Julie Ackerman Link
Our Daily Bread
Tradus Rodica Botan
In ciuda efortului care il fac ca sa scriu clar, citeodata sint rau inteles. Imi pare rau cind nu reusesc sa exprim corect ceva si ma straduiesc sa imi slefuiesc tehnica de scris. In mod ocazional insa, unii cititori iau afara din context cuvintele ce le scriu sau le citesc in asa fel incit sa nici nu semene cu ideile pe care am intentionat sa le expun. Asta ma frustreaza la refuz pentruca nu pot sa controlez cum mi se folosesc frazele si cuvintele, odata ce sint publicate.
Asta imi aminteste de o ofensa si mai serioasa - aceea de a folosi cum nu trebuie Cuvintul Domnului. Profetii pe vremea lui Ieremia au facut tocmai asta. Au spus cuvintele lor si le-au prezentat drept Cuvintul Lui Dumnezeu, marturisind ca Dumnezeu a spus lucruri pe care ei ar fi vrut sa fie adevarate dar pe care Dumnezeu nu le spusese. Asa ca Domnul a spus poporului Lui…"N'ascultati cuvintele proorocilor cari va proorocesc! Ei va leagana in inchipuiri zadarnice; spun vedenii iesite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului." (Ieremia 23:16) Apoi Domnul i-a instiintat pe oameni ca se va indeparta de cei care pervertesc Cuvintul Lui si ca-I va lipsi de prezenta Lui. (versetul 36, 39)
In contrast, Apostolul Pavel, subliniaza faptul ca El nu foloseste Cuvintul Domnului in mod eronat (2 Corinteni 4:2). El cunostea pericolul de a predica propriile luiidei si nu din Cuvintul Domnului. Toti ar trebui sa fim foarte atenti sa folosim Cuvintul Domnului asa cum doreste El sa fie folosit si sa nu-l folosim in scopurile si pentru agenda noastra. Trebuie sa ne aliniem cu Biblia si nu sa aliniem Biblia la noi.
31 August 2010
EL PASAREA HRANESTE...SI DE MIN' E GRIJA SA...
De Jennifer Benson Schuldt
Din "Our Daily Bread"
tradus Rodica Botan
Intr-o seara dupa cina, prin usa larg deschisa, ne-am trezit cu o pasarica care a zburat chiar inauntrul casei noastre. A urmat o fugareala prin casa. De fiecare data cind sotul meu era gata, gata s-o prinda, mica creatura zbura din nou intr-o grozava vinzoleala in cautarea unei iesiri. Si inainte de a putea scoate aceasta micuta creatura din casa noastra, pasarea a intors totul pe dos ceva - inimaginabil, iar ea saraca, era in asa o stare de ii puteai vedea pieptul ei mic cum se ridica si se coboara cu repeziciune din cauza expereientei traumatice prin care trecea.
Si noi sintem deseori ca si pasarica asta mica de care vorbeam - ingrijorati, plini de anxietate si innebuniti aproape de grija la ce se poate intimpla in momentul urmator. Imi este insa confortabil gindul ca nici o pasare nu cade fara stirea lui Dumnezeu. (Matei 10:29). El vede si stie tot ce se petrece in lumea noastra."Ochii Domnului sint peste tot" (Proverbe 15:3), si nimic nu-I scapa atentiei Lui: asta include si persoana ta si persoana mea. Dumnezeu intelege si pretuieste cele mai mici detalii ale vietii noastre. Domnul Isus a spus ca si firele de par din capul nostru ne sint numarate.(Matei 10:30).
Nu-i asa ca este nemaipomenit faptul ca Dumnezeu tine un cont de informatii cu fiecare dintre noi, si in detaliile Lui intra pina si pasarile cerului si El stie chiar si atunci cind o pasare are vreun incident neplacut? Si pentru ca stie si se ocupa de toate aceste mici detalii ale vietii pe pamint, putem sa avem incredere in El ca se poate ocupa si de problemele majore care ne zbirlesc noua penele citeodata. Cind Ii cerem Domnului ajutor, raspunsul Lui este intotdeauna corect si informat pentru ca El este in posesia unei cunostinte perfecte, atit a noastra, cit si a circumstantelor in care ne aflam. Hai sa Ii dam deci Lui, toate ingrijorarile noastre.
Din "Our Daily Bread"
tradus Rodica Botan
Intr-o seara dupa cina, prin usa larg deschisa, ne-am trezit cu o pasarica care a zburat chiar inauntrul casei noastre. A urmat o fugareala prin casa. De fiecare data cind sotul meu era gata, gata s-o prinda, mica creatura zbura din nou intr-o grozava vinzoleala in cautarea unei iesiri. Si inainte de a putea scoate aceasta micuta creatura din casa noastra, pasarea a intors totul pe dos ceva - inimaginabil, iar ea saraca, era in asa o stare de ii puteai vedea pieptul ei mic cum se ridica si se coboara cu repeziciune din cauza expereientei traumatice prin care trecea.
Si noi sintem deseori ca si pasarica asta mica de care vorbeam - ingrijorati, plini de anxietate si innebuniti aproape de grija la ce se poate intimpla in momentul urmator. Imi este insa confortabil gindul ca nici o pasare nu cade fara stirea lui Dumnezeu. (Matei 10:29). El vede si stie tot ce se petrece in lumea noastra."Ochii Domnului sint peste tot" (Proverbe 15:3), si nimic nu-I scapa atentiei Lui: asta include si persoana ta si persoana mea. Dumnezeu intelege si pretuieste cele mai mici detalii ale vietii noastre. Domnul Isus a spus ca si firele de par din capul nostru ne sint numarate.(Matei 10:30).
Nu-i asa ca este nemaipomenit faptul ca Dumnezeu tine un cont de informatii cu fiecare dintre noi, si in detaliile Lui intra pina si pasarile cerului si El stie chiar si atunci cind o pasare are vreun incident neplacut? Si pentru ca stie si se ocupa de toate aceste mici detalii ale vietii pe pamint, putem sa avem incredere in El ca se poate ocupa si de problemele majore care ne zbirlesc noua penele citeodata. Cind Ii cerem Domnului ajutor, raspunsul Lui este intotdeauna corect si informat pentru ca El este in posesia unei cunostinte perfecte, atit a noastra, cit si a circumstantelor in care ne aflam. Hai sa Ii dam deci Lui, toate ingrijorarile noastre.
30 August 2010
CUM S-AU GANDIT UNII OAMENI SA CEARA AJUTOR ALBINELOR
Cercetătorii au descoperit că elefanţii chiar dau alarma atunci când văd albine.
Se spune că elefanţilor le este frică de şoricei, însă oamenii de ştiinţă au descoperit acum că elefanţii se sperie de fapt de albine, iar pachidermele chiar dau alarma când le văd.
Cercetătorii speră ca această descoperire să salveze fermele de elefanţi şi că elefanţii vor fi şi ei salvaţi.
Conflicte între oameni şi elefanţi apar des în ţări precum Kenya. Un singur elefant înfometat poate distruge o fermă întreagă peste noapte. Unii fermieri chiar ucid elefanţi din cauza distrugerilor, dar se întâmplă şi ca animalele să omoare oameni, iar apoi sunt vânate de îngrijitorii parcurilor.
Descoperirea că elefanţii emit alarme de joasă-frecvenţă atunci când văd albine ar putea să ajute la reducerea acestor conflicte, spune Lucy King, un om de ştiinţă specializat în comportamentul animalelor.
Lucy King a făcut două experimente. În primul, a pus sunete de albine lângă elefanţi, iar aceştia au fugit. Cercetătorii au observat că şi animalele aflate departe de sunete au plecat, ceea ce înseamnă că au comunicat cu ceilalţi.
În al doilea experiment, King a atârnat microfoane ultra-sensibile de copaci, după care a pus din nou sunetele de albine şi a înregistrat reacţia elefanţilor. Astfel, au confirmat că pachidermele dau alarma când aud albinele.
CE AR INSEMNA DISPARITIA ALBINELOR
Albert Einstein a spus cindva ca daca albinele ar dispare de pe fata pamintului, atunci omul ar mai supravietui cel mult 4 ani pe planeta. Fara albine, a spus celebrul fizician, nu mai exista polenizare, fara de care nu mai exista plante, nu mai exista animale, nu mai exista… oameni.
In anul 1923, filosoful, esoteristul, ginditorul si pedagogul austriac Rudolf Steiner prezicea ca apicultura comerciala va conduce catre disparitia albinelor intr-o suta de ani. Vremurile de azi par sa-i confirme previziunea…
S-au observat unele simptome premergatoare disparitiilor cum ar fi faptul ca albinele reactioneaza intirziat la atacurile unor insecte dusman sau sint reticente in a consuma mincarea oferita de apicultori, precum siropul de zahar sau suplimentele de proteine.
Pentru a ne imagina consecintele disparitiei albinelor, putem lua ca dovada ceea ce se intimpla in localitatea Sichuan din regiunea Maoxian, China. Aici plantele nu mai beneficiaza de polenizare naturala. Albinele au fost exterminate din cauza utilizarii irationale a pesticidelor. In ultimii douazeci de ani, cei care realizeaza polenizarea pomilor fructiferi sint … oamenii. O fac manual!
Cum se intimpla acest lucru? In fiecare primavara, mii de sateni se urca in peri si meri cu niste pamatufuri, cu care scutura usor polenul de pe flori si il aduna in niste sticle de plastic. Apoi, se urca in alti copaci si cu acelasi pamatuf scutura polenul peste alte flori. Este o metoda hilara de inlocuire a polenizarii naturale, care poate fi aplicata doar in anumite situatii.
Ce anume provoaca CCD? Nu se stie! Oamenii de stiinta investigheaza mai multe ipoteze. Se pune vina pe un virus puternic de origine israeliana, care a declansat o epidemie printre coloniile insectelor din mai multe tari. Se studiaza daca suplimentele alimentare date albinelor de catre apicultori sau medicamentele si chimicalele folosite impotriva altor boli sau daunatori au condus catre aparitia CCD.
--------------------------------------------
Sa dea bunul Dumnezeu intelepciune oamenilor sa nu distruga aceste minunate creatii ale Lui...
(Articol preluat de pe net)
INDEMN LA POCAINTA! (lectura de seara)
"Spalati-va deci si curatiti-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut. Incetati sa mai faceti raul!"
Isaia 1:16
SECRETUL FRUMUSETII…(sau ceea ce da frumusete unui om este…bunatatea lui)
Am citit adineauri postul lui Sali Sabri. http://musulmanii.wordpress.com/2010/08/30/cei-%c8%99apte-ani-din-ali-baba/
Luminita, sotia lui lucreaza cu copiii saraci din Alibaba. Unii dintre ei nu merg la scoala, pentru ca sint prea saraci si nu au haine si rechizite. Exista saracie si …saracie. Saracia lucie este una pe care majoritatea n-am experimentat-o inca. Sa dea Domnul sa nici nu o cunoastem. Dar…am auzit de ea, si unii dintre parintii nostri ne-au povestit cum arata.
Fratii mei…in momentul cind ati citit aceste cuvinte…deveniti ca si mine: responsabili. Cind putem sa facem o fapta buna si n-o facem: din lene, lipsa de mila, oricare ar fi motivul - sa stiti ca pacatuim. Acuma stiu ca in trecut s-au facut multe lucruri nepotrivite cu pachetele. Stiu ca unii au primit pachete din strainatate si si-au deschis magazine de second hand . Bazata pe aceste date insa, m-am gindit cum sa procedam mai bine ca aceste lucruri sa nu se repete si ca scopul nostru sa fie atins. Am deocamdata citeva nume de oameni carora daca le trimiteti aceste pachete, ei o sa dea socoteala si cu curatie de inima si cu frica de Dumnezeu vor face exact ceea ce vrem sa faca cu aceste pachete - sa-i ajutam pe cei saraci si din biserici, dar mai ales dinafara bisericilor. Cei din biserici ar trebui sa fie ajutati de bisericile locale pe cit posibil. Asa scrie in Biblie, ca fiecare familie trebuie sa aiba grija de orfanii si vaduvele lor. Si Biserica locala ar trebui sa fie ca o familie.
De aia imi permit sa spun ca ajutorul ar trebui sa mearga cit mai mult la cei dinafara, care nu au o asfel de familie. Poate ca Dumnezeu le va vorbi prin asta. Poate ca o sa aiba sansa sa auda Cuvintul Domnului. Am sa postez numele celor despre care am incredintarea ca vor face exact acest lucru pentru noi. Si mai mult decit atit, vor trimite poze cu acesti oameni si povestioare, ca sa stim si sa vedem ca acest proces lucreaza si ca sa dam socoteala unul altuia si Domnului ca bunurile acestea vor merge acolo unde trebuie.
Deocamdata pina imi formez lista cu persoanele dispuse sa primeasca pachetele acestea si sa le distribuie, va rog sa intrati pe blogul lui Sali Sabri si sa vedeti despre ce este vorba. Daca vreti sa trimiteti haine si rechizite pentru acesti copii saraci din Alibaba, nevoia este urgenta, ca scolile incep in curind…luati legatura cu el si el ne va trimite poze si ne va scrie cum decurg lucrurile…si vom sti ca bunurile trimise de noi au ajuns unde trebuiau sa ajunga.
Cei care aveti copii stiu ca aveti o gramada de haine bune care au ramas mici de copiii vostri. Faceti un bine. Ma adresez atit celor din America, cit si celor din alte tari si chiar Romania. Dumnezeu are grija de toti…si la timpul potrivit darnicia ti se va intoarce…iar copiii nostri vor invata si ei cu ocazia asta ca nu toata lumea are si vor mai invata sa fie multumitori si buni la suflet.
Trebuie sa va spun ca Deb cind era mica nu vroia sa dea nimic - dar nimic - nici jucarii si nici haine. Am dus multa munca de lamurire cu ea…i-am aratat cum arata copiii saraci si am convins-o incet sa renunte la lucrusoarele din care crescuse. Am facut pachete impreuna si am vorbit mult despre cei carora le trimiteau lucrurile respective. A durat o vreme pina s-a obisnuit sa faca o analiza si sa vada nevoia altora. Copiilor nici nu le trece prin cap- sau daca le trece prin cap aceste lucruri o fac cu mindrie…"uite ce am eu si tu nu ai". Este trist cind comportamentul asta este lasat sa creasca netulburat - pentru ca acesti copii ajung oameni mari si sint de un egoism feroce. Sa-i invatam pe copiii nostri si nepotii nostri sa fie buni la suflet si sa practice bunatatea .
Asa ca…hai sa facem curat prin dulapuri si sa trimitem la scoala ceva copii in satul lui Sali Sabri. Mai apoi vom face o lista cu alte localitati si cu persoanele care vor distribui pentru noi pachetele. Stiati ca ceea ce da frumusete unui om este bunatatea lui? Uitati-va in oglinda!!! Nu ne-ar strica la niciunu sa ne facem un pic mai frumosi...
Luminita, sotia lui lucreaza cu copiii saraci din Alibaba. Unii dintre ei nu merg la scoala, pentru ca sint prea saraci si nu au haine si rechizite. Exista saracie si …saracie. Saracia lucie este una pe care majoritatea n-am experimentat-o inca. Sa dea Domnul sa nici nu o cunoastem. Dar…am auzit de ea, si unii dintre parintii nostri ne-au povestit cum arata.
