsita; chiar daca nu intelegem si daca nu acceptam pe moment. Asa ca va las acuma sa recititi un articol mai vechi, dar care sta in inima mea ca marturie a versetului: "Cu nici un chip nu te voi parasi"...
........................
Poate ca anumite subiecte ar trebui sa fie predicate, discutate de la amvon. Si eu am aflat multe lucruri ascultind predici. Dar Biblia ne da voie fiecaruia sa ne apropiem de Dumnezeu, chiar ne indeamna la asta. Uneori o facem ca vrem, de drag si de bucurie; si in dragostea dintii ni s-a intimplat tuturora sa vrem mai mult… sa Il cautam in Cuvint… in inima… in fiecare firicel de iarba sau in bolta cerului senin… in noptile luminate de sfesnicele puse de El acolo… in picurii de ploaie care pregatesc pamintul sa ne dea hrana… in zimbetele inocente ale copiilor… aceste daruri minunate de viata pe care tot de la El le-am primit.
Apoi, ne obisnuim cu binecuvintarile si grija Lui, sau sintem prea ocupati, sau ne racim, sau ne cheama lumea si Il uitam… mai ales daca ne merge bine si mai ales daca pacatul ne face sa ne ascundem de El.
Asa eram si eu pe vremea cind mi-a venit rindul sa ma rog o noapte intreaga. N-am crezut niciodata ca de buna voie si nesilita de nimeni am sa petrec o noapte in rugaciune… dar oricit vi s-ar parea unora de curios, mai ales cei care m-ati cunoscut in perioada aceea din viata mea… asta a fost parte din poteca pe unde am trecut… prin Valea Umbrelor Mortii…
Laura avea 2 copii si era insarcinata cu al treilea, foarte aproape de termen. Emil era in New York… Nu stiu ce anume incident marunt a fost, dar a trebuit sa o duc la spital… si doctorii i-au spus ca e timpul. Urma sa aiba o cezariana. Mai avusese doua, asa ca nu era mare scofala zicea ea… doar inca una. In America te lasa inauntru cu pacientul in cazul unor operatii ca asta care parea sa fie un lucru obisnuit.
Asezata la capul ei, nu vedeam nimic din ce se petrecea dincolo de un cearsaf alb bine aranjat pe un suport, si care despartea zona de lucru a doctorului si a asistentelor de partea unde eram eu discutind cu Laura. Anestezistul ii daduse injectia si o urmarea stind de cealalta parte a scaunului unde stateam eu… Totul era normal. Impreuna cu Laura recitam in soapta “Psalmul 23” fara sa stim ca in citeva minute cuvintele acelui Psalm se vor implini cu noi… In timp ce recitam aud vocile doctorului vorbind cu anestezistul si surorile care il ajutaum si desi era greu sa inteleg ce spun pentru ca nu voiam sa ma opresc din Psalm si sa nu o sperii pe Laura, din tonul cu care vorbeau si urgenta cu care se dadeau instructiunile, am inteles ca nu mergea bine operatia. Gindul ala m-a facut sa-mi vina un lesin si rau de la stomac in acelasi timp si am cerut voie sa ies afara, ca m-am gindit ca numai incurc situatia daca lesin pe acolo pe jos. Anestezistul mi-a spus ca e foarte bine ce spun, ca si asa o s-o anestezieze total… si cu astea am sarutat fruntea fetei mele si am zburat afara pe usa.
