tata si Tata...

din "crazy love"
de Francis Chan
tradus Rodica Botan

M-au invatat cind eram copil, cintarea “Isus stiu ma iubeste”. Chiar daca n-ai crescut intr-o biserica, probabil ca stii cum se sfirseste cintarea…”Biblia-mi spune asa…”

Daca ti-ai petrecut ceva timp in biserica, ai auzit exprimata intr-o forma sau alta, ideea ca Dumnezeu te iubeste. Am crezut acest lucru de ani de zile, pentruca, asa cum spune si cintarea…”Biblia-mi spune asa”. Singura problema era comnceptul care l-am invatat si care nu l-am cunoscut in mod implicit ca fiind si adevarat. Ani de zile am avut acest concept al dragostei Lui Dumnezeu in capul meu, si as fi putut sa am raspunsul bun la intrebarea “cum este Dumnezeu” - dar cu inima nu am inteles pe de-a-ntregul.

Nu cred ca sint singura persoana care nu a inteles dragostea Lui Dumnezeu. Majoritatea dintre noi, intr- o oarecare masura avem dificultati in a intelege, in a crede si a accepta dragostea absoluta si nelimitata a Lui Dumnezeu pentru noi. Motivul pentru care noi nu primim, nu credem sau nu vedem dragostea Lui este diferit de la o persoana la alta, dar toti avem mult de pierdut pentru ca nu intelegem.

In cazul meu, motivul a fost relatia mea personala cu tatal meu.

tata si Tata…

Ideea ca as fi dorit de tatal meu este strain pentru mine. In copilaria mea, in anii de crestere, nu m-am simtit dorit de tatal meu. Mama a murit cind m-a nascut, asa ca e posibil ca el sa ma fi vazut ca motivul mortii ei - nu imi dau seama…

N-am avut niciodata o conversatie substantiala cu tatal meu. De fapt, singura afectiune de care imi amintesc a fost pe vremea cind aveam noua ani, cind m-a luat pe dupa cap pentru o perioada de 30 de secunde in drum spre cimitir – la inmormintarea mamei mele vitrege. In afara de acel moment, nu m-a atins niciodata decit atunci cind ma batea pentru neascultare sau cind il deranjam.

In relatia mea cu tatal meu scopul meu era unul singur - sa nu-l supar. Ma miscam in asa fel in jurul casei, ca sa nu-l deranjez niciodata.

A murit cind aveam 12 ani. Am plins, dar in acelasi timp m-am simtit usurat. Relatia pe care am avut-o cu tatal meu mi-a marcat viata pentru multa vreme, si ma gindesc ca multe dintre emotiile ce le-am avut vizavi de el, le-am transferat cumva la relatia mea cu Dumnezeu. De exemplu - m-am straduit din rasputeri sa nu-L supar pe Dumnezeu cu micile mele probleme. N-am aspirat nicidecum ca Dumnezeu ma vrea; eram fericit sa stiu ca nu ma uraste si nu ma loveste.

Nu ma judecati gresit. Tatal meu pamintesc nu a fost absolut un om rau. Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru el, pentru ca de la el am invatat disciplina, respect, teama si ascultare. Si mai cred ca, in felul lui, m-a iubit. Dar nu pot sa indulcesc faptul ca relatia negativa pe care am avut-o cu el mi-a afectat in mod negativ viziunea despre Dumnezeu pentru multi ani.

Din fericire, relatia mea cu Dumnezeu a luat o cotitura majora cind am devenit eu insumi tata. Dupa ce s-a nascut fiica mea cea mai mare, am inceput sa ma gindesc ca am gresit foarte mult in viziunea mea despre Dumnezeu. Pentru prima data am gustat intr-un fel simtamintul pe care Dumnezeu Tatal il are pentru noi. M-am gindit adesea la fetita mea. M-am rugat pentru ea in timp ce ea dormea noaptea. Am aratat poza ei tuturor celor interesati sa o vada. M-am laudat cu ea lumii intregi.

Citeodata, cind veneam de la lucru, fetita mea ma intimpina fugind la mine si aruncindu-se in bratele mele, cind abia ma dadeam jos din masina. Asa ca va imaginati ca asta a devenit un moment favorit al zilei pentru mine.

Dragostea mea si dorinta pentru copiii mei a fost atit de puternica, incit mi-a deschis ochii sa inteleg cit de mult ne iubeste si ne doreste Dumnezeu. Expresia de dragoste a fiicei mele pentru mine si dorinta ei de a fi mereu cu mine este cel mai nemaipomenit lucru. Nimic nu poate inlocui sau da mai multa fericire decit simtamintul ca esti cu adevarat, in mod exuberant, dorit de copiii tai.

Prin aceasta experienta, am ajuns sa inteleg ca dorinta mea pentru copiii mei este doar o forma mult mai slaba, ca un ecou lesinat al dragostei lui Dumnezeu pentru mine si pentru oricare alta faptura creata de El. Sint doar un om facut din pamint, un tata pacatos si imi iubesc copiii atit de mult, ca e dureros. Cum deci sa nu ma incred in Tatal Ceresc, care este perfect si care ma iubeste infinit mai mult decit am sa-i iubesc eu vreodata pe copiii mei?

Matei 7:11…”Deci, daca voi, cari sinteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cit mai mult Tatal vostru care este in ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer.”

Dumnezeu merita increderea noastra mai mult ca oricine; si, cu toate astea. pentru un timp atit de indelungat, m-am indoit si nu m-am increzut in dragostea Lui si planurile Lui pentru mine.
……………………….

Inca un capitol dintr-o carte minunata. Gindurile lui Francis nu sint departe de felul cum gindim si noi citeodata…

Fratii mei… sintem iubiti de Tatal Ceresc cu o dragoste gata de sacrificiu. A trimis pe Singurul Sau Fiu, ca sa ne rascumpere. Oricare ar fi situatia in care te afli - increde-te in El; Tatal Ceresc da lucruri bune celor ce I le cer…