De aia imi permit sa spun ca ajutorul ar trebui sa mearga cit mai mult la cei dinafara, care nu au o asfel de familie. Poate ca Dumnezeu le va vorbi prin asta. Poate ca o sa aiba sansa sa auda Cuvintul Domnului. Am sa postez numele celor despre care am incredintarea ca vor face exact acest lucru pentru noi. Si mai mult decit atit, vor trimite poze cu acesti oameni si povestioare, ca sa stim si sa vedem ca acest proces lucreaza si ca sa dam socoteala unul altuia si Domnului ca bunurile acestea vor merge acolo unde trebuie.
Deocamdata pina imi formez lista cu persoanele dispuse sa primeasca pachetele acestea si sa le distribuie, va rog sa intrati pe blogul lui Sali Sabri si sa vedeti despre ce este vorba. Daca vreti sa trimiteti haine si rechizite pentru acesti copii saraci din Alibaba, nevoia este urgenta, ca scolile incep in curind…luati legatura cu el si el ne va trimite poze si ne va scrie cum decurg lucrurile…si vom sti ca bunurile trimise de noi au ajuns unde trebuiau sa ajunga.
Cei care aveti copii stiu ca aveti o gramada de haine bune care au ramas mici de copiii vostri. Faceti un bine. Ma adresez atit celor din America, cit si celor din alte tari si chiar Romania. Dumnezeu are grija de toti…si la timpul potrivit darnicia ti se va intoarce…iar copiii nostri vor invata si ei cu ocazia asta ca nu toata lumea are si vor mai invata sa fie multumitori si buni la suflet.
Trebuie sa va spun ca Deb cind era mica nu vroia sa dea nimic - dar nimic - nici jucarii si nici haine. Am dus multa munca de lamurire cu ea…i-am aratat cum arata copiii saraci si am convins-o incet sa renunte la lucrusoarele din care crescuse. Am facut pachete impreuna si am vorbit mult despre cei carora le trimiteau lucrurile respective. A durat o vreme pina s-a obisnuit sa faca o analiza si sa vada nevoia altora. Copiilor nici nu le trece prin cap- sau daca le trece prin cap aceste lucruri o fac cu mindrie…"uite ce am eu si tu nu ai". Este trist cind comportamentul asta este lasat sa creasca netulburat - pentru ca acesti copii ajung oameni mari si sint de un egoism feroce. Sa-i invatam pe copiii nostri si nepotii nostri sa fie buni la suflet si sa practice bunatatea .
Asa ca…hai sa facem curat prin dulapuri si sa trimitem la scoala ceva copii in satul lui Sali Sabri. Mai apoi vom face o lista cu alte localitati si cu persoanele care vor distribui pentru noi pachetele. Stiati ca ceea ce da frumusete unui om este bunatatea lui? Uitati-va in oglinda!!! Nu ne-ar strica la niciunu sa ne facem un pic mai frumosi...
CUM SA DEVII UN RATAT...
"Nu pot sa va dau o formula precisa pentru succes, dar va pot da o formula pentru ratare: Incercati sa fiti pe placul tuturor tot timpul…"
........................
"I can't give you a sure-fire formula for success, but I can give you a formula for failure: Try to please everybody all the time."
– Herbert Bayard Swope
........................
"I can't give you a sure-fire formula for success, but I can give you a formula for failure: Try to please everybody all the time."
– Herbert Bayard Swope
ADEVARUL...
"Adevarul, se obtine ca si aurul nu prin cresterea lui ...ci prin inlaturarea , spalarea a tot ce nu este aur."
……………………………….
"Truth, like gold, is to be obtained not by its growth, but by washing away from it all that is not gold."
– Leo Tolstoy
……………………………….
"Truth, like gold, is to be obtained not by its growth, but by washing away from it all that is not gold."
– Leo Tolstoy
29 August 2010
ALCHIMIA ALBINELOR...
(Lectura am primit-o pe un e-mail. Daca cunaosteti provenienta sint dispusa sa fac adaugirile necesare)
"Lector al Asociaţiei Naţionale pentru Terapii Complementare din România şi profesor de istorie la Târgu Jiu, Vasile Andriţoiu a descoperit proprietăţile miraculoase ale mierii, căutând leacuri pentru a se trata pe sine şi pe cei apropiaţi lui. Astăzi este unul dintre cei mai vestiţi apiterapeuţi din România, cu participări constante la conferinţele internaţionale de apiterapie şi cu rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli, cărora medicina alopată le oferă de obicei speranţe minime.
Domnule Andriţoiu, de ce este mierea, acest elixir auriu, un aliment atât de lăudat?
Albina a funcţionat dintotdeauna ca un adevărat laborator zburător, care adună acest nectar şi polenul pentru a-şi hrăni urmaşii. Noi oamenii, o jefuim. S-au găsit desene pe pereţii peşterilor din Spania, datând din epoca de piatră, ce ilustrează modul în care oamenii preistorici culegeau fagurii de miere folosindu-se de fum. Albina a memorat în codul ei genetic că fumul reprezintă pericol. Când simt fum, albinele îşi umplu guşile cu miere de rezervă şi pleacă. Când guşile sunt pline, nu-şi mai pot îndoi abdomenul să înţepe. De aceea, unii apicultori, mai puţin experimentaţi, afumă când umblă în stup.
În Egipt şi în India antică mierea era considerată un dar al zeilor. Se pare că mana care a fost dată poporului în drum spre Ţara Canaanului era de fapt miere. Sf Ioan Botezătorul s-a hrănit în deşert cu miere. Soldaţii din India antică primeau înainte de luptă o punguţă de piele plină cu miere care se lega la brâu. S-au găsit papirusuri care îndeamnă la consumul de miere pentru că . Elevii din Egiptul antic, ce primeau în raţia lor miere, erau mai sănătoşi şi puteau învăţa mai bine decât ceilalţi. Nu era doar un aliment extraordinar de hrănitor şi energizant, ci şi un antiseptic şi un conservant de excepţie. Trupul lui Alexandru Macedon a fost îmbălsămat într-un sicriu cu miere şi propolis. Mai târziu, în Evul Mediu, aproape toate mănăstirile aveau stupine, iar ţăranii ce aveau casă pe pământul mănăstiresc erau obligaţi să plătească o danie în miere şi mai ales ceară, pentru fabricarea lumânărilor. Documentele amintesc existenţa unei ceri verzui în Moldova , care nu scotea fum la ardere, din care se făceau lumănări ce ardeau în palatele dogilor din Veneţia . Dar să revin la întrebarea dumneavoastră. De ce toată această faimă ? Ei bine, pentru că mierea conţine toate vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodată în lumea medicală. Are toţi aminoacizii esenţiali cunoscuţi, ceea ce o face o hrană proteică de excepţie, are glucide şi chiar hormoni. Sunt foarte multe asemănări între organismul uman şi produsele stupului. Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din substanţele care se găsesc în stup, pentru că toate se regăsesc şi în corpul uman. Inclusiv hormonii, care sunt de o asemănare uluitoare cu cei umani şi care nu au nici o contraindicaţie sau efect negativ, faţă de cei de sinteză. Doar că, evident, consumarea produselor cu potenţial hormonal trebuie făcută numai sub îndrumarea unui specialist. În plus, mierea este perfect igienică, antiseptică şi un antibiotic de excepţie. Orice microb, inclusiv agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus oraşe intregi, dacă stă în miere, este ucis. În miere, bineînţeles într-una de calitate, nu rezistă nici un microb. Ştim că petreceţi nenumărate ceasuri în stupină, pentru a studia viaţa albinelor. Povestiţi-ne şi nouă câte ceva din ceea ce aţi observat mai interesant la ele.
După ce a ieşit din celula ei, albina rămâne în stup ca albină tânără, ca mamoş, adică doică pentru larve, pe care le hrăneşte cu lăptişor de matcă secretat de nişte glande din cap. În primele trei zile hrăneşte toate larvele, apoi lăptişor de matcă, care este hiperestrogenic şi dezvoltă caracterele feminine, primeşte numai regina , iar albinele şi trântorii primesc altfel de hrană care duce la androgenizare, adică la dezvoltarea caracterelor masculine. Este o determinată de hrana pe care o primesc, pentru ca fiecare albină să fie pregătită pentru rolul pe care îl are în cadrul coloniei. Albinele obişnuite trebuie să producă miere. La început, pleacă în căutarea nectarului albinele cercetaşe. Zboară în arii concentrice, largi de până la 6 km, apoi se întorc şi execută un dans deasupra urdinişului, un dans ce explică în ce direcţie se află sursa, cât de bogată e, cam care este distanţa şi alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetaşe a primit premiul Nobel. Apoi pleacă celelalte albine, adună cu limba nectarul de pe flori şi când umplu guşile cu nectar se întorc spre casă. Încă de pe drum albina începe prelucrarea acestui nectar, secretă nişte enzime care dau valoare mierii şi care o deosebesc de zahăr. În stup, depune în ramă acest nectar care este foarte lichid. În cursul nopţii albinele lucrătoare se aşază într-o anumită ordine şi încep să bată din aripi în timp ce altele iau nectarul dintr-o celulă şi-l mută în alta şi iar şi iar, până ce acest aer încărcat cu vaporii din nectar iese prin urdiniş. Se numeşte vânturare. Mierea vânturată natural de albine este densă, ajunge la o consistenţă de maximum 18% apă şi conţine foarte multe enzime, căci la fiecare mutare în altă celulă i se mai adaugă enzime, mai ales inhibină, care este un antioxidant redutabil. Cu cât o miere este mai vânturată, cu atât este mai bogată în enzime. La final, albinuţele tinere depun pe fiecare celulă o peliculă de ceară, o căpăcesc. Atunci când fagurele este căpăcit 2/3 din suprafaţă, mierea e bună de recoltat. Ca să închei răspunsul la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, pentru un kilogram de miere albina trebuie să aducă în stup 4 litri de nectar, din care jumătate este apă, ce va fi vânturată.
Cum ne putem da seama că mierea pe care o cumpărăm este de calitate? Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticlă de un litru ar trebui să aibă 1,450 kg miere. Cam asta e densitatea mierii faţă de apă. Apoi este gustul, dar gustul mai poate înşela. Există mieri drese cu zahăr fiert cu plante, din care lipseşte polenul. Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialiştii cu aparatele lor pot depista dacă mierea e falsificată. Apoi, important de ştiut, mierea cristalizează. Dacă sunt cristale mari, ca sarea grunjoasă, mierea e bună, dar a avut cam prea multă apă, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulă în celulă, prin urmare, nu i-au adăugat suficiente enzime. Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finuţe. Nu ar trebui cumpărată mierea care stă pe tarabe în plin soare. Aceea are cu 40%mai puţine calităţi. Mierea este creată de albine la întuneric, ea nu trebuie expusă luminii solare, ci doar la lumina încăperii şi la o temperatură constantă , ce nu depăşeşte sub nici o formă 40 de grade. Unii stupari ştiu că oamenii se feresc de mierea zaharisită, fiindcă suspectează că e făcută cu zahăr. Nimic mai fals. Totusi, ca să-şi vândă mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca să nu mai cristalizeze. Ca gust, devine un pic mai bună, dar pierde enorm în calitate. La acea temperatură toate enzimele sunt distruse, mierea rămâne doar un zahăr lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte. Toate mierile bune zaharisesc după câteva luni, deci dacă vreţi să fiţi sigur că luaţi o miere naturală, cumpăraţi una zaharisită. O altă metodă de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus. Înăuntru trebuie să se creeze o bulă de aer în formă de pară. Dacă bula urcă repede spre fundul borcanului, înseamnă că este o miere cu multă apă în ea, deci nevânturată suficient. Bula trebuie să urce lent, ceea ce arată că mierea este coaptă, maturată, bună de consum şi vânturată natural, de către albine, deci culeasă când fagurii au fost căpăciţi pe trei sferturi. Uneori, stuparii, pentru a grăbi producţia, recoltează mierea înainte să fie căpăciţi şi o scot la soare în butoaie să mai evapore din apă, pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o nouă miere.. Mierea obţinută astfel este mai lichidă şi foarte săracă în enzyme.
Ce alte produse ale stupului folosiţi în cadrul tratamentelor pe care le recomandaţi ? O colonie produce, desigur, mult mai multe lucruri decât miere. Lăptişorul de matcă este un fel de vitamină naturală, cel mai energizant aliment care a fost creat vreoată de lumea vie. Nu există ceva mai energizant. Se administrează cu prudenţă, în functie de afecţiune şi niciodată la voia întâmplării. Polenul, elementul mascul al florii, este un rezervor de acizi ribo şi dezoxiribonucleici. Are o valoare colosală în alimentaţia şi medicaţia umană. Este un aliment impresionant de complet, conţine toţi aminoacizii esenţiali şi neesenţiali, care îl transformă într-o hrană proteică absolut completă. Polenul este adus pe picioruşe, descărcat de alte albine, aşezat în faguri, îmbunătăţit cu enzime, frământat cu puţină miere şi apoi bătut şi lipit în celulă cu capul, cu mişcările berbecului. Masa proteică ce se creează se numeşte păstură. Viitorii trântori primesc ca hrană şi păstură. Are o valoare biologică mai mare decât polenul simplu, pentru că este suplimentată cu enzime. Un grăunte de polen are 2 învelisuri, exină şi intină, şi nucleul care este cel mai valoros. Unii oameni mănâncă polen degeaba pentru că, datorită unor deficienţe, sucurile gastrice nu pătrund intina şi nu pot dizolva nucleul, ca atare substanţele nu se asimilează. Păstura este un polen care, în condiţiile de umiditate şi căldură din stup, suferă un proces controlat de fermentare care face ca nucleul să iasă din intină, devenind sută la sută asimilabil. Căpăceala de pe faguri are şi ea o importanţă medicală mare, căci conţine un antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator, care este însă distrus imediat de soare. Căpăceala trebuie extrasă într-o încăpere unde nu intră soarele şi depozitată în vase cu pereti opaci.
Propolisul este o răşină pe care albinele o recoltează de pe mugurii unor arbori. O depozitează pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descărcată de către alte albine. Uneori procesul durează şi două zile. Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se menţine sănătatea coloniei.. Cu el se lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile stupului. Substanţele volatile care se evaporă din propolis menţin sănătatea coloniei. Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar. Bătrânii din Ardeal îl numeau lapte de taur. Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substanţa care stă la baza tratamentului făcut de cabinetul nostru în bolile autoimune. Mai există ceara, care este folosită în cosmetică, are aplicaţii medicale şi multe aplicaţii industriale. Dar şi veninul, arma de apărare a albinei, din care s-au obţinut extracte standardizate, cu efecte pozitive în tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor şi bolilor autoimune. Câtă miere avem voie să mâncăm? Ar trebui consumate zilnic1-3 grame pe kilogram corp, ceea ce înseamnă cam 120 de grame la o persoană de 60 de kg. O linguriţă de miere aşa cum o scoatem din borcan are cam 12 grame. În timpul copilăriei este însă indicată o doză mai mare. Copiii au un consum mai ridicat de energie, ard mai multe calorii. Din păcate, deseori medicii spun că consumul de miere de către copii produce botulism. În România sunt mii şi mii de stupari, n-am văzut niciodată copilul unui stupar bolnav de botulism. Neînţelegerea provine din faptul că produsele apicole au fost asimilate produselor animale, iar produsele de origine animală pot provoca botulism copiilor. Ce tipuri de boli pot fi vindecate cu produse apicole? Absolut toate. Produsele apicole intervin inclusiv în cancere. Am avut markeri tumorali negativaţi prin apiterapie. Mierea şi derivatele au capacităţi antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de anemie şi, în anumite dozări, ajută imens în leucemii.
Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic. Avem cazuri unice în lume în care hepatita virală C a fost negativată. Este un caz pe care, de altfel, l-am prezentat într-o conferinţă internaţională de apiterapie. Efecte foarte importante au şi în tratarea bolilor autoimune. Avem singurele cazuri de vindecare din lume. Apiterapia, prin corticosteroizii pe care îi conţine, înlocuieşte perfect corticoterapia de sinteză, însă fără dezavantajele şi efectele secundare ale acesteia. Produsele apicole ajută la fixarea calciului, care nu are nevoie doar de vitamina D2, ci de încă 22 de elemente, minerale, vitamine, enzime şi hormoni pentru a deveni bioactiv. Multe fete tinere care au ovare polichistice sunt de fapt hipocalcemice. Multe mămici hipocalcemice dau naştere unor copii ce fac bronşite astmatiforme de mici. Bolile autoimune nu se vindecă până ce calciul nu ajunge la valori normale or corticoterapiile de sinteză spală calciul. Apiterapia vindecă infertilitatea, fibroamele, chisturile ovariene, dar şi endometrioza (noi avem singurele cazuri din Europa vindecate fără operaţie). Unde puteţi fi găsit de cei care vor să încerce produsele dvs? Mă găsesc în comuna Bălăneşti nr 336 din Jud Gorj, aproape de Târgu Jiu. Centrul medical se numeşte Apiregia Imunostim, cuprinde mai multe laboratoare, în care creăm produsele. Dintre ele, 48 sunt deja autorizate ca suplimente alimentare. În curând vom avea şi laborator propriu de analize medicale, căci nu oferim nici un tratament până nu vedem diagnosticul clar. Iar stupina noastră se află pe un deal cu un nume predestinat, Dealul Prisăcii. Este un deal cu o floră spontană completă. De primăvara, de când înfloreşte alunul, salcia, cornul, până toamna tarziu, cu tot felul de floricele. Mai mult decât atât, în apropierea stupinei creşte o orhidee foarte rară, care seamănă perfect cu o tijă pe care s-a aşezat o albină. Oamenii din zonă îi spun albinuţă."
"Lector al Asociaţiei Naţionale pentru Terapii Complementare din România şi profesor de istorie la Târgu Jiu, Vasile Andriţoiu a descoperit proprietăţile miraculoase ale mierii, căutând leacuri pentru a se trata pe sine şi pe cei apropiaţi lui. Astăzi este unul dintre cei mai vestiţi apiterapeuţi din România, cu participări constante la conferinţele internaţionale de apiterapie şi cu rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli, cărora medicina alopată le oferă de obicei speranţe minime.
Domnule Andriţoiu, de ce este mierea, acest elixir auriu, un aliment atât de lăudat?
În Egipt şi în India antică mierea era considerată un dar al zeilor. Se pare că mana care a fost dată poporului în drum spre Ţara Canaanului era de fapt miere. Sf Ioan Botezătorul s-a hrănit în deşert cu miere. Soldaţii din India antică primeau înainte de luptă o punguţă de piele plină cu miere care se lega la brâu. S-au găsit papirusuri care îndeamnă la consumul de miere pentru că . Elevii din Egiptul antic, ce primeau în raţia lor miere, erau mai sănătoşi şi puteau învăţa mai bine decât ceilalţi. Nu era doar un aliment extraordinar de hrănitor şi energizant, ci şi un antiseptic şi un conservant de excepţie. Trupul lui Alexandru Macedon a fost îmbălsămat într-un sicriu cu miere şi propolis. Mai târziu, în Evul Mediu, aproape toate mănăstirile aveau stupine, iar ţăranii ce aveau casă pe pământul mănăstiresc erau obligaţi să plătească o danie în miere şi mai ales ceară, pentru fabricarea lumânărilor. Documentele amintesc existenţa unei ceri verzui în Moldova , care nu scotea fum la ardere, din care se făceau lumănări ce ardeau în palatele dogilor din Veneţia . Dar să revin la întrebarea dumneavoastră. De ce toată această faimă ? Ei bine, pentru că mierea conţine toate vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodată în lumea medicală. Are toţi aminoacizii esenţiali cunoscuţi, ceea ce o face o hrană proteică de excepţie, are glucide şi chiar hormoni. Sunt foarte multe asemănări între organismul uman şi produsele stupului. Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din substanţele care se găsesc în stup, pentru că toate se regăsesc şi în corpul uman. Inclusiv hormonii, care sunt de o asemănare uluitoare cu cei umani şi care nu au nici o contraindicaţie sau efect negativ, faţă de cei de sinteză. Doar că, evident, consumarea produselor cu potenţial hormonal trebuie făcută numai sub îndrumarea unui specialist. În plus, mierea este perfect igienică, antiseptică şi un antibiotic de excepţie. Orice microb, inclusiv agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus oraşe intregi, dacă stă în miere, este ucis. În miere, bineînţeles într-una de calitate, nu rezistă nici un microb. Ştim că petreceţi nenumărate ceasuri în stupină, pentru a studia viaţa albinelor. Povestiţi-ne şi nouă câte ceva din ceea ce aţi observat mai interesant la ele.
După ce a ieşit din celula ei, albina rămâne în stup ca albină tânără, ca mamoş, adică doică pentru larve, pe care le hrăneşte cu lăptişor de matcă secretat de nişte glande din cap. În primele trei zile hrăneşte toate larvele, apoi lăptişor de matcă, care este hiperestrogenic şi dezvoltă caracterele feminine, primeşte numai regina , iar albinele şi trântorii primesc altfel de hrană care duce la androgenizare, adică la dezvoltarea caracterelor masculine. Este o determinată de hrana pe care o primesc, pentru ca fiecare albină să fie pregătită pentru rolul pe care îl are în cadrul coloniei. Albinele obişnuite trebuie să producă miere. La început, pleacă în căutarea nectarului albinele cercetaşe. Zboară în arii concentrice, largi de până la 6 km, apoi se întorc şi execută un dans deasupra urdinişului, un dans ce explică în ce direcţie se află sursa, cât de bogată e, cam care este distanţa şi alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetaşe a primit premiul Nobel. Apoi pleacă celelalte albine, adună cu limba nectarul de pe flori şi când umplu guşile cu nectar se întorc spre casă. Încă de pe drum albina începe prelucrarea acestui nectar, secretă nişte enzime care dau valoare mierii şi care o deosebesc de zahăr. În stup, depune în ramă acest nectar care este foarte lichid. În cursul nopţii albinele lucrătoare se aşază într-o anumită ordine şi încep să bată din aripi în timp ce altele iau nectarul dintr-o celulă şi-l mută în alta şi iar şi iar, până ce acest aer încărcat cu vaporii din nectar iese prin urdiniş. Se numeşte vânturare. Mierea vânturată natural de albine este densă, ajunge la o consistenţă de maximum 18% apă şi conţine foarte multe enzime, căci la fiecare mutare în altă celulă i se mai adaugă enzime, mai ales inhibină, care este un antioxidant redutabil. Cu cât o miere este mai vânturată, cu atât este mai bogată în enzime. La final, albinuţele tinere depun pe fiecare celulă o peliculă de ceară, o căpăcesc. Atunci când fagurele este căpăcit 2/3 din suprafaţă, mierea e bună de recoltat. Ca să închei răspunsul la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, pentru un kilogram de miere albina trebuie să aducă în stup 4 litri de nectar, din care jumătate este apă, ce va fi vânturată.
Cum ne putem da seama că mierea pe care o cumpărăm este de calitate? Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticlă de un litru ar trebui să aibă 1,450 kg miere. Cam asta e densitatea mierii faţă de apă. Apoi este gustul, dar gustul mai poate înşela. Există mieri drese cu zahăr fiert cu plante, din care lipseşte polenul. Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialiştii cu aparatele lor pot depista dacă mierea e falsificată. Apoi, important de ştiut, mierea cristalizează. Dacă sunt cristale mari, ca sarea grunjoasă, mierea e bună, dar a avut cam prea multă apă, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulă în celulă, prin urmare, nu i-au adăugat suficiente enzime. Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finuţe. Nu ar trebui cumpărată mierea care stă pe tarabe în plin soare. Aceea are cu 40%mai puţine calităţi. Mierea este creată de albine la întuneric, ea nu trebuie expusă luminii solare, ci doar la lumina încăperii şi la o temperatură constantă , ce nu depăşeşte sub nici o formă 40 de grade. Unii stupari ştiu că oamenii se feresc de mierea zaharisită, fiindcă suspectează că e făcută cu zahăr. Nimic mai fals. Totusi, ca să-şi vândă mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca să nu mai cristalizeze. Ca gust, devine un pic mai bună, dar pierde enorm în calitate. La acea temperatură toate enzimele sunt distruse, mierea rămâne doar un zahăr lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte. Toate mierile bune zaharisesc după câteva luni, deci dacă vreţi să fiţi sigur că luaţi o miere naturală, cumpăraţi una zaharisită. O altă metodă de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus. Înăuntru trebuie să se creeze o bulă de aer în formă de pară. Dacă bula urcă repede spre fundul borcanului, înseamnă că este o miere cu multă apă în ea, deci nevânturată suficient. Bula trebuie să urce lent, ceea ce arată că mierea este coaptă, maturată, bună de consum şi vânturată natural, de către albine, deci culeasă când fagurii au fost căpăciţi pe trei sferturi. Uneori, stuparii, pentru a grăbi producţia, recoltează mierea înainte să fie căpăciţi şi o scot la soare în butoaie să mai evapore din apă, pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o nouă miere.. Mierea obţinută astfel este mai lichidă şi foarte săracă în enzyme.
Ce alte produse ale stupului folosiţi în cadrul tratamentelor pe care le recomandaţi ? O colonie produce, desigur, mult mai multe lucruri decât miere. Lăptişorul de matcă este un fel de vitamină naturală, cel mai energizant aliment care a fost creat vreoată de lumea vie. Nu există ceva mai energizant. Se administrează cu prudenţă, în functie de afecţiune şi niciodată la voia întâmplării. Polenul, elementul mascul al florii, este un rezervor de acizi ribo şi dezoxiribonucleici. Are o valoare colosală în alimentaţia şi medicaţia umană. Este un aliment impresionant de complet, conţine toţi aminoacizii esenţiali şi neesenţiali, care îl transformă într-o hrană proteică absolut completă. Polenul este adus pe picioruşe, descărcat de alte albine, aşezat în faguri, îmbunătăţit cu enzime, frământat cu puţină miere şi apoi bătut şi lipit în celulă cu capul, cu mişcările berbecului. Masa proteică ce se creează se numeşte păstură. Viitorii trântori primesc ca hrană şi păstură. Are o valoare biologică mai mare decât polenul simplu, pentru că este suplimentată cu enzime. Un grăunte de polen are 2 învelisuri, exină şi intină, şi nucleul care este cel mai valoros. Unii oameni mănâncă polen degeaba pentru că, datorită unor deficienţe, sucurile gastrice nu pătrund intina şi nu pot dizolva nucleul, ca atare substanţele nu se asimilează. Păstura este un polen care, în condiţiile de umiditate şi căldură din stup, suferă un proces controlat de fermentare care face ca nucleul să iasă din intină, devenind sută la sută asimilabil. Căpăceala de pe faguri are şi ea o importanţă medicală mare, căci conţine un antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator, care este însă distrus imediat de soare. Căpăceala trebuie extrasă într-o încăpere unde nu intră soarele şi depozitată în vase cu pereti opaci.
Propolisul este o răşină pe care albinele o recoltează de pe mugurii unor arbori. O depozitează pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descărcată de către alte albine. Uneori procesul durează şi două zile. Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se menţine sănătatea coloniei.. Cu el se lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile stupului. Substanţele volatile care se evaporă din propolis menţin sănătatea coloniei. Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar. Bătrânii din Ardeal îl numeau lapte de taur. Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substanţa care stă la baza tratamentului făcut de cabinetul nostru în bolile autoimune. Mai există ceara, care este folosită în cosmetică, are aplicaţii medicale şi multe aplicaţii industriale. Dar şi veninul, arma de apărare a albinei, din care s-au obţinut extracte standardizate, cu efecte pozitive în tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor şi bolilor autoimune. Câtă miere avem voie să mâncăm? Ar trebui consumate zilnic1-3 grame pe kilogram corp, ceea ce înseamnă cam 120 de grame la o persoană de 60 de kg. O linguriţă de miere aşa cum o scoatem din borcan are cam 12 grame. În timpul copilăriei este însă indicată o doză mai mare. Copiii au un consum mai ridicat de energie, ard mai multe calorii. Din păcate, deseori medicii spun că consumul de miere de către copii produce botulism. În România sunt mii şi mii de stupari, n-am văzut niciodată copilul unui stupar bolnav de botulism. Neînţelegerea provine din faptul că produsele apicole au fost asimilate produselor animale, iar produsele de origine animală pot provoca botulism copiilor. Ce tipuri de boli pot fi vindecate cu produse apicole? Absolut toate. Produsele apicole intervin inclusiv în cancere. Am avut markeri tumorali negativaţi prin apiterapie. Mierea şi derivatele au capacităţi antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de anemie şi, în anumite dozări, ajută imens în leucemii.
Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic. Avem cazuri unice în lume în care hepatita virală C a fost negativată. Este un caz pe care, de altfel, l-am prezentat într-o conferinţă internaţională de apiterapie. Efecte foarte importante au şi în tratarea bolilor autoimune. Avem singurele cazuri de vindecare din lume. Apiterapia, prin corticosteroizii pe care îi conţine, înlocuieşte perfect corticoterapia de sinteză, însă fără dezavantajele şi efectele secundare ale acesteia. Produsele apicole ajută la fixarea calciului, care nu are nevoie doar de vitamina D2, ci de încă 22 de elemente, minerale, vitamine, enzime şi hormoni pentru a deveni bioactiv. Multe fete tinere care au ovare polichistice sunt de fapt hipocalcemice. Multe mămici hipocalcemice dau naştere unor copii ce fac bronşite astmatiforme de mici. Bolile autoimune nu se vindecă până ce calciul nu ajunge la valori normale or corticoterapiile de sinteză spală calciul. Apiterapia vindecă infertilitatea, fibroamele, chisturile ovariene, dar şi endometrioza (noi avem singurele cazuri din Europa vindecate fără operaţie). Unde puteţi fi găsit de cei care vor să încerce produsele dvs? Mă găsesc în comuna Bălăneşti nr 336 din Jud Gorj, aproape de Târgu Jiu. Centrul medical se numeşte Apiregia Imunostim, cuprinde mai multe laboratoare, în care creăm produsele. Dintre ele, 48 sunt deja autorizate ca suplimente alimentare. În curând vom avea şi laborator propriu de analize medicale, căci nu oferim nici un tratament până nu vedem diagnosticul clar. Iar stupina noastră se află pe un deal cu un nume predestinat, Dealul Prisăcii. Este un deal cu o floră spontană completă. De primăvara, de când înfloreşte alunul, salcia, cornul, până toamna tarziu, cu tot felul de floricele. Mai mult decât atât, în apropierea stupinei creşte o orhidee foarte rară, care seamănă perfect cu o tijă pe care s-a aşezat o albină. Oamenii din zonă îi spun albinuţă."