Ceva in mine imi spunea ca treaba e serioasa si am nevoie de ajutor… Am alergat la un telefon si am sunat acasa la parinti. Sora mea a raspuns, si mesajul transmis a fost scurt… ca simteam nevoie urgenta de ajutor si i-am zis… ”Puneti-va in genunchi… dar acuma… in momentul asta... nu zaboviti!... Laura e in mare primejdie… rugati-va pentru viata ei!", si am inchis telefonul. A durat asa de scurt toata convorbirea, si in urmatoarea secunda o asistenta s-a apropiat de mine alergind cu o foaie de hirtie in mina spunindu-mi ca are nevoie urgenta de semnatura mea ca sa poata continua operatia si ca trebuie sa-i scoata uterul fetei mele de 22 de ani, ca nu pot altfel sa-i opreasca hemoragia. Am semnat fara sa mai intreb nimic. Nu era timp de clarificat… era vorba de viata…
Asta era in jur de ora 6 dupa-amiaza… Imi terminasem tot ce aveam de facut… instiintasem pe ai mei sa se roage, si acum, plimbindu-ma prin fata cabinetului asistentelor si a locului unde era fata mea in operatie, ascultind vocile de la difuzor care chemau specialisti de urgenta si singe de tipul respectiv… ma rugam cu voce tare… Asistentele se uitau la mine cu compatimire… la un moment dat m-am oprit linga una care se uita intens la mine si i-am spus… ”Nu sint nebuna, doar ma rog in limba mea, ca numai asa pot sa ma rog”. Mi-a raspuns blind, mingiindu-mi mina… ”Stiu, draga mea… stiu.”
Am batut coridorul ala in pasi egali, rostind rugaciuni sfinte cum nu stiu sa mai fi rostit… Mi-am zis in mintea mea… "N-am timp de plins acuma… o sa pling mai incolo daca va fi nevoie. N-am voie sa pling; daca vreodata am avut nevoie de credinta, asta e momentul… ce fel de credinta am eu daca ma pun pe jelit… nu, Doamne eu cred… eu cred ca Tu poti s-o scoti din gheara mortii… Tu ai promis, si eu una stiu si buna… Tu ce ai promis nu iei inapoi… nu… n-ai sa-mi iei fata, ca eu am credinta ca Tu o s-o pastrezi… am sa-mi sterg memoria, atita am sa repet rugaciunea asta… si de-aia nu pling, ca Te cred pe cuvint…"
De la o vreme au ajuns si sora mea cu tatal meu, si cei de la spital ne-au oferit o camera unde sa ne putem ruga. Si am intrat acolo si ne-am rugat impreuna, pe rind, si iara de la capat. Stiti ce corvoada este citeodata rugaciunea? Si daca sinteti mai multi la ora de rugaciune, abia astepti sa termine ultimul? Nu s-a intimplat insa atunci… cind termina unul, celalalt nu irosea niciun moment. Inspiratie? Glumiti, nu? Oh… cind durerea striga… striga cu atita putere si atita inspiratie… neobosita si nepotolita! Nu ma mir de ce Dumnezeu iubeste o inima zdrobita… ca abia atunci fiecare fibra din ea Ii striga Numele Lui Sfint.
In jur de ora 11 seara, un doctor obosit, cu o fata intunecata, a intrat in camaruta noastra de rugaciune si dupa ce a pus mina pe umarul meu, mi-a spus cu o voce care se straduia sa fie profesionala… ”Am facut tot ce am putut, doamna; dar nu va pot promite nimic. Are o hemoragie mare (pierduse 8 pounds si jumatate de singe), si noi am peticit-o cit am putut. De o parte insa, ii dam singe, si in toate felurile il pierde. Daca traieste pina miine dimineata inseamna ca a scapat… daca nu… imi pare tare rau”. Fara sa pierd o secunda, Dumnezeul