28 August 2010

DE CE REGRET CA NU AM FACUT SI EU SCOALA CU COPIII ACASA


 Citind ultimul articol postat de Cristina pe blog foarte interesant si pertinent, mi-a adus aminte de mai multe intamplari neplacute din scoala frecventata de copiii mei.Si ma gandeam ca daca as fi stiut, ar fi fost posibil cand erau copiii mei mici, as fi facut cu siguranta scoala acasa.  Unul din incidentele neplacute pe care vreau sa vi-l povestesc s-a intamplat cand fiul meu cel mare era in clasa a saptea.

Int-o zi a venit acasa din timpul orelor plangand si tremurand tot . Dupa ce am reusit sa-l linistesc, a reusit sa-mi povesteasca ce se intamplase si de ce era asa de speriat rusinat si se simtea umilit. In timpul orei de desen, care cu siguranta a fost destul de plictisitoare, copiii au inceput sa vorbesaca intre ei. Cei mai energici chiar au inceput sa se intoarca in banca sa discute cu cei din spatele lor. Baiatul meu nu a facut exceptie si a inceput o discutie in contradictoriu cu colega din spatele lui.Profesoara, cand galagia a crescut suparator, s-a hotarat sa stopeze vacarmul si penturu ca baiatul meu mai era intors spre colega din spate, l-a luat la intrebari. Pana aici nimic deosebit. Dar discutia cu tenta “glumeata’ cum avea ea sa afirme ulterior, a luat-o pe o panta gresita. L-a intrebat daca are ceva cu fetele in mod special. Copilul i-a raspuns ca nu. Ea a continuat: “Ce, nu iti plac fetele?”. In clipa aceea copilul s-a rusinat si nu a raspuns. Profesoara a continuat sub forma de “gluma’si l-a intrebat:”Sau poate tie iti plac baietii?”. La care multi din clasa au inceput sa rada la asa o “gluma buna". La varsta lui déjà stia ce inseamna aceasta aluzie si s-a simtit groaznic de umilit. El mi-a spus disperat :”Mama, a insinuat ca sunt homosexual”. Va dati seama ce umilit s-a simtit copilul la patrusprezece ani?. Am stat de vorba cu el si l-am linistit si i-am explicat multe despre aceste lucruri si i-am spus ca in viata poate intalni si astfel de oameni care desi asezati in locuri importante nu au principii si atitudini potrivite. Nu am lasat incidetul asa, am fost la scoala, am discutat cu diriginta, am discutat si cu profesoara, si am lamurit lucrurile, iar la urmatoarea ora profesoara si-a cerut scuze in fata clasei pentru “gluma"  ei “nevinovata”. Sunt multe alte incidente neplacute care ma fac sa regret ca nu am facut scoala cu copiii acasa....

Articolul Cristinei
http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2010/08/27/cum-a