LUI DUMNEZEU GLORIE
Cant lui Dumnezeu glorie
Cant Domnului că mi-a făcut bine, lui Dumnezeu glorie
Mi se bucură inima-n mine, lui Dumnezeu glorie.
Cânt lui Dumnezeu glorie şi tot pământul să-I cânte
Lui Dumnezeu glorie, El ne-a adus mântuire
De aceea îi cânt pe vecie, Lui Dumnezeu glorie.
Cu natura-ntreagă îi cânt şi eu, Lui Dumnezeu glorie
Să-L slăvească munţii şi apele, Lui Dumnezeu glorie.
Cu cei ce-L iubesc în veci voi cânta, Lui Dumnezeu glorie
Căci în slava veşnică vom intra, Lui Dumnezeu glorie.
VERSETELE ZILEI
“Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau.” (Exod.20:12)
“Pe ochiul care isi bate joc de tatal sau si nesocoteste ascultarea de mama, il vor scobi corbii de la parau si il vor manca puii de vultur. “ (Prov.30:17)
28 August 2010
astazi am facut si eu o...felicitare...
Consider ziua de astazi o zi binecuvintata. Surorile din Biserica mea au avut astazi o zi de crafts - au facut felicitari. Am fost invitata sa le vorbesc despre Romania. (Am crezut ca era saptamina trecuta dar am incurcat datele.)
In timp ce au servit o ceasca de cafea si o mica gustarica, le-am vorbit de nevoile din Romania si le-am explicat in amanuntime cum ar putea sa-si curete dulapurile ...cu folos. Au fost foarte receptive si din ceea ce credeam la inceput ca va fi 20 de minute...a devenit o ora intreaga de povesti (doar stiti ca mie imi plac la nebunie povestile).
M-am rugat Domnului sa-mi dea cuvintele necesare si sa binecuvinteze urechile care asculta si sa le deschida inimile pentru ceea ce aveam sa le spun ... Au fost tacute o vreme...m-au ascultat; apoi au inceput intrebarile. Au fost foarte interesate de cauza despre care le-am vorbit si modalitatile in care pot sa ajute...Asa ca, nu numai ca au agreat dar au fost bucuroase sa incepem un program in care sa trimitem cel putin un pachet pe luna.
Ca sa amorseze costul transportului (pentru primul pachet), au donat chiar si banii care s-au adunat pentru cardurile facute astazi. Una dintre surori a venit la mine la sfirsit cu o bancnota in mina...Avea ochii in lacrimi si m-a imbratisat. Familia ei a avut greutati financiare nu demult si biserica s-a rugat pentru sotul ei ca sa gaseasca servici. De aceea gestul ei a fost cu atit mai pretios.
Trebuie sa va spun ca Biserica mea este alcatuita in majoritate din oameni mai in virsta; majoritatea sint pensionari . Dar le-am explicat ca saracia si bogatia sint termeni...foarte relativi. Ceea ce noi aici numim sarac...in Romania ar fi apreciat cu totul diferit. Le-am spus ce scumpa este mincarea in Romania, ce mici salariile, ce putine locuri de munca...si cit de disperate sint atitea familii. O parte din Americani nu sint in ton cu realitatea acestei lumi. Au trait ca intr-un balon izolati de restul lumii. Dar realitatea incepe sa patrunda si aici . De cind au parasit valorile pe care fondatorii crestini ai acestei tari le-au pastrat si au incercat sa le dea generatiilor de dupa ei...si binecuvintarile lui Dumnezeu s-au imputinat.
De ce am scris acest articol? Departe de mine gindul sa ma laud...O cutie cu haine vechi, nu poate sa aline necazurile tarii de unde vin...nici lipsurile unei familii. Dar mi-a ramas in minte ca si un pahar de apa dat in Numele Domnului Isus este valoros. Uitati-va in jur...auzi toate nemerniciile de pe lume. Peste tot vesti proaste. Ne balacim intr-o cultura care scoate la suprafata numai raul si uritul...ticalosia si spurcaciunile. Nu imi fac iluzii ca noi facem la Modesto mare lucru. Dar Domnul Isus a hranit o multime de oameni cu cinci piini si doi pesti. El poate face mult ...din putin. Si ce sper eu este ca El sa inmulteasca gindurile bune din inimile noastre, si sa ne faca exact asa cum vrea El...si atunci cu siguranta ca putinul nostru va face schimbari mari in cei din jur...Rugati-va ca Dumnezeu sa ne faca mai buni...lumea in care traim are atita nevoie de bunatate...
Trebuie sa va spun ca Biserica mea este alcatuita in majoritate din oameni mai in virsta; majoritatea sint pensionari . Dar le-am explicat ca saracia si bogatia sint termeni...foarte relativi. Ceea ce noi aici numim sarac...in Romania ar fi apreciat cu totul diferit. Le-am spus ce scumpa este mincarea in Romania, ce mici salariile, ce putine locuri de munca...si cit de disperate sint atitea familii. O parte din Americani nu sint in ton cu realitatea acestei lumi. Au trait ca intr-un balon izolati de restul lumii. Dar realitatea incepe sa patrunda si aici . De cind au parasit valorile pe care fondatorii crestini ai acestei tari le-au pastrat si au incercat sa le dea generatiilor de dupa ei...si binecuvintarile lui Dumnezeu s-au imputinat.
De ce am scris acest articol? Departe de mine gindul sa ma laud...O cutie cu haine vechi, nu poate sa aline necazurile tarii de unde vin...nici lipsurile unei familii. Dar mi-a ramas in minte ca si un pahar de apa dat in Numele Domnului Isus este valoros. Uitati-va in jur...auzi toate nemerniciile de pe lume. Peste tot vesti proaste. Ne balacim intr-o cultura care scoate la suprafata numai raul si uritul...ticalosia si spurcaciunile. Nu imi fac iluzii ca noi facem la Modesto mare lucru. Dar Domnul Isus a hranit o multime de oameni cu cinci piini si doi pesti. El poate face mult ...din putin. Si ce sper eu este ca El sa inmulteasca gindurile bune din inimile noastre, si sa ne faca exact asa cum vrea El...si atunci cu siguranta ca putinul nostru va face schimbari mari in cei din jur...Rugati-va ca Dumnezeu sa ne faca mai buni...lumea in care traim are atita nevoie de bunatate...
DE CE REGRET CA NU AM FACUT SI EU SCOALA CU COPIII ACASA
Citind ultimul articol postat de Cristina pe blog foarte interesant si pertinent, mi-a adus aminte de mai multe intamplari neplacute din scoala frecventata de copiii mei.Si ma gandeam ca daca as fi stiut, ar fi fost posibil cand erau copiii mei mici, as fi facut cu siguranta scoala acasa. Unul din incidentele neplacute pe care vreau sa vi-l povestesc s-a intamplat cand fiul meu cel mare era in clasa a saptea.
Int-o zi a venit acasa din timpul orelor plangand si tremurand tot . Dupa ce am reusit sa-l linistesc, a reusit sa-mi povesteasca ce se intamplase si de ce era asa de speriat rusinat si se simtea umilit. In timpul orei de desen, care cu siguranta a fost destul de plictisitoare, copiii au inceput sa vorbesaca intre ei. Cei mai energici chiar au inceput sa se intoarca in banca sa discute cu cei din spatele lor. Baiatul meu nu a facut exceptie si a inceput o discutie in contradictoriu cu colega din spatele lui.Profesoara, cand galagia a crescut suparator, s-a hotarat sa stopeze vacarmul si penturu ca baiatul meu mai era intors spre colega din spate, l-a luat la intrebari. Pana aici nimic deosebit. Dar discutia cu tenta “glumeata’ cum avea ea sa afirme ulterior, a luat-o pe o panta gresita. L-a intrebat daca are ceva cu fetele in mod special. Copilul i-a raspuns ca nu. Ea a continuat: “Ce, nu iti plac fetele?”. In clipa aceea copilul s-a rusinat si nu a raspuns. Profesoara a continuat sub forma de “gluma’si l-a intrebat:”Sau poate tie iti plac baietii?”. La care multi din clasa au inceput sa rada la asa o “gluma buna". La varsta lui déjà stia ce inseamna aceasta aluzie si s-a simtit groaznic de umilit. El mi-a spus disperat :”Mama, a insinuat ca sunt homosexual”. Va dati seama ce umilit s-a simtit copilul la patrusprezece ani?. Am stat de vorba cu el si l-am linistit si i-am explicat multe despre aceste lucruri si i-am spus ca in viata poate intalni si astfel de oameni care desi asezati in locuri importante nu au principii si atitudini potrivite. Nu am lasat incidetul asa, am fost la scoala, am discutat cu diriginta, am discutat si cu profesoara, si am lamurit lucrurile, iar la urmatoarea ora profesoara si-a cerut scuze in fata clasei pentru “gluma" ei “nevinovata”. Sunt multe alte incidente neplacute care ma fac sa regret ca nu am facut scoala cu copiii acasa....
Articolul Cristinei
http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2010/08/27/cum-a-ajuns-socialismul-in-scoli/
http://www.youtube.com/watch?v=tBhSoQczTvs
Taare Zameen Par (maa)
I never, do tell you,
But I am frightened by the darkness, mother
Usually I, don't show,
But I do care about you, mother
You know it all, isn't it mother?
You know it all, my mother.Such that I am not able to come back to the home.
Don't send me so far
Such that you don't remember about me at all.
Am I that bad, mother?
That bad... my mother?
Whenever... father...
Quickly... swing me, mother...
My eyes... seek for you...
I do think this... you will come to hold me, mother...
I don't... tell him this...
But I do... get scared, mother
On the face... I don't let this come
In the heart... I get frightened, mother
You know it all, isn't it mother?
You know it all, my mother.
I never, do tell you,
But I am frightened by the darkness, mother
Usually I, don't show,
But I do care about you, mother
You know it all, isn't it mother?
You know it all, my mother.
............................
Nu ti-am spus niciodata,
Dar mi-e frica de intuneric, mama...
Si de obicei nu vreau sa ma arat
Dar mi-e tare dor de tine, mama...
Tu le stii pe toate, nu-i asa mama?
Tu le stii pe toate, mama.
Sa nu ma lasi pierdut in multime
Ca sa nu mai stiu sa ma reintorc acasa.
Si nu ma trimite atit de departe
Incit sa nu-ti mai amintesti de loc de mine.
Sint chiar asa de rau, mama?
Chiar asa de rau, mama mea?
Oricum...tata...
Dar mai bine leagana-ma in imbratisarea ta mama...
Ochii mei...te cauta...
Eu cred...ca ai sa vii sa ma imbratisezi, mama mea...
Eu nu-i spun asta lui niciodata...
Dar mi-e frica ...nu las sa se vada pe fata mea;
Si in inima...nu las sa intre asa ceva...
Mi-e frica mama...
Tu stii asta...nu-i asa ?
Tu stii totul, mama.
Nu ti-am spus...dar mi-e frica de intuneric , mama,
Si de obicei nu ma arat.
Dar te doresc mama...
Tu stii toate astea , mama, nu-i asa?
Tu toate le stii...
SAREA PAMINTULUI (Filmul - Persecutati pentru credinta)
http://www.youtube.com/watch?v=MkkYbAc0Slc&feature=related (1)
http://www.youtube.com/watch?v=mv_k6ITuOFM&feature=related(2)
http://www.youtube.com/watch?v=yUhsQ6nv-4s&feature=related(3)
http://www.youtube.com/watch?v=aAIYmfBo35I&feature=related (4)
http://www.youtube.com/watch?v=j6R2Pije-GA&feature=related (5)
http://www.youtube.com/watch?v=j6R2Pije-GA&feature=related (6)
http://www.youtube.com/watch?v=j6R2Pije-GA&feature=related(7)
http://www.youtube.com/watch?v=j6R2Pije-GA&feature=related (8)
http://www.youtube.com/watch?v=j6R2Pije-GA&feature=related (9)
http://www.youtube.com/watch?v=53HBE26Iqus&feature=related (10)
http://www.youtube.com/watch?v=uVHIU4QKnH8&feature=related (11)
http://www.youtube.com/watch?v=53HBE26Iqus&feature=related (12)
http://www.youtube.com/watch?v=MahxNXyKAv0&feature=related (13)
http://www.youtube.com/watch?v=mv_k6ITuOFM&feature=related(2)
http://www.youtube.com/watch?v=yUhsQ6nv-4s&feature=related(3)
http://www.youtube.com/watch?v=aAIYmfBo35I&feature=related (4)
http://www.youtube.com/watch?v=j6R2Pije-GA&feature=related (5)
http://www.youtube.com/watch?v=j6R2Pije-GA&feature=related (6)
http://www.youtube.com/watch?v=j6R2Pije-GA&feature=related(7)
http://www.youtube.com/watch?v=j6R2Pije-GA&feature=related (8)
http://www.youtube.com/watch?v=j6R2Pije-GA&feature=related (9)
http://www.youtube.com/watch?v=53HBE26Iqus&feature=related (10)
http://www.youtube.com/watch?v=uVHIU4QKnH8&feature=related (11)
http://www.youtube.com/watch?v=53HBE26Iqus&feature=related (12)
http://www.youtube.com/watch?v=MahxNXyKAv0&feature=related (13)
27 August 2010
PACHETE PT ROMANIA - INFORMATIA PENTRU MODESTO
As aprecia daca as primi aceste informatii pentru alte orase, astfel incit sa fie la indemina celor care vor sa ajute pe fratii lor romani. Si cind spun fratii, nu m-am referit doar la fratii de credinta. Romania trece printr-o perioada dificila si chiar daca nu le putem rezolva noi problemele...nici nu putem fi nepasatori. Nu uitati ca puteam fi noi acolo, si ei aici...
Pachetele sa fie minimum 50 de lb, maxim 100 de lb (daca aveti mai mult de trimis - faceti mai multe pachete. Limita maxima este doar pentru a putea manevra pachetele usor). Se aduna pina la 20 a fiecarei luni. Pretul pe lb este de $ 1.20. Noi platim aici si persoana de la destinatie nu are nimic de platit acolo- asta este inca un avantaj.
Iata informatia pentru Modesto. Sunati-o pe Ilona la 209-524-2505. Ea va va da indicatii cum sa ajungeti la ea. Fiti buni, ca si Domnul nostru este bun cu noi!...
O LUME DE VIS...
"Tot ce voiti sa va faca voua oamenilor - faceti-le si voi la fel."
Daca am vrea sa scurtam codul de conduita …sau sa dam un sfat oamenilor cum sa se poarte intre ei ca sa traiasca bine si frumos…si sa avem acest cod la indemina intr-o forma scurta si usor de inteles si usor de retinut, versetul asta din Biblie cred ca ar insuma toate regulile pe care omenirea le-a facut si inca le mai face ca sa poata sa mentina pacea si disciplina pe pamint.