caruia m-am rugat in ultimele ore mi-a pus citeva cuvinte pe buze pentru care trebuie sa-I multumesc pentru restul vietii… Si i-am zis… ”Doctore, tu ai facut tot ce ai putut… restul o sa faca Dumnezeu”. Nu stiu care i-a fost reactia ca n-am avut interes la ora aia cum sa iasa povestea, sau ce impresii fac, sau cit ii pica lui de bine… Am aflat mai tirziu ca problema care o avusesera Laura si care a creat hemoragia a fost ca placenta a crescut in uter si s-a contopit cu ea, ca si cum ar fi facut radacini acolo, iar ei incercind sa le separe au taiat ceva artere vitale…
Mi-au spus ca pot doar s-o vad pe Laura si ca o s-o transporte la Intensive Care Unit, si m-au condus acolo. In citeva minut,e pe un pat cu roti a aparut o persoana cu un cap urias si cu un aparat de respirat si cu tuburi peste tot. N-am mai recunoscut-o. Avea tubul cu singe bagat direct la inima… era pentru prima data ca am si auzit de asa ceva… Din nou… gratie zic eu rugaciunilor dinainte m-am purtat cu o tarie pe care n-am banuit ca o pot avea. Trei doctori erau acolo si discutau… iar anestezistul cind m-a vazut ca-i vorbesc fetei mele mi-a spus… ”Nu te intelege, doamna, degeaba ii vorbesti!!” I-am raspuns… ”Nu e adevarat, vino sa-ti arat!”… si m-am apropiat de fata ei si i-am spus in englezeste ca sa inteleaga si doctorul ”Laura, daca o auzi pe mami, te rog clipeste din ochi”… si Laura mea a inceput sa-si miste pleoapele… L-am auzit vorbindu-le celorlalti… ”N-am crezut ca poate fi treaza dupa atita anestezie…” Mi-au spus ca o asistenta va ramine cu ea in camera peste noapte si ca vor avea grija de ea, dar eu trebuie sa plec. In momentul cind au spus aceste lucruri, semn ca Laura le-a auzit… toate soneriile aparatelor ce le avea pe ea au inceput sa sune… M-au chemat inapoi… si pacienta s-a linistit… aparatele s-au oprit ...
Unul dintre ei mi s-a adresat atunci…”Doamna, puteti ramine aici linga bolnava, ca ne dam seama ca ii aduceti mult confort. Sora o sa ramina aici cu dumneavoastra… un singur lucru va rugam. Daca cere apa, sa nu-i dati, ca n-are voie sa bea si poate sa moara… umeziti-i doar buzele”. Am dat din cap in semn ca am inteles, si am ramas in picioare la capul fetei mele. Imi oferisera mai inainte sa ma duc sa-mi vad nepotul care era perfect sanatos… le-am spus ca o voi face dupa ce sint sigura ca fata mea e bine… si traieste.
A fost o noapte… sfinta. N-am vorbit doua vorbe cu asistenta care era pe un scaun la o departare de un metru de picioarele patului fetei mele. Nu cred ca i-am vazut fata, ca n-am avut ochi pentru ea… nici macar sa fiu politicoasa. Mi-am amintit ce imi propusesem inainte… cind doctorul mi-a zis ca daca traieste pina miine dimineata… atunci e salvata... si atunci mi-am facut socoteala ca atita vreme cit ma rog, Dumnezeu nu mi-o poate lua… mi-am adus aminte de Iacov cum s-a luptat toata noaptea… mi-am facut un inventar al textelor despre rugaciune pe care mi le aminteam si-am inceput ceea ce urma a fi noaptea mea de rugaciune…
