astazi am facut si eu o...felicitare...

Consider ziua de astazi o zi binecuvintata. Surorile din Biserica mea au avut astazi o zi de crafts - au facut felicitari. Am fost invitata sa le vorbesc despre Romania. (Am crezut ca era saptamina trecuta dar am incurcat datele.)

In timp ce au servit o ceasca de cafea si o mica gustarica, le-am vorbit de nevoile din Romania si le-am explicat in amanuntime cum ar putea sa-si curete dulapurile ...cu folos. Au fost foarte receptive si din ceea ce credeam la inceput ca va fi 20 de minute...a devenit o ora intreaga de povesti (doar stiti ca mie imi plac la nebunie povestile).

M-am rugat Domnului sa-mi dea cuvintele necesare si sa binecuvinteze urechile care asculta si sa le deschida inimile pentru ceea ce aveam sa le spun ... Au fost tacute o vreme...m-au ascultat; apoi au inceput intrebarile. Au fost foarte interesate de cauza despre care le-am vorbit si modalitatile in care pot sa ajute...Asa ca, nu numai ca au agreat dar au fost bucuroase sa incepem un program in care sa trimitem cel putin un pachet pe luna.

Ca sa amorseze costul transportului (pentru primul pachet), au donat chiar si banii care s-au adunat pentru cardurile facute astazi. Una dintre surori a venit la mine la sfirsit cu o bancnota in mina...Avea ochii in lacrimi si m-a imbratisat. Familia ei a avut greutati financiare nu demult si biserica s-a rugat pentru sotul ei ca sa gaseasca servici. De aceea gestul ei a fost cu atit mai pretios.

Trebuie sa va spun ca Biserica mea este alcatuita in majoritate din oameni mai in virsta; majoritatea sint pensionari . Dar le-am explicat ca saracia si bogatia sint termeni...foarte relativi. Ceea ce noi aici numim sarac...in Romania ar fi apreciat cu totul diferit. Le-am spus ce scumpa este mincarea in Romania, ce mici salariile, ce putine locuri de munca...si cit de disperate sint atitea familii. O parte din Americani nu sint in ton cu realitatea acestei lumi. Au trait ca intr-un balon izolati de restul lumii. Dar realitatea incepe sa patrunda si aici . De cind au parasit valorile pe care fondatorii crestini ai acestei tari le-au pastrat si au incercat sa le dea generatiilor de dupa ei...si binecuvintarile lui Dumnezeu s-au imputinat.

De ce am scris acest articol? Departe de mine gindul sa ma laud...O cutie cu haine vechi, nu poate sa aline necazurile tarii de unde vin...nici lipsurile unei familii. Dar mi-a ramas in minte ca si un pahar de apa dat in Numele Domnului Isus este valoros. Uitati-va in jur...auzi toate nemerniciile de pe lume. Peste tot vesti proaste. Ne balacim intr-o cultura care scoate la suprafata numai raul si uritul...ticalosia si spurcaciunile. Nu imi fac iluzii ca noi facem la Modesto mare lucru. Dar Domnul Isus a hranit o multime de oameni cu cinci piini si doi pesti. El poate face mult ...din putin. Si ce sper eu este ca El sa inmulteasca gindurile bune din inimile noastre, si sa ne faca exact asa cum vrea El...si atunci cu siguranta ca putinul nostru va face schimbari mari in cei din jur...Rugati-va ca Dumnezeu sa ne faca mai buni...lumea in care traim are atita nevoie de bunatate...