Si acest verset promite sa iti dea tot ce iti doresti. Pentru multi dintre noi, respectul este o problema esentiala de viata. Numai ca respectul este o strada cu doua sensuri. Vrei sa-l ai? Da-l altora (aproape poti spune ca fraza de la inceput se verifica foarte bine in acest caz). Pina si copiii mici, daca insisti sa ii saluti de cite ori treci pe linga ei, de la o vreme invata si o sa te trezesti ca te saluta. Si salutul este forma cea mai simpla de respect. Imi amintesc de copiii de la biserica de care m-am ocupat cu ceva ani in urma, cind Deb era in clasele primare. Cred ca am mai amintit de asta, dar amintirile astea prea ma ispitesc…
Ii invatam pe copii sa cinte la instrumente…dar nu numai. Ii salutam intotdeauna cum as fi salutat un om mare si important. Unii dintre ei au prins mesajul, altii au continuat sa intre in sala unde imi tineam repetitiile fara sa spuna o vorba. Intr-o zi le-am spus ca cine nu saluta la intrare, am sa-l dau afara sa intre din nou. Data urmatoare am pus planul in aplicare. Dupa vreo citeva sminteli…au reusit cu totii sa isi aminteasca ca trebuie sa saluti cind intri intr-o camera unde sint si alti oameni. Si ajunsesem cu copiii astia ca intrau in biserica si se duceau la fratii batrini de pe banci (care veneau din vreme la biserica) si dadeau mina cu ei. Sa fi vazut fetele fratilor si ale surorilor zimbind de placere…nu cred ca le puteau face un dar mai frumos. Dar…cineva trebuie sa inceapa…sa practice ...
Cu vreo doua zile in urma vorbeam de greselile unor oameni. Greseli mari. Domnul sa-i lamureasca sa se pocaiasca. Dar noi toti gresim. In primul rind gresim fata de Dumnezeu, si apoi fata de cei din jur. M-am tot gindit …ce o fi asa de greu sa ne cerem iertare? Faceti o proba…si odata cind cineva se cearta cu voi…acceptati vinovatia pentru acel lucru…sa vedeti cum ii taiati macaroana si cit ar fi persoana respectiva de pusa pe harta, se inmoaie…ramine blocata, dezorientata…nu mai stie ce sa zica. Apoi daca ai vreo scuza sau vreo explicatie, poti s-o dai - dar dupa ce ai acceptat responsabilitatea lucrului respectiv. Este "cost effectiv"…cum zic americanii…economisesti timp si energie intr-o lupta care nu duce la nimic bun. De obicei cind oamenii se cearta si nimeni nu vrea sa-si asume vinovatia, lucrurile se precipita si, de la un lucru mic pentru care s-au certat, isi spun vorbe urite si ajung sa hraneasca flacara de chibrit cu noi si noi argumente pina cind ia casa foc…(nu se intimpla asta mult si in familii?). Ajung iara la "tot ce voiti sa va faca voua oamenii…" faceti voi mai intii!!!
O treaba dificila este sa accepti in fata copiilor tai ca ai gresit …Dar am ajuns la concluzia ca este solutia cea mai buna; si cu toate ca iti recunosti gresala, reusesti sa-ti pastrezi demnitatea si sa fi un exemplu bun macar in faptul ca ai curaj sa stai linga faptele tale. Si daca sint maturi, sint in cunostinta de faptul ca nici o fiinta umana nu este perfecta…(chiar daca dupa cum vorbesc unii oameni despre ei…ai crede ca n-au facut nici un pacat in viata lor).
Ati facut vreodata vreun dar cuiva…fara sa va ginditi ca o sa primiti ceva inapoi? Secretul este ca ...o sa primiti…ca pe undeva este o lege necunoscuta de majoritatea care nu stiu ca atunci cind iti arunci "piinea pe ape"…o primesti inapoi…inzecit si insutit. Daca ai reusit sa ai o slujba buna si un salariu bun si o situatie confortabila…nu e chiar totul datorita tie. Dumnezeu ti-a dat sanatate si ti-a creat posibilitati sa fii acolo unde esti…ca sint milioane poate mai destepti si mai harnici decit tine si n-au posibilitatile tale. Te-ai gindit cine iti da sanatatea si de ce?
Oh…as putea sa continui la infinit…ca sint multe lucrurile pe care am voi noi sa ni le faca oamenii. Dar pentru fiecare din aceste lucruri…pe care le dorim, este nevoie sa contribuim noi mai intii…"sa le facem " noi mai intii…si sa motivam oamenii - sa-i invatam prin exemplul personal.
Oh… numai imaginati-va ca lumea s-ar schimba si ar deveni exact asa cum am dori noi sa fie…dar numai …si numai atunci cind noi ne-am purta exact asa cum vrem sa se poarte lumea din jur cu noi. Nu-i asa ca pare simplu?
Daca am vrea sa scurtam codul de conduita …sau sa dam un sfat oamenilor cum sa se poarte intre ei ca sa traiasca bine si frumos…si sa avem acest cod la indemina intr-o forma scurta si usor de inteles si usor de retinut, versetul asta din Biblie cred ca ar insuma toate regulile pe care omenirea le-a facut si inca le mai face ca sa poata sa mentina pacea si disciplina pe pamint.
Si acest verset promite sa iti dea tot ce iti doresti. Pentru multi dintre noi, respectul este o problema esentiala de viata. Numai ca respectul este o strada cu doua sensuri. Vrei sa-l ai? Da-l altora (aproape poti spune ca fraza de la inceput se verifica foarte bine in acest caz). Pina si copiii mici, daca insisti sa ii saluti de cite ori treci pe linga ei, de la o vreme invata si o sa te trezesti ca te saluta. Si salutul este forma cea mai simpla de respect. Imi amintesc de copiii de la biserica de care m-am ocupat cu ceva ani in urma, cind Deb era in clasele primare. Cred ca am mai amintit de asta, dar amintirile astea prea ma ispitesc…
Ii invatam pe copii sa cinte la instrumente…dar nu numai. Ii salutam intotdeauna cum as fi salutat un om mare si important. Unii dintre ei au prins mesajul, altii au continuat sa intre in sala unde imi tineam repetitiile fara sa spuna o vorba. Intr-o zi le-am spus ca cine nu saluta la intrare, am sa-l dau afara sa intre din nou. Data urmatoare am pus planul in aplicare. Dupa vreo citeva sminteli…au reusit cu totii sa isi aminteasca ca trebuie sa saluti cind intri intr-o camera unde sint si alti oameni. Si ajunsesem cu copiii astia ca intrau in biserica si se duceau la fratii batrini de pe banci (care veneau din vreme la biserica) si dadeau mina cu ei. Sa fi vazut fetele fratilor si ale surorilor zimbind de placere…nu cred ca le puteau face un dar mai frumos. Dar…cineva trebuie sa inceapa…sa practice ...
Cu vreo doua zile in urma vorbeam de greselile unor oameni. Greseli mari. Domnul sa-i lamureasca sa se pocaiasca. Dar noi toti gresim. In primul rind gresim fata de Dumnezeu, si apoi fata de cei din jur. M-am tot gindit …ce o fi asa de greu sa ne cerem iertare? Faceti o proba…si odata cind cineva se cearta cu voi…acceptati vinovatia pentru acel lucru…sa vedeti cum ii taiati macaroana si cit ar fi persoana respectiva de pusa pe harta, se inmoaie…ramine blocata, dezorientata…nu mai stie ce sa zica. Apoi daca ai vreo scuza sau vreo explicatie, poti s-o dai - dar dupa ce ai acceptat responsabilitatea lucrului respectiv. Este "cost effectiv"…cum zic americanii…economisesti timp si energie intr-o lupta care nu duce la nimic bun. De obicei cind oamenii se cearta si nimeni nu vrea sa-si asume vinovatia, lucrurile se precipita si, de la un lucru mic pentru care s-au certat, isi spun vorbe urite si ajung sa hraneasca flacara de chibrit cu noi si noi argumente pina cind ia casa foc…(nu se intimpla asta mult si in familii?). Ajung iara la "tot ce voiti sa va faca voua oamenii…" faceti voi mai intii!!!
O treaba dificila este sa accepti in fata copiilor tai ca ai gresit …Dar am ajuns la concluzia ca este solutia cea mai buna; si cu toate ca iti recunosti gresala, reusesti sa-ti pastrezi demnitatea si sa fi un exemplu bun macar in faptul ca ai curaj sa stai linga faptele tale. Si daca sint maturi, sint in cunostinta de faptul ca nici o fiinta umana nu este perfecta…(chiar daca dupa cum vorbesc unii oameni despre ei…ai crede ca n-au facut nici un pacat in viata lor).
Ati facut vreodata vreun dar cuiva…fara sa va ginditi ca o sa primiti ceva inapoi? Secretul este ca ...o sa primiti…ca pe undeva este o lege necunoscuta de majoritatea care nu stiu ca atunci cind iti arunci "piinea pe ape"…o primesti inapoi…inzecit si insutit. Daca ai reusit sa ai o slujba buna si un salariu bun si o situatie confortabila…nu e chiar totul datorita tie. Dumnezeu ti-a dat sanatate si ti-a creat posibilitati sa fii acolo unde esti…ca sint milioane poate mai destepti si mai harnici decit tine si n-au posibilitatile tale. Te-ai gindit cine iti da sanatatea si de ce?
Oh…as putea sa continui la infinit…ca sint multe lucrurile pe care am voi noi sa ni le faca oamenii. Dar pentru fiecare din aceste lucruri…pe care le dorim, este nevoie sa contribuim noi mai intii…"sa le facem " noi mai intii…si sa motivam oamenii - sa-i invatam prin exemplul personal.
Oh… numai imaginati-va ca lumea s-ar schimba si ar deveni exact asa cum am dori noi sa fie…dar numai …si numai atunci cind noi ne-am purta exact asa cum vrem sa se poarte lumea din jur cu noi. Nu-i asa ca pare simplu?
26 August 2010
IN SERVICIUL LUI CHRISTOS IN INCHISORILE DE FEMEI DIN CALIFORNIA...
But we have this treasure in earthen vessels, so that the surpassing greatness of the power will be of God and not from ourselves; we are afflicted in every way, but not crushed; perplexed, but not despairing; persecuted, but not forsaken; struck down, but not destroyed; always carrying about in the body the dying of Jesus, so that the life of Jesus also may be manifested in our body. 2 Cor. 4:7-10
Dear Praying Friends,
What would we do without the "hope" that is within us? If I didn't know that the Lord sends me to do His work, I could be crushed and despairing! BUT GOD!
Last week was VERY difficult in prison. It was the "dinner roll" verses GOD! It was mass chaos in SHU. (Secured Housing Unit) Let me explain.
I was about 10 minutes into teaching, which means I had just completed the review of all we have studied and things seemed to be going well. The dinners had just finished being served. I was about the start the part of the lesson about..."So what happens when we have partial obedience?" And then it started...the argument between two inmates on the second tier directly in front of me, with a female officer (CO) I hadn't seen before.
"Hey, I didn't get my dinner roll, called out one inmate, to which the other joined in, "Me, either!"
"They're all gone, replied the CO curtly.
"Call up the kitchen and have them send 'em over," they screamed!
"I told you, they are all gone," yelled the CO, "what do you want me to do, pull them out of my blankety blankety?"
"No, we expect you to call the kitchen and give us our state issued food," shouted the one, and the other inmate said, "We're hungry, and we want everything we are issued!"
I thought to myself, oh boy, here we go! "Help Lord"
There was more yelling of the same thing, only a little fouler than before and in the middle of it all, the two inmates realize I was hearing this and they said to me, "We're sorry, Church Lady, we really are, but we are hungry and we want our dinner rolls!"
At this point their behavior was so bad, I would have been surprised if they ever received their dinner rolls! However, I replied to these two and said, "I serve a mighty God who loves you. He is concerned about those dinner rolls for you. Let's ask Him to get them for you." The room went silent! We prayed and asked the God who made water come from a rock in the desert for the thirsty unfaithful Israelites which showed His faithfulness, even though we are not, to send those dinner rolls!"
I taught for a few more minutes and the female CO came back into the room empty handed and two inmates started in again! This time the other 56 inmates were shouting for everyone to please shut up so we can continue studying which caused even more problems...everybody was yelling! Inmates were crying and shouting apologies to me! More noise! So I shut off the mike and started going door to door and praying with those who wanted to pray.
By this time it was just too late to continue teaching, so I went to put my things away and guess what came in.....not two dinner rolls, but a bag of 100 dinner rolls! I chucked as I watched the problem CO struggle to carry the bag in, go up the stairs, and deliver the dinner rolls to the inmates!
After they had as many as they wanted, I turned on the mike and asked, "Where did those dinner rolls come from?"
"The kitchen," they shouted.
"No! Why would the kitchen send over 100 dinner rolls when you only needed two? The God who loves you, my God supplied those dinner rolls to show you He cares about you, He hears our prayers and He answers. He has a plan for you and wants you to experience life abundantly! Let's pray now and thank Him for revealing Himself to us all." LESSON OVER!
As I left many of the women called out to me, "Please forgive us, please don't let this keep you from coming back! We really want to hear more about God!
To which I turned and shouted back, "See you next Thursday!"
The night class went well, but a lot of students couldn't come because of lock downs!
After class, one inmate decided to chew me out, for about 10 minutes, for frowning at her in class and shaking my head "no" at her for putting her arm around her girlfriend and rubbing her back! She has been a long time student of mine and knows it's not ok to do that. She called me judgemental and said she was only comforting the crying friend. She said she was really mad at me. I told her I could tell because her voice was shaking and her fists were clenched. I was careful with my word to not aggravate the situation, but stood firm on the rule of my class. After she was finished and I felt we weren't getting anywhere, I asked her, "Just what is it you want me to say? What exactly is the problem?"
"I just needed to get it off my chest," and she stormed off with her girlfriend who was waiting at the door!
I sat there feeling like I had just been run over by a mac truck! The verbal attack and oppression was heavy! I sat there and prayed, as I had been praying during the entire confrontation, "Lord, what is going on? Help me."
As I drove home, I prayed yet I still felt a heaviness and sadness on me. In fact, it plagued me until Friday night. I was weepy, and sad, and no motivated to do anything. Finally, when Jeff got home from work, I cried and sobbed and said, "Honey,please pray for me....and it left."
Please remember me today, I will head out at 11am and I get home at 10pm. It's an hour and 10 min each way. It's going to be 103 degrees today! UGH!
And I will remember....
Do not be grieved, for the joy of the LORD is your strength. Neh. 8:10b
:Your sister in Christ,
MaryAlice
A bondservant of Jesus Christ
Set apart for the gospel of God (if it kills me!) ;-)
What would we do without the "hope" that is within us? If I didn't know that the Lord sends me to do His work, I could be crushed and despairing! BUT GOD!
Last week was VERY difficult in prison. It was the "dinner roll" verses GOD! It was mass chaos in SHU. (Secured Housing Unit) Let me explain.
I was about 10 minutes into teaching, which means I had just completed the review of all we have studied and things seemed to be going well. The dinners had just finished being served. I was about the start the part of the lesson about..."So what happens when we have partial obedience?" And then it started...the argument between two inmates on the second tier directly in front of me, with a female officer (CO) I hadn't seen before.