Mai intii m-am rugat ca Dumnezeu sa Se milostiveasca de mine si sa-mi ierte pacatele mele… toate, ca sa pot sa ma rog, sa pot sa ridic miini curate pentru fata mea. Si apoi… am inceput sa ma rog in soapta… mi-am pus si miinile peste ea si daca as fi avut ulei, as fi facut si ungerea… Am stiut ca Dumnezeu asculta inima mea mihnita, si nici traditiile, nici ce zice lumea, nici daca o sa ma contrazica, o sa ma vorbeasca de rau... ori o sa ma felicite cineva… nu mi-ar pasa. Eram in fata Domnului… numai eu si El… si imi varsam inima ca Ana in templu…
Din cind in cind conversam cu Laura… e un fel de a-i zice conversatie… pe la mijlocul noptii a reusit sa scrie pe o foaie de hirtie cu niste litere uriase… ”Mami… te rog… apa”. Si luam o farima de gheata si ii udam buzele… Si continuam sa ma rog cu voce tare… si sa-i spun ca va fi ok si sa nu se ingrijoreze... ”Mami se roaga pentru tine, puiul meu, o sa fii ok”. Saraca, nici nu stia ce s-a intimplat cu ea…
Au trecut ceasurile… si pe ferastra din fata mea se vedeau cum zorile mijesc… Oh… ce bucurie mi-au adus acele mijiri de lumina!… Cita bucurie… cita mingaiere! Asta insemna ca viata fiicei mele a fost crutata. Priveam fereastra si Ii multumeam lui Dumnezeu ca m-a ascultat. Laura era mai bine si a inceput sa respire fara aparat… tubul din git care ii aducea atita disconfort a fost scos… o zgiriia in git, dar… putea sa sopteasca…
Ora cinci si ceva… Asistenta care probabil ne-a urmarit toata noaptea a venit sa-mi spuna ca fratele meu care statuse toata noaptea la usa cu sotia lui vrea sa-mi ia locul. Am aruncat inca o privire pe ferastra. Era dimineata… si Laura traia. Mi-am sarutat fetita pe frunte si i-am spus ca ma duc sa-i vad fiul. Am iesit si l-am lasat pe fratele meu sa-mi ia locul… cu conditia sa nu se aseze jos, ci sa stea in picioare si sa continue rugaciunea…
……………………………………
Sint ceva ani de-atunci… Laura mi-a spus ca la urmatoarea ei consultatie la doctor, acesta i-a spus… "Nu stiu exact ce a facut mama ta acolo in noaptea aia… dar ce a facut ea ti-a salvat viata". Laura i-a explicat ce am facut acolo… si i-a marturisit ca Dumnezeul in care ne incredem este Datatorul vietii… Nu stiu daca asta a avut impact sau nu in viata lui… stiu doar ca intr-o alta ocazie, vizitind cu cineva cabinetul acestui doctor, Laura a venit si mi-a spus… ”Stii, mami… de data asta avea Biblie si literatura crestina in sala de asteptare…”
Nu m-as mira ca noaptea aia sa fi lucrat schimbari si in altii… rugaciunea are puteri nebanuite…
16 comments:
Sa fii tare cand totul se prabuseste? Omeneste vorbind e imposibil, e inadmisibil si totusi ne dam seama cat de Mare este DUMNEZEUL nostru in care ne-am pus nadejdea.Glorie Lui in veci.
Am plins si acum ,, dar pling de bucurie ca avem asa un Dumnezeu indurator , desi mi-ai povestit asta cind ai fost la noi . Te admir de tariai increderi in El. Stiu prin cite situatii grele ,de limita , ai trcut ,dar asa cum am cetit azi ,credinta poate muta muntii , Si tu ai mutat munti de incercari.Ramii aceeiasi crestina . Te iubesc .
Sara, interesant lucru ca atunci cind nu mai ai ce pierde mai ai inca o resursa. Credinta! Pina insa te mai bazezi pe oameni si tehnologie si stiinta , etc...credinta nu se poate desfasura.
Glorie Lui!!!
Tusa Marta...prin cite situatii m-a trecut El...Si El a mutat muntii mei uriasi...