"Hey, I didn't get my dinner roll, called out one inmate, to which the other joined in, "Me, either!"
"They're all gone, replied the CO curtly.
"Call up the kitchen and have them send 'em over," they screamed!
"I told you, they are all gone," yelled the CO, "what do you want me to do, pull them out of my blankety blankety?"
"No, we expect you to call the kitchen and give us our state issued food," shouted the one, and the other inmate said, "We're hungry, and we want everything we are issued!"
I thought to myself, oh boy, here we go! "Help Lord"
There was more yelling of the same thing, only a little fouler than before and in the middle of it all, the two inmates realize I was hearing this and they said to me, "We're sorry, Church Lady, we really are, but we are hungry and we want our dinner rolls!"
At this point their behavior was so bad, I would have been surprised if they ever received their dinner rolls! However, I replied to these two and said, "I serve a mighty God who loves you. He is concerned about those dinner rolls for you. Let's ask Him to get them for you." The room went silent! We prayed and asked the God who made water come from a rock in the desert for the thirsty unfaithful Israelites which showed His faithfulness, even though we are not, to send those dinner rolls!"
I taught for a few more minutes and the female CO came back into the room empty handed and two inmates started in again! This time the other 56 inmates were shouting for everyone to please shut up so we can continue studying which caused even more problems...everybody was yelling! Inmates were crying and shouting apologies to me! More noise! So I shut off the mike and started going door to door and praying with those who wanted to pray.
By this time it was just too late to continue teaching, so I went to put my things away and guess what came in.....not two dinner rolls, but a bag of 100 dinner rolls! I chucked as I watched the problem CO struggle to carry the bag in, go up the stairs, and deliver the dinner rolls to the inmates!
After they had as many as they wanted, I turned on the mike and asked, "Where did those dinner rolls come from?"
"The kitchen," they shouted.
"No! Why would the kitchen send over 100 dinner rolls when you only needed two? The God who loves you, my God supplied those dinner rolls to show you He cares about you, He hears our prayers and He answers. He has a plan for you and wants you to experience life abundantly! Let's pray now and thank Him for revealing Himself to us all." LESSON OVER!
As I left many of the women called out to me, "Please forgive us, please don't let this keep you from coming back! We really want to hear more about God!
To which I turned and shouted back, "See you next Thursday!"
The night class went well, but a lot of students couldn't come because of lock downs!
After class, one inmate decided to chew me out, for about 10 minutes, for frowning at her in class and shaking my head "no" at her for putting her arm around her girlfriend and rubbing her back! She has been a long time student of mine and knows it's not ok to do that. She called me judgemental and said she was only comforting the crying friend. She said she was really mad at me. I told her I could tell because her voice was shaking and her fists were clenched. I was careful with my word to not aggravate the situation, but stood firm on the rule of my class. After she was finished and I felt we weren't getting anywhere, I asked her, "Just what is it you want me to say? What exactly is the problem?"
"I just needed to get it off my chest," and she stormed off with her girlfriend who was waiting at the door!
I sat there feeling like I had just been run over by a mac truck! The verbal attack and oppression was heavy! I sat there and prayed, as I had been praying during the entire confrontation, "Lord, what is going on? Help me."
As I drove home, I prayed yet I still felt a heaviness and sadness on me. In fact, it plagued me until Friday night. I was weepy, and sad, and no motivated to do anything. Finally, when Jeff got home from work, I cried and sobbed and said, "Honey,please pray for me....and it left."
Please remember me today, I will head out at 11am and I get home at 10pm. It's an hour and 10 min each way. It's going to be 103 degrees today! UGH!
And I will remember....
Do not be grieved, for the joy of the LORD is your strength. Neh. 8:10b
:Your sister in Christ,
MaryAlice
A bondservant of Jesus Christ
Set apart for the gospel of God (if it kills me!) ;-)
DACA!!!
Dac-as mai lua odata viata de la capat...mi-ar place sa cred ca as fi facut ceea ce face Cristina ...Numai cititi...
http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2010/08/26/5-motive-pentru-care-sint-recunoscatoare-ca-fac-homeschool/
http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2010/08/26/5-motive-pentru-care-sint-recunoscatoare-ca-fac-homeschool/
Atentie...la neatentie!!! :)
Nu te certa niciodata cu un prost!
Te va aduce la nivelul lui si te va bate cu experienta!
Te va aduce la nivelul lui si te va bate cu experienta!
25 August 2010
FEMEIA MODERNA...
-Servesc trei feluri de mincare: inghetata de la congelator, preparate de incalzit la microunde si…proaspata de la restaurant.
…………………..
Curatatul casei n-o sa te omoare…dar poti sa bagi mina in foc?
…………………..
La Spalatorie…Apasa pe buton pentru servicii .(Daca nu-ti raspunde nimeni spala-ti singur!)
………………….
Casa mi-a fost curata bec saptamina trecuta! Pacat ca ai pierdut sansa s-o vezi…
…………………..
Viata e facuta din alegeri: descalta-te sau speli pe jos…
…………………..
Nu-ti cer altceva decit sa ma tratezi exact asa cum ai trata o…regina!!!
…………………..
Femeile sint ca si celularele: ne place sa fim pe aproape, chiar linga obraz, sa ni se vorbeasca…dar cum apesi un buton gresit…cum ne deconectam!!!
…………………..
N-aveam de gind sa fac nimic astazi…Asa ca sint in pas cu programul…
………………….
Banii sint ca si balega…nu-s buni daca nu-i imprastii!!!
…………………..
Curatatul casei n-o sa te omoare…dar poti sa bagi mina in foc?
…………………..
La Spalatorie…Apasa pe buton pentru servicii .(Daca nu-ti raspunde nimeni spala-ti singur!)
………………….
Casa mi-a fost curata bec saptamina trecuta! Pacat ca ai pierdut sansa s-o vezi…
…………………..
Viata e facuta din alegeri: descalta-te sau speli pe jos…
…………………..
Nu-ti cer altceva decit sa ma tratezi exact asa cum ai trata o…regina!!!
…………………..
Femeile sint ca si celularele: ne place sa fim pe aproape, chiar linga obraz, sa ni se vorbeasca…dar cum apesi un buton gresit…cum ne deconectam!!!
…………………..
N-aveam de gind sa fac nimic astazi…Asa ca sint in pas cu programul…
………………….
Banii sint ca si balega…nu-s buni daca nu-i imprastii!!!
A VENIT OARE VREMEA SECERISULUI?
Ieri am venit cu niste pareri...ca am zis eu ca in spatiul asta al meu, am dreptul sa-mi dau cu parerea. Vaisamar a zis ca sint evaziva...si ca n-am mentionat faptul ca inca n-am citit cartea despre care se vorbea pe net. Adevarul este ca ...este nu greu - ci imposibil sa nu-ti faci o parere despre faptul ca s-a scris o carte bazata pe informatii secrete din vremea comunistilor - despre pastori care au fost informatori pentru securitate. Indiferent cine ai fi...incepi sa ai niste ginduri...simtaminte...pareri...:e bine? e rau? cum ar trebui? cind? are rost? dar ce-o sa faca familiile lor? dar cum o sa ii priveasca biserica? oare ce ar trebui sa faca biserica? cum ar trebui copiii acestor oameni sa se comporte? ce ar trebui sa faca pentru parintii lor? cum sa reactioneze? exista cineva care sa-i ajute si sa faca ceva sens in toata incilceala asta de emotii? ne pasa? ii pasa cuiva de sufletele lor? Oamenii astia sint vinovati...le intoarcem spatele?
Tot acolo pe postul de ieri, Tusa Marta din Aiud a lasat un mesaj, in care vorbea de suferintele familiei ei (Familia Muresan) in timpurile comuniste (sotul ei a fost multi ani pastor baptist-in Aiud) si evident, era vorba de situatiile create si de actiunile securitatii si a informatorilor lor infiltrati prin biserici. Ce-as putea spune in fata acestor adevaruri decit sa dau slava Celui ce i-a scos din cuptor si care le pregateste o cununa si o rasplata vesnica. Am mai amintit ca unchiul meu, Avram Botan a fost dat afara din Seminar in anul 3 - pentru un botez nou testamental; ca fratele bunicii mele, Rusu Cornel din Simeria a facut ani grei de inchisoare din cauza credintei lui. Aceste lucruri s-au petrecut si sint scrise in mod corect in Cartea Vietii: care nu va avea nimic evaziv, denaturat, incomplect. Capitolul ala de fapt a fost deja scris...cu tot cu punctuatie, aliniate...absolut fara nici o gresala sau omisiune. Istoria asta nu se va pierde niciodata.
Istoria ...o insiruire cronologica de date si de fapte...adevarate. Asa ar trebui sa fie, nu? Fara sa iau DEX-ul si sa citesc adevarata definitie a istoriei. Dar n-am facut noi istorie si in timpurile comuniste? A fost istoria aia adevarata? Cartea mea de istorie sarea peste ani, fapte, oameni...ca si cum ai fi jucat sah. In functie de interesele unui grup sau al altui grup, asa au scris oamenii istoria. In afara de Biblie care are o inspiratie divina...nu prea cred ca exista vreun istoric care sa fi prezentat realitatea exact asa cum a fost ea. Ma uit insa in Biblie la David...cum i se astern faptele si bune si rele unele dupa altele. O istorie asa de pestrita...dar oare nu asa este si istoria noastra, a fiecaruia dintre noi? Sa iei o parte dintre faptele omului si sa prezinti doar partea aia urita...vi se pare normal? David a omorit un om nevinovat...si stiu...stiu...David s-a cait pina la urma...dar asta e businessul lui Dumnezeu...cainta lui David a fost beneficiara pentru el si o invatatura pentru noi, dar n-a facut nimic bun pentru sarmanul Urie...Si ar mai fi multe de spus...as putea sa ma si contrazic singura la capitolul asta; asa ca nu m-as mira daca careva s-ar apuca sa o faca...si ii dau deja dreptate ca intr-adevar, omeneste, putem discuta despre asta pina ne facem vineti la fata si ni se usca gitlejul, sau asa cum zicea Vaisamar...facem scurta la mina...
Acestea fiind spuse...nu pot sa nu am o stringere de inima cind ma gindesc la cartea asta care inca nu am citit-o si care dezvaluie acuma, pacatele atitor oameni - unii deja plecati si numai Domnul stie unde sint plecati...iar altii inca in viata. Ce ma loveste asa in plin este urmatorul lucru...cum si ce se va intimpla cu copiii si familiile acestor oameni? Cum vor reactiona? Sa te trezesti dintr-o data asa...intr-o dimineata ca ai trait un mit...o minciuna...si ca parintele pe care l-ai admirat si in care ai crezut este poate un impostor. E simplu sa spui...parintii trebuie iubiti asa cum sint... Dar cum? Cum ai sa-i ajuti? Cum ai sa dai ochii cu fratii la biserica? Inteleg ca cei vinovati isi merita soarta...dar ceilalti? S-a gindit cineva la ei? Putem sa ne permitem sa nu ne gindim? Sau poate scotind neghina noi, si nelasind pe Dumnezeu s-o scoata El...vom smulge si alte spice de griu? Asta este metoda potrivita pentru a indrepta lucrurile?
Sau sotia acelui frate care a citit in aceste dosare prafuite ca sa afle ca sotul ei de fapt dadea informatii si despre ea la securitate. Poti sa-mi spui ca ai vrea sa afli astfel de stiri despre cei dragi ai tai dintr-o carte care a aparut recent pe piata si toata lumea o citeste? La asta ma gindesc...ma gindesc ca spre deosebire de restul lumii, noi stim ca toate faptele noastre bune au fost scrise in Cartea Vietii. Mai stim ca Dumnezeu a aruncat in Marea Uitarii nelegiuirile noastre...si atunci cind, din cind in cind, ma rog Tatal nostru...spun..."Iarta-ne noua greselile noastre cum si noi iertam gresitilor nostri- daca isi cer iertare de la noi?"
N-am raspunsuri...am numai intrebari...nelamuriri...si stringeri de inima...
Tot acolo pe postul de ieri, Tusa Marta din Aiud a lasat un mesaj, in care vorbea de suferintele familiei ei (Familia Muresan) in timpurile comuniste (sotul ei a fost multi ani pastor baptist-in Aiud) si evident, era vorba de situatiile create si de actiunile securitatii si a informatorilor lor infiltrati prin biserici. Ce-as putea spune in fata acestor adevaruri decit sa dau slava Celui ce i-a scos din cuptor si care le pregateste o cununa si o rasplata vesnica. Am mai amintit ca unchiul meu, Avram Botan a fost dat afara din Seminar in anul 3 - pentru un botez nou testamental; ca fratele bunicii mele, Rusu Cornel din Simeria a facut ani grei de inchisoare din cauza credintei lui. Aceste lucruri s-au petrecut si sint scrise in mod corect in Cartea Vietii: care nu va avea nimic evaziv, denaturat, incomplect. Capitolul ala de fapt a fost deja scris...cu tot cu punctuatie, aliniate...absolut fara nici o gresala sau omisiune. Istoria asta nu se va pierde niciodata.
Istoria ...o insiruire cronologica de date si de fapte...adevarate. Asa ar trebui sa fie, nu? Fara sa iau DEX-ul si sa citesc adevarata definitie a istoriei. Dar n-am facut noi istorie si in timpurile comuniste? A fost istoria aia adevarata? Cartea mea de istorie sarea peste ani, fapte, oameni...ca si cum ai fi jucat sah. In functie de interesele unui grup sau al altui grup, asa au scris oamenii istoria. In afara de Biblie care are o inspiratie divina...nu prea cred ca exista vreun istoric care sa fi prezentat realitatea exact asa cum a fost ea. Ma uit insa in Biblie la David...cum i se astern faptele si bune si rele unele dupa altele. O istorie asa de pestrita...dar oare nu asa este si istoria noastra, a fiecaruia dintre noi? Sa iei o parte dintre faptele omului si sa prezinti doar partea aia urita...vi se pare normal? David a omorit un om nevinovat...si stiu...stiu...David s-a cait pina la urma...dar asta e businessul lui Dumnezeu...cainta lui David a fost beneficiara pentru el si o invatatura pentru noi, dar n-a facut nimic bun pentru sarmanul Urie...Si ar mai fi multe de spus...as putea sa ma si contrazic singura la capitolul asta; asa ca nu m-as mira daca careva s-ar apuca sa o faca...si ii dau deja dreptate ca intr-adevar, omeneste, putem discuta despre asta pina ne facem vineti la fata si ni se usca gitlejul, sau asa cum zicea Vaisamar...facem scurta la mina...
Acestea fiind spuse...nu pot sa nu am o stringere de inima cind ma gindesc la cartea asta care inca nu am citit-o si care dezvaluie acuma, pacatele atitor oameni - unii deja plecati si numai Domnul stie unde sint plecati...iar altii inca in viata. Ce ma loveste asa in plin este urmatorul lucru...cum si ce se va intimpla cu copiii si familiile acestor oameni? Cum vor reactiona? Sa te trezesti dintr-o data asa...intr-o dimineata ca ai trait un mit...o minciuna...si ca parintele pe care l-ai admirat si in care ai crezut este poate un impostor. E simplu sa spui...parintii trebuie iubiti asa cum sint... Dar cum? Cum ai sa-i ajuti? Cum ai sa dai ochii cu fratii la biserica? Inteleg ca cei vinovati isi merita soarta...dar ceilalti? S-a gindit cineva la ei? Putem sa ne permitem sa nu ne gindim? Sau poate scotind neghina noi, si nelasind pe Dumnezeu s-o scoata El...vom smulge si alte spice de griu? Asta este metoda potrivita pentru a indrepta lucrurile?
Sau sotia acelui frate care a citit in aceste dosare prafuite ca sa afle ca sotul ei de fapt dadea informatii si despre ea la securitate. Poti sa-mi spui ca ai vrea sa afli astfel de stiri despre cei dragi ai tai dintr-o carte care a aparut recent pe piata si toata lumea o citeste? La asta ma gindesc...ma gindesc ca spre deosebire de restul lumii, noi stim ca toate faptele noastre bune au fost scrise in Cartea Vietii. Mai stim ca Dumnezeu a aruncat in Marea Uitarii nelegiuirile noastre...si atunci cind, din cind in cind, ma rog Tatal nostru...spun..."Iarta-ne noua greselile noastre cum si noi iertam gresitilor nostri- daca isi cer iertare de la noi?"
N-am raspunsuri...am numai intrebari...nelamuriri...si stringeri de inima...
24 August 2010
O JUDECATA...FARA JUDECATA !!!
Se discuta cu aprindere pe unele bloguri aparitia in Romania a unei carti care dezvaluie activitatea de informatori a unor pastori din vremea comunista. M-am pomenit gindindu-ma la acest subiect, invirtindu-ma in jurul lui si punindu-ma in tot felul de situatii…asa ca am sa scriu sa scap de el...
Fac parte dintre oamenii care au gresit la viata lor. Sint sigura ca am pacatuit chiar mai mult decit pot eu sa evaluez cu propriul meu creier si propriul meu discernamint. Am invatat ca timpul sterge anumite lucruri din memorie…in special lucrurile care ne deranjeaza. Mi s-a intimplat sa discut cu cineva o anume situatie intimplata cu multi ani in urma, doar sa vad ca ei au uitat o parte din poveste... si…eu am uitat o alta parte. Curios ca, atunci cind ne-am adus impreuna amintirile la un loc, am plecat de acolo cu impresii absolut diferite si eu si ei (intre timp insa, am trait 30 de ani cu niste pareri eronate- toti cei implicati).
Dupa accidentul meu…si dupa citeva alte crize mari din viata mea, am putina recolectie a unor momente dificile prin care am trecut. Deseori de pilda fiica mea imi aminteste de o perioada din viata mea cind am fost anuntata de doctorul de familie ca sint suspecta de cancer. O parte din lucrurile pe care mi le descrie Deb ca le-am facut sau cuvintele care le-am spus imi sint total straine…Creierul refuza sa le dea la suprafata. Uneori le visez...dar in conditii normale, cind sint treaza, creierul refuza sa ma lase sa le vad. Doctorii spun ca anumite lucruri care ne traumatizeaza sint ascunse de creier in subconstient - creierul ne protejeaza. Este posibil oare sa li se intimple si altora acest lucru ?
Asa ca tot gindindu-ma asa...m-am pus in postura acestor pastori care pusi sub diferite presiuni …au cedat. Ma gindesc ca nu exista povara mai mare decit aceea de a-ti purta singur vinovatia. V-ati simtit vreodata vinovati de ceva? Orice? Well…mie mi s-a intimplat si asta. Este ...cumplit.
Apoi daca vinovatia asta implica sau afecteaza si familia ta…biserica ta…Sint sigura ca unii au fost pusi intre ciocan si nicovala - cind orice alegere ar fi facut, tot iesea rau pentru cineva. Exista oare o pedeapsa mai mare decit aceea de a te sti vinovat si de a nu fi in stare sa repari absolut nimic…sau sa nu stii cum…sau sa n-ai puterea sa te confrunti cu situatia respectiva; sa astepti momentul cind o sa te descarci de povara - dar parca acel moment nu mai apare - ca nu exista un moment potrivit pentru asa ceva. Incercati si voi exercitiul asta…cautati in memorie, trebuie sa gasiti ceva asemanator.
M-am intrebat daca eu as fi in stare de un asa pacat. Si cred ca toti - dar toti in masa, daca am fi intrebati, am raspunde categoric "Nu!". Dar in realitate, metodele securistilor cred ca au fost subtile, diverse…ca nici diavolul nu-i chiar prost. Si sint sigura ca pe unii dintre acesti oameni i-a prins in menghina cu ceva dupa multe cautari si incercari…si oamenii au cedat sub presiune. Mi-ar placea sa cred ca as fi fost curajoasa si as fi rezistat…dar daca insa…dar daca ar fi gasit metoda - tendonul lui Ahile - ca sa-mi fringa vointa?
Las imaginatia fiecaruia sa va puna in situatie si sa ne judecam astfel singuri. Credeti ca ati fi rezistat la toate presiunile? Si pentru cit timp? Ca banuiesc ca nici ei nu au cedat din primul moment.
Apoi m-am gindit un pic la cei ce cauta prin dosare.Chiar nu exista altceva ce ar putea face ca sa il serveasca pe Christos? Nu stiu de ce dar mi-ar fi placut mai mult sa aud ca un fost securist…unul ca Pacepa, de exemplu …sa fie pe post de gropar- si sa umble prin arhive dupa aceste informatii. Nu ca lucrurile astea nu trebuie sa iasa la iveala…dar parca treaba asta este si ea o treaba foarte murdara. Sa descoperi goliciunea fratelui tau…(Petru s-a lepadat si el dupa cite imi amintesc …si intr-adevar si-a recunoscut vina - dar n-am fi stiut daca nu scria in Scriptura - pentru ca Petru s-a pocait in fata Domnului mai intii ). Biblia avea nevoie sa expuna si aspectele astea doar ca sa invat eu din ele. Si tu daca vrei, bineinteles…Altfel nu foloseste nimanui sa cunoasca momentele astea intime decit celui ce-si cere iertare si este iertat. Cine sint eu sa stiu daca oamenii astia nu si-au cerut Domnului iertare; daca nu au primit-o?! Si cine sint eu sa ma apuc de judecat, cind nu cunosc intregul adevar nici despre mine; cind eu am uitat unele dintre lucrurile grave pe care le-am facut, sau…chiar mai rau decit atit…nici nu stiu ca am gresit…pacate din nestiinta…nebagare de seama…neatentie...
M-am gindit la Domnul Isus pe cruce cind spune…"Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac!!!". Chiar nu stiau cei ce L-au vindut, cei ce L-au batut, cei ce L-au chinuit si batjocorit in tot felul…chiar nu stiau ce fac?" Nu este asta o situatie asemanatoare? Si care este atitudinea Domnului Isus? Le ia apararea ca nu stiu ce fac…
Daca a spus-o Domnul Isus, trebuie ca este adevarat…Si apoi m-am gindit ca uneori ne gindim la Dumnezeu ca si cind ar fi la milioane de ani departare…nu ca si cind ar fi prezent si atotputernic. Daca acesti oameni care sint acuzati acuma ar fi stiut ce fac…L-ar fi cunoscut cu adevarat pe Dumnezeul vesnic prezent si atotputernic, nu s-ar fi speriat de securisti…le-ar fi fost mai mult teama de Dumnezeu sa faca un pas gresit…Au stiut ei ce fac? Nu cred…ca desi isi spuneasu credinciosi, erau mai speriati si credeau mai mult in securitate si ce-o sa faca securitatea decit in Dumnezeu si ce-o sa faca Dumnezeu…sau au acceptat beneficiile date de securisti refuzind beneficiile ce le-ar fi avut stind alaturi de Dumnezeu. Au stiut ei intr-adevar ce fac? Daca ar fi stiut ar fi inteles ca actiunile lor vor duce la clipele de acum. Asa ca…nu-mi vine sa cred ca au stiut ce fac...
Am si eu o parere ? Ca totdeauna. Fiind fiinta asta slaba si plina de pacate si greseli, de cite ori apare un acuzat pe undeva, stau si ma intreb…dar eu? Pe unde sint eu? Am facut greseala asta? As fi putut s-o fac? Exista slabiciunea asta in mine? Apoi ma gindesc… Doamne bun ai fost cu mine ca nu mi-ai dat sa car o asemenea povara. Bine ca nu ai ingaduit sa fiu musulmana ca cine stie ce vesta plina de bombe as mai fi purtat. Bine ca nu mai pus intr-o situatie unde sa aleg sa fiu securista, ca cine stie la ce ma ducea mintea. Bine ca mi-ai taiat lungul nasului si m-ai facut sa inteleg ca judecata este a Ta…ca una ca mine are nevoie de iertare si intelegere. Prefer sa aud fraza…"Du-te si nu mai pacatui." decit sa iei biciul la mine si sa spui…"Pui de napica"…
Bineinteles astea sint gindurile mele. Fiecare are sistemul lui de gindire, raportat la cunostiinte, experiente, constiinta, crestere, educatie, influente de tot felul…cu alte cuvinte - un sistem uman - cu multe lipsuri si defecte. Cum as putea deci judeca corect lucruri pe care nici nu le cunosc sau inteleg in intregime? De aia zice Biblia ca judecata este a Domnului…ca numai El stie intr-adevar totul. Domnul sa se milostiveasca si de unii si de altii; ca in orice treaba pe care o facem pe pamintul asta, cit de sirguinciosi am fi - si cit de bune ne-ar fi intentiile nu putem spune ca faptele noastre sint mai bune decit o simpla si ingrozitoare cirpa murdara…Si atunci?
Fac parte dintre oamenii care au gresit la viata lor. Sint sigura ca am pacatuit chiar mai mult decit pot eu sa evaluez cu propriul meu creier si propriul meu discernamint. Am invatat ca timpul sterge anumite lucruri din memorie…in special lucrurile care ne deranjeaza. Mi s-a intimplat sa discut cu cineva o anume situatie intimplata cu multi ani in urma, doar sa vad ca ei au uitat o parte din poveste... si…eu am uitat o alta parte. Curios ca, atunci cind ne-am adus impreuna amintirile la un loc, am plecat de acolo cu impresii absolut diferite si eu si ei (intre timp insa, am trait 30 de ani cu niste pareri eronate- toti cei implicati).
Dupa accidentul meu…si dupa citeva alte crize mari din viata mea, am putina recolectie a unor momente dificile prin care am trecut. Deseori de pilda fiica mea imi aminteste de o perioada din viata mea cind am fost anuntata de doctorul de familie ca sint suspecta de cancer. O parte din lucrurile pe care mi le descrie Deb ca le-am facut sau cuvintele care le-am spus imi sint total straine…Creierul refuza sa le dea la suprafata. Uneori le visez...dar in conditii normale, cind sint treaza, creierul refuza sa ma lase sa le vad. Doctorii spun ca anumite lucruri care ne traumatizeaza sint ascunse de creier in subconstient - creierul ne protejeaza. Este posibil oare sa li se intimple si altora acest lucru ?
Asa ca tot gindindu-ma asa...m-am pus in postura acestor pastori care pusi sub diferite presiuni …au cedat. Ma gindesc ca nu exista povara mai mare decit aceea de a-ti purta singur vinovatia. V-ati simtit vreodata vinovati de ceva? Orice? Well…mie mi s-a intimplat si asta. Este ...cumplit.
Apoi daca vinovatia asta implica sau afecteaza si familia ta…biserica ta…Sint sigura ca unii au fost pusi intre ciocan si nicovala - cind orice alegere ar fi facut, tot iesea rau pentru cineva. Exista oare o pedeapsa mai mare decit aceea de a te sti vinovat si de a nu fi in stare sa repari absolut nimic…sau sa nu stii cum…sau sa n-ai puterea sa te confrunti cu situatia respectiva; sa astepti momentul cind o sa te descarci de povara - dar parca acel moment nu mai apare - ca nu exista un moment potrivit pentru asa ceva. Incercati si voi exercitiul asta…cautati in memorie, trebuie sa gasiti ceva asemanator.
M-am intrebat daca eu as fi in stare de un asa pacat. Si cred ca toti - dar toti in masa, daca am fi intrebati, am raspunde categoric "Nu!". Dar in realitate, metodele securistilor cred ca au fost subtile, diverse…ca nici diavolul nu-i chiar prost. Si sint sigura ca pe unii dintre acesti oameni i-a prins in menghina cu ceva dupa multe cautari si incercari…si oamenii au cedat sub presiune. Mi-ar placea sa cred ca as fi fost curajoasa si as fi rezistat…dar daca insa…dar daca ar fi gasit metoda - tendonul lui Ahile - ca sa-mi fringa vointa?
Las imaginatia fiecaruia sa va puna in situatie si sa ne judecam astfel singuri. Credeti ca ati fi rezistat la toate presiunile? Si pentru cit timp? Ca banuiesc ca nici ei nu au cedat din primul moment.
Apoi m-am gindit un pic la cei ce cauta prin dosare.Chiar nu exista altceva ce ar putea face ca sa il serveasca pe Christos? Nu stiu de ce dar mi-ar fi placut mai mult sa aud ca un fost securist…unul ca Pacepa, de exemplu …sa fie pe post de gropar- si sa umble prin arhive dupa aceste informatii. Nu ca lucrurile astea nu trebuie sa iasa la iveala…dar parca treaba asta este si ea o treaba foarte murdara. Sa descoperi goliciunea fratelui tau…(Petru s-a lepadat si el dupa cite imi amintesc …si intr-adevar si-a recunoscut vina - dar n-am fi stiut daca nu scria in Scriptura - pentru ca Petru s-a pocait in fata Domnului mai intii ). Biblia avea nevoie sa expuna si aspectele astea doar ca sa invat eu din ele. Si tu daca vrei, bineinteles…Altfel nu foloseste nimanui sa cunoasca momentele astea intime decit celui ce-si cere iertare si este iertat. Cine sint eu sa stiu daca oamenii astia nu si-au cerut Domnului iertare; daca nu au primit-o?! Si cine sint eu sa ma apuc de judecat, cind nu cunosc intregul adevar nici despre mine; cind eu am uitat unele dintre lucrurile grave pe care le-am facut, sau…chiar mai rau decit atit…nici nu stiu ca am gresit…pacate din nestiinta…nebagare de seama…neatentie...
M-am gindit la Domnul Isus pe cruce cind spune…"Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac!!!". Chiar nu stiau cei ce L-au vindut, cei ce L-au batut, cei ce L-au chinuit si batjocorit in tot felul…chiar nu stiau ce fac?" Nu este asta o situatie asemanatoare? Si care este atitudinea Domnului Isus? Le ia apararea ca nu stiu ce fac…
Daca a spus-o Domnul Isus, trebuie ca este adevarat…Si apoi m-am gindit ca uneori ne gindim la Dumnezeu ca si cind ar fi la milioane de ani departare…nu ca si cind ar fi prezent si atotputernic. Daca acesti oameni care sint acuzati acuma ar fi stiut ce fac…L-ar fi cunoscut cu adevarat pe Dumnezeul vesnic prezent si atotputernic, nu s-ar fi speriat de securisti…le-ar fi fost mai mult teama de Dumnezeu sa faca un pas gresit…Au stiut ei ce fac? Nu cred…ca desi isi spuneasu credinciosi, erau mai speriati si credeau mai mult in securitate si ce-o sa faca securitatea decit in Dumnezeu si ce-o sa faca Dumnezeu…sau au acceptat beneficiile date de securisti refuzind beneficiile ce le-ar fi avut stind alaturi de Dumnezeu. Au stiut ei intr-adevar ce fac? Daca ar fi stiut ar fi inteles ca actiunile lor vor duce la clipele de acum. Asa ca…nu-mi vine sa cred ca au stiut ce fac...