Stiu din articolele anilor trecuti ca ai trecut prin acele grele incercari date de suferinta fiicei tale si preciez taria credintei tale in ajutorul Lui, fiindca si eu am beneficiat de ajutor , chiar din primul an de la nastere, caci m-am nascut cu o boala de apa la creier , mama care m-a crescut a zis ca aveam doua pungi mari la ceafa . Insa sa tii cont ca nu ajutorul acesta inseamna " Mantuire " Biblia ne spune ca mantuirea este ceva cu totul deosebit de lucrurile capatate in aceasta lume, chiar daca si acestea sunt rezultat al credintei
https://behaituloilorsiglasulpastorului.wordpress.com/2016/10/16/mantuirea-este-a-dumnezeului-nostru-care-sade-pe-scaunul-de-domnie-si-a-mielului-apoc-710/
https://behaituloilorsiglasulpastorului.wordpress.com/2016/10/18/ei-vor-vedea-fata-lui-si-numele-lui-va-fi-pe-fruntile-lor-apoc-224/
Behaituloilor,unde dai si unde crapa. Ce ne mai place unora sa scoatem lucrurile din context.. Mi a scapat mie din vedere unde in postarea asta autoarea a afirmat ca ajutorul inseamna mântuire?? Era vorba despre puterea rugaciunii si despre bunatatea lui Dumnezeu. Sunt absolut sigura ca dumneaei stie versetele 2 Timotei, 1:9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, Efeseni, 2:8,9 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Anonimo, daca esti binevoitoare, te rog, spune ceva despre " credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna " , despre care apostolul zice , cand se adreseaza " catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, "
Daca vrei sa stii si sa observi, am scos in evidenta faptul ca ajutorul primit de la Dumnezeu nu este si o garantie a mantuirii noastre ." caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti." Mantuirea este Hristos Isus si nimeni dintre acei care nu vor fi invredniciti sa-i vada fata nu pot sa o aiba de la El .V-am scris pentru ca toti aceia care citesc sa nu se lase inselati de aparente In ziua cand se va arata mantuirea " Domnul va fi Imparat peste tot pamantul. In ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume. (Zah.14:9) "Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava. (Col.3:4)
Dar daca nu citim Biblia prin descoperire, niciodata , oricat am invata unii de la altii nu vom ajunge la cunostinta deplina a Adevarului (2Tim.3:7), fiindca invatam numai lucruri marunte, dintre acelea care zilnic ne distrag atentia si ne incalcesc viata spirituala in lucrurile materiale . Sa nu cumva sa ratam " lucrul care trebuieste ", despre care a fost avertizata Marta cea harnica in lucrurile firii
Anonimo, inca un amanunt : "Unde erai tu cand am intemeiat pamantul? Spune, daca ai pricepere." Dumnezeu a pus aceasta intrebare unui profet , care , ca si noi, crestinii, astepta izbavirea Lui, insa era cuprins de o amnezie spirituala . Esti tu constienta oare ca, prin citarea versetului Efeseni 2.9 ai raspuns, fara sa stii, la acea intrebare ? Numai daca ai fost si tu acolo, vei fi prezenta vie la aratarea mantuirii , asa cum a marturisit si Iov , cand i-a fost reabilitata memoria :"Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca Se va ridica la urma pe pamant. (Iov.19:25). Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tanjeste de dorul acesta inauntrul meu."
Scopul comentariilor pe care le fac eu nu este acela de-a injosi pe cineva in privinta cunostintei lui Dumnezeu, ( cum crezi tu si sora Rodica ) ci pentru a va ajuta sa cresteti in aceasta cunostinta , daca veti fi binevoitoare sa cititi si sa luati seama la ele . Si daca vreti cu adevarat , bineinteles daca va este draga Sfanta Scriptura,tot asa de tare ca si mie .
Cititorule, daca ai citit si inteles comentariile mele precedente, iti amintesti tu ca ai fost unul dintre acei fii ai lui Dumnezeu care ai scos strigate de bucurie cand a fost pusa Piatra din capul unghiului ? Daca da, ferice de tine . Daca nu, du-te repede la Medicul cel Bun si cere-i o consultatie cu privire la starea ta ,un sfat despre ce trebuie sa faci si medicamentul prescris in cartea Apocalipsa 3.18
Behaituloilor,da, sunt binevoitoare sa ți spun ca știu unde vrei sa ajungi cu versetele pe care le ai citat.In același timp,știu ca prin comentariile tale nu ai scopul sa înjosesti pe cineva în privința cunoștinței lui Dumnezeu,ci doar sa aduci rătăcire.Eu nu am nici un fel de amnezie și nici un dubiu cel putin in privinta asta.Stiu și cred ferm, ca prin Isus Hristos suntem răscumpărați, prin jertfa Lui,prin har.In alta ordine de idei o respect prea mult pe autoarea blogului ca sa intru în spațiul dumneaei în polemici cu tine. Însă, că să nu încerci sa ma convingi inutil,cunosc doctrina în care tu crezi. Stiu despre mesajul Orei pe care subtil vrei sa l introduci,știu despre mesajul și mesagerul fiecărei epoci și despre cum în mare ideea e ca se anulează harul prin asa zisul mesager Branham.( care ar fi avut o super relevatie când efectua un botez și s ar fi coborât din cer o lumina,iar o voce tot din cer ar fi spus ca asa cum Ioan Botezatorul a fost trimis sa premearga prima Lui venire,mesajul lui va premerge a doua venire) .Stiu și ca Branham s a considerat profetul Domnului, și ca numai lui i ar fi arătat Dumnezeu Cuvântul adevărat și tainele .Stiu și despre cuvantul care după spusele lui e ptr ultima generație. Stiu ca se crede și îngerul din Apocalipsa și unul din cei 5 Ilie care s ar fi întrupat. S a considerat al patrulea nu? Poate ești tu al cincilea? Știu despre Noul Mileniu,știu ca s a considerat sj Fiul Omului și al șaptelea înger al bisericii din Laodiceea. știu ca și a atribuit nu știu cate mii de vindecări.Mai știu ca și tu si Zsolt așteptați învierea lui Branham,care ar fi murit ca martir ..Si mai știu și mai multe despre doctrina lui(dar am spus ca nu intru în polemici.) Si ptr ca știu în mare ce crede Branham și ce crezi tu ,aleg sa nu cred NIMIC DIN TOATE ASTEA,ci sa cred în jertfa Domnului Isus. Iar referitor la sfatul tau,adresat mie din Apocalipsa 3:18,cred ca ar fi indicat sa l pui în aplicare in dreptul tau,din prisma curata a Cuvântului lui Dumnezeu,fara prin mesageri și mesaje false. O zi buna sa ai! Raluca.
In sfirsit cineva care intelege despre ce-i vorba aici. Ca am simtit ca ceva nu-i cum trebuie dar nu stiam aproape nimic despre William B. Thanks Raluca...
Atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu S-a facut trup in ieslea din Betleemul Iudeii, El a devenit " un semn care va starni impotrivire ". (Luc.2:34)Acest semn se poate vedea si astazi, acolo unde El este iarasi viu, in Biserica Lui .
Raluca, tu nu stii bine ce stii , vorba lui Petre Ispirescu, ( din basmele copilariei ) :" daca ai scris gandurile tale, rau ai putut sa gandesti, iar daca le-ai preluat de la altii, "am gresit in ce-am scris, nicidecum sa-mi spuna povesti vanatoresti despre o doctrina falsa , pe care se lauda ca o cunoaste . Eu cred ca, asa cum m-a invatat Cuvantul profetiei , este bine ca " ... cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu, zice Domnul. (Ier.9:24)
Cunoasterea lui Dumnezeu este dovedita prin cunoasterea Cuvantului vorbit de El prin profetii si apostolii Lui , caci este scris : " Asadar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind ziditi pe temelia apostolilor si prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul. Si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un locas al lui Dumnezeu, prin Duhul.( Efeseni 2.19-22) Crezi si tu asa, Raluca ? Am si eu fete,trei, ( si tot pe atatia baieti ) si pe una dintre ele o chem cu numele tau
Behaituloilor,am scris gândurile si concluziile mele in urma a tot ceea ce am citit,atat pro cat si contra despre doctrina lui Branham.Asta poate sa nu fie foarte elocvent pentru tine,insa in primul rand an scris din prisma cunosterii personale a Bibliei si implicit a lui Dumnezeu.A propos, Petre Ispirescu a scris "Basmele Romanilor",Amintiri din copilarie e scrisa de Ion Creaga.Revenind,lumineaza ma si pe mine ce insemna pentru tine "Cuvantul Profetiei" pe care l ai folosit in comentariul tau? Si apoi daca esti amabil enumereaza mi numele TUTUROR profetilor si apostolilor (l am trecut eu cu vederea pe Branham??) Cunosterea lui Dumnezeu spui ca este dovedita prin cunosterea Cuvantului (la fel explica mi ce cuprinde Cuvantul si daca se poate si cu exemple complete (gen Mihail Sadoveanu a scris atatea opere) Ma bucur ca ai sase copii. Domnul sa li se descopere in mod personal! Raluca.