Am si eu o parere ? Ca totdeauna. Fiind fiinta asta slaba si plina de pacate si greseli, de cite ori apare un acuzat pe undeva, stau si ma intreb…dar eu? Pe unde sint eu? Am facut greseala asta? As fi putut s-o fac? Exista slabiciunea asta in mine? Apoi ma gindesc… Doamne bun ai fost cu mine ca nu mi-ai dat sa car o asemenea povara. Bine ca nu ai ingaduit sa fiu musulmana ca cine stie ce vesta plina de bombe as mai fi purtat. Bine ca nu mai pus intr-o situatie unde sa aleg sa fiu securista, ca cine stie la ce ma ducea mintea. Bine ca mi-ai taiat lungul nasului si m-ai facut sa inteleg ca judecata este a Ta…ca una ca mine are nevoie de iertare si intelegere. Prefer sa aud fraza…"Du-te si nu mai pacatui." decit sa iei biciul la mine si sa spui…"Pui de napica"…
Bineinteles astea sint gindurile mele. Fiecare are sistemul lui de gindire, raportat la cunostiinte, experiente, constiinta, crestere, educatie, influente de tot felul…cu alte cuvinte - un sistem uman - cu multe lipsuri si defecte. Cum as putea deci judeca corect lucruri pe care nici nu le cunosc sau inteleg in intregime? De aia zice Biblia ca judecata este a Domnului…ca numai El stie intr-adevar totul. Domnul sa se milostiveasca si de unii si de altii; ca in orice treaba pe care o facem pe pamintul asta, cit de sirguinciosi am fi - si cit de bune ne-ar fi intentiile nu putem spune ca faptele noastre sint mai bune decit o simpla si ingrozitoare cirpa murdara…Si atunci?
IN CAUTAREA FERICIRII...
"Fericirea si placerea sint lucruri diferite. Fericirea are de-a face cu lupta si suferinta si implinire."
……………………...
"Happiness is different from pleasure. Happiness has something to do with struggling and enduring and accomplishing."
– George Sheehan
……………………...
"Happiness is different from pleasure. Happiness has something to do with struggling and enduring and accomplishing."
– George Sheehan
23 August 2010
E BINE SA STIM...
Tinerii nostri din Alibaba, pentru care ne-am rugat si pentru care s-au adunat fondurile sa mearga intr-o tabara crestina, s-au intors acasa. Amanunte despre tabara si despre ei puteti afla pe blogul lui Sali. http://musulmanii.wordpress.com/2010/08/18/impresiile-tinerilor-despre-tabara/
Citiva din acesti tineri se roaga si citesc Biblia zilnic impreuna cu Sali... sa ne rugam pentru ei. Nu numai ca Dumnezeu sa le deschida mintea si inima - dar, sa fie tari ispitelor si loviturilor care vor veni de la cel rau. Pentru ca cel rau nu doarme...si nici nu-i bucuros de lucrarea din Alibaba.
Dar tinerii din Alibaba n-au fost singurii plecati la aceasta tabara. Impreuna cu ei au fost si tinerii din Medgidia cu pastorul lor. Cititi frumoasele intimplari care au urmat taberei...si bucurati-va impreuna cu ei.
http://medgidiabaptisti.wordpress.com/2010/08/16/este-oare-ceva-prea-greu-pentru-domnul/
Mai am ceva de anuntat. Denise, primul tinar botezat dintre tinerii musulmani din Alibaba, merge la scoala la oras. El are nevoie de ceva imbracaminte si rechizite. A devenit intr-un fel...si copilul nostru. Ce ziceti...il putem ajuta? De asemenea Luminita se ocupa de ceva copii din Alibaba. Ar putea folosi ceva rechizite pentru ei...
Daca cineva simte indemnul sa-i ajute...va pot face legatura cu Sali Sabri. Domnul sa va binecuvinteze pe toti...si multumiri pentru darnicia facuta cu atita dragoste pentru tinerii turci din Alibaba. S-au strins 1300 de dolari si s-a acoperit toata cheltuiala facuta in tabara si pe drum. Domnul fie laudat ca mari minuni face!
Dar tinerii din Alibaba n-au fost singurii plecati la aceasta tabara. Impreuna cu ei au fost si tinerii din Medgidia cu pastorul lor. Cititi frumoasele intimplari care au urmat taberei...si bucurati-va impreuna cu ei.
http://medgidiabaptisti.wordpress.com/2010/08/16/este-oare-ceva-prea-greu-pentru-domnul/
Daca cineva simte indemnul sa-i ajute...va pot face legatura cu Sali Sabri. Domnul sa va binecuvinteze pe toti...si multumiri pentru darnicia facuta cu atita dragoste pentru tinerii turci din Alibaba. S-au strins 1300 de dolari si s-a acoperit toata cheltuiala facuta in tabara si pe drum. Domnul fie laudat ca mari minuni face!
DEFILEUL JIULUI...
Intr-o seara ne-am oprit intr-un loc si ceva extraordinar s-a intimplat. Era pe inserate si deodata vazduhul s-a umplut de luminite mici si grabite...atunci am vazut pentru prima data licurici...
Alta data, ne-a prin o ploaie pe Defileu...dar nu orice ploaie...ci asa cu tunete si fulgere la fiecare 30 de secunde. Eram in atasul motocicletei sub acoperitoare dar...cred ca numai in iad se mai pot auzi asemenea zgomote ingrozitoare. Fiecare tunet avea ecou repetat intre stincile defileului si fiecare fulger spinteca noaptea neagra, bezna si o facea sa tremure in lumina lui...Cind am iesit de pe Defileu in noaptea aia...am fost cea mai fericita fiinta ...
As fi vrut sa fie si parintii mei cu mine sa vada acele locuri atit de cunoscute lor...
Perceptie si Realitate…
Falwell Confidential by Jonathan Falwell
Tradus Rodica Botan
Saptamina asta s-a facut un sondaj de catre Pew Research Center pentru People & the Press ...si Pew Forum on Religion & Public Life a descoperit ca un numar tot mai mare de americani cred ca Presedintele Barack Obama este musulman. Acest sondaj indica de asemenea ca multi dintre americani spun ca de fapt nu-si dau seama - nu le este clar ce religie are presedintele lor.
Nu scriu aceast articol ca sa comentez la starea spirituala a presedintelui. Mai degraba, m-am gindit la sondajul asta si ce anume a rezultat din el si am bagat de seama o paralela la subiectul asta pe care il putem contempla cu totii.
Vedeti…presedintele nostru spune ca el este crestin si cu toate acestea o multime de oameni au simtamintul ca el este…cu totul altceva decit ceea ce spune. In mod similar, sint multi dintre cei care spun despre ei insisi ca sint credinciosi, dar daca le scrutinizezi viata si te uiti la comportamentul lor, nu ajungi la concluzia ca practica cu adevarat crestinismul .
Si aici vedem un adevar comun: perceptia este de cele mai multe ori mai puternica decit adevarul. Dati-mi voie sa spun aici ca nu il acuz pe presedintele nostru de ipocrizie. Fac doar o remarca despre lipsa de sinceritate a unora dintre crestini.
Stim ca necredinciosii au tendinta sa priveasca pe cei credinciosi si de cele mai multe ori spera sa ne gaseasca ca sintem cu doua fete in credinta noastra in Christos. Ar trebui sa ne rugam si sa tragem nadejde ca actiunile noastre reflecta totdeauna ceea ce vorbim. O vorba veche spune ca "un ipocrit este persoana care actioneaza diferit in fiecare dimineata de Duminica."
Stiti, ipocrizia este o caracteristica usor de insusit pentruca adesea vine dupa ce avem putin succes in viata sau misiunea care o facem pentru Christos. Daca nu sintem motivati de o inima plina de umilinta si dependenta totala in Isus Christos, cadem usor in cursa ipocriziei.
Marele evanghelist Charles Spurgeon spunea:…Este extrem de usor sa predici Scriptura si sa traiesti in ipocrizie in acelasi timp." Este un lucru de care trebuie sa avem teama.
Ipocrizia ajunge usor si in casele noastre, si mai ales daca sintem si parinti. John Mac Arthur, scriind "Successful Christian Parenting,” spunea…"Parinti faceti un inventar in inima voastra. Insetati dupa Dumnezeu asa cum caprioara inseteaza dupa izvorul de apa? Altfel viata voastra transmite copiilor un mesaj de ipocrizie si indiferenta spirituala. Este loialitatea si promisiunea voastra facuta Lui Christos ceea ce ati vrea sa vedeti si in viata copiilor vostrii? Este ascultarea voastra de Cuvintul Lui la fel ca si ascultarea pe care doresti sa o vezi traita de proprii tai copii? Acestea sint intrebari cruciale pe care fiecare parinte trebuie sa si le puna daca vrea sa aiba succes si sa fie un model bun pentru copiii lui. Parintii care nu fac fata in acest domeniu pot sa fie siguri de caderea spirituala a copiilor lor.
Dragi prieteni, ma rog ca noi, urmasii Lui Isus Christos sa fim ingrijorati de conditia inimilor noastre si de curatia actiunilor noastre. Dumnezeu vrea ca copiii Lui sa-L lase sa le curateasca inimile ca sa fie martori de efect pentru El, sa aiba succes in calitatea lor de parinti, sau soti si sotii in casele lor. Acesta este un proces continuu care nu are sfirsit.
In cele din urma, amintiti-va ca in Matei 23:13, Domnul Isus spunea ca ipocrizia va intoarce oamenii de la Imparatia Cerurilor. Ce tragedie va fi ca propria noastra ipocrizie sa intoarca pe cineva si sa-l indeparteze de Dumnezeu care ii cheama la El!!!
Sa incheiem cu o rugaciune: "Doamne, este atit de usor sa cadem in capcana ipocriziei, cind ne intoarcem privirea de la Tine si Calea Ta sfinta. Da-ne intelpciune si discernamint cu privire la inimile noastre in timp ce cautam sa traim pentru Tine, si sa Te prezentam pe Tine altora. Fa ca actiunile noastre sa reflecte Calea Ta dreapta si lasa ca oamenii sa Te vada pe Tine traind in noi in tot ce facem in casele noastre, la lucru, si in public. Iti multumim Tata ca Harul Tau este suficient si noi vedem marea Ta putere in slabiciunile noastre. Amen."
Tradus Rodica Botan
Saptamina asta s-a facut un sondaj de catre Pew Research Center pentru People & the Press ...si Pew Forum on Religion & Public Life a descoperit ca un numar tot mai mare de americani cred ca Presedintele Barack Obama este musulman. Acest sondaj indica de asemenea ca multi dintre americani spun ca de fapt nu-si dau seama - nu le este clar ce religie are presedintele lor.
Nu scriu aceast articol ca sa comentez la starea spirituala a presedintelui. Mai degraba, m-am gindit la sondajul asta si ce anume a rezultat din el si am bagat de seama o paralela la subiectul asta pe care il putem contempla cu totii.
Vedeti…presedintele nostru spune ca el este crestin si cu toate acestea o multime de oameni au simtamintul ca el este…cu totul altceva decit ceea ce spune. In mod similar, sint multi dintre cei care spun despre ei insisi ca sint credinciosi, dar daca le scrutinizezi viata si te uiti la comportamentul lor, nu ajungi la concluzia ca practica cu adevarat crestinismul .
Si aici vedem un adevar comun: perceptia este de cele mai multe ori mai puternica decit adevarul. Dati-mi voie sa spun aici ca nu il acuz pe presedintele nostru de ipocrizie. Fac doar o remarca despre lipsa de sinceritate a unora dintre crestini.
Stim ca necredinciosii au tendinta sa priveasca pe cei credinciosi si de cele mai multe ori spera sa ne gaseasca ca sintem cu doua fete in credinta noastra in Christos. Ar trebui sa ne rugam si sa tragem nadejde ca actiunile noastre reflecta totdeauna ceea ce vorbim. O vorba veche spune ca "un ipocrit este persoana care actioneaza diferit in fiecare dimineata de Duminica."
Stiti, ipocrizia este o caracteristica usor de insusit pentruca adesea vine dupa ce avem putin succes in viata sau misiunea care o facem pentru Christos. Daca nu sintem motivati de o inima plina de umilinta si dependenta totala in Isus Christos, cadem usor in cursa ipocriziei.
Marele evanghelist Charles Spurgeon spunea:…Este extrem de usor sa predici Scriptura si sa traiesti in ipocrizie in acelasi timp." Este un lucru de care trebuie sa avem teama.
Ipocrizia ajunge usor si in casele noastre, si mai ales daca sintem si parinti. John Mac Arthur, scriind "Successful Christian Parenting,” spunea…"Parinti faceti un inventar in inima voastra. Insetati dupa Dumnezeu asa cum caprioara inseteaza dupa izvorul de apa? Altfel viata voastra transmite copiilor un mesaj de ipocrizie si indiferenta spirituala. Este loialitatea si promisiunea voastra facuta Lui Christos ceea ce ati vrea sa vedeti si in viata copiilor vostrii? Este ascultarea voastra de Cuvintul Lui la fel ca si ascultarea pe care doresti sa o vezi traita de proprii tai copii? Acestea sint intrebari cruciale pe care fiecare parinte trebuie sa si le puna daca vrea sa aiba succes si sa fie un model bun pentru copiii lui. Parintii care nu fac fata in acest domeniu pot sa fie siguri de caderea spirituala a copiilor lor.
Dragi prieteni, ma rog ca noi, urmasii Lui Isus Christos sa fim ingrijorati de conditia inimilor noastre si de curatia actiunilor noastre. Dumnezeu vrea ca copiii Lui sa-L lase sa le curateasca inimile ca sa fie martori de efect pentru El, sa aiba succes in calitatea lor de parinti, sau soti si sotii in casele lor. Acesta este un proces continuu care nu are sfirsit.
In cele din urma, amintiti-va ca in Matei 23:13, Domnul Isus spunea ca ipocrizia va intoarce oamenii de la Imparatia Cerurilor. Ce tragedie va fi ca propria noastra ipocrizie sa intoarca pe cineva si sa-l indeparteze de Dumnezeu care ii cheama la El!!!
Sa incheiem cu o rugaciune: "Doamne, este atit de usor sa cadem in capcana ipocriziei, cind ne intoarcem privirea de la Tine si Calea Ta sfinta. Da-ne intelpciune si discernamint cu privire la inimile noastre in timp ce cautam sa traim pentru Tine, si sa Te prezentam pe Tine altora. Fa ca actiunile noastre sa reflecte Calea Ta dreapta si lasa ca oamenii sa Te vada pe Tine traind in noi in tot ce facem in casele noastre, la lucru, si in public. Iti multumim Tata ca Harul Tau este suficient si noi vedem marea Ta putere in slabiciunile noastre. Amen."
Subscribe to:
Posts (Atom)