Ma mira faptul ca nu ai inteles , probabil din pricina gandurilor premeditate de impotrivire la Cuvant . Cuvantul profetiei despre care am scris l-am citat chiar in continuare la ce am scris , si anume :" cine se lauda sa se laude ca Ma cunoaste ".
Nu este nevoie sa enumeram numele profetilor, apostolul nostru, al Neamurilor , a pus el insusi " temelia " pentru crestini, precum i-a poruncit Domnul nostru Isus Hristos (Fapt.13:47) : " Dupa harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un mester-zidar intelept, am pus temelia, si un altul cladeste deasupra. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra." (1Cor.3:10)
In ce priveste " cunoasterea Cuvantului, " ar fi trebuit sa observi ca eu explic ca in armata unde se zice asa: " Priviti la mine, va arat si va explic " Tradus pe blog, asta inseamna ca ceea ce arat in cuvintele mele ilustrez prin versete din Scriptura citate ori enumerate doar , urmand sa le citeasca cine este interesat sa verifice ce am scris
Am scris pana acuma un blog cu sute de articole si comentarii, in care am aratat si explicat aproape tot ceea ce am cunoscut din Cuvantul vorbit de Dumnezeu pana acum, in aceste zile de pe urma ale lumii din veacul acesta . Nu cred ca ar mai fi timp sa incep iarasi de la inceput sa explic, cine este interesat n-are decat sa citeasca , iar daca totusi nu pricepe ceva, sa se simta liber sa intrebe; la mine comentariile se publica fara cenzura . Daca eu nu stiu sa dau raspuns, sau daca dau unul gresit, oricine poate interveni cu completari sau corectari .
Raluca, am observat ulterior ca ai zis asa :" an scris din prisma cunosterii personale a Bibliei si implicit a lui Dumnezeu." Daca iti amintesti, Cuvantul vorbit a zis odata printr-unul din profetii Lui : "Aparati-va pricina - zice Domnul - aratati-va dovezile cele mai tari, zice Imparatul lui Iacov." (Isa.41:21)
Ai vrea tu sa -mi dai un singur exemplu macar ( Cuvantul zice ca ar fi nevoie de doi sau trei martori ) la un botez biblic facut de apostoli si primii lor ucenici in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant , adica prin repetarea titlurilor din porunca Domnului Isus , fara sa-I pronumte Numele ? Ai observat tu, citind Biblia, ca Domnul a cerut cunoasterea si pronuntarea Numelui , nu repetarea poruncii in mod papagalicesc ? Toate confesiunile actuale ne arata, prin felul de botez trinitar, ca nu cunosc Cuvantul lui Dumnezeu prin descoperire, ci doar " in felul lumii " Apostolul Pavel ne-a spus : "Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si, chiar daca am cunoscut pe Hristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta. (2Cor.5:16)
Hristos este Cuvantul Uns de Dumnezeu . Tu cum L-ai cunoscut pana acum ?
Care este pentru tine " o alta Evanghelie " ?
Post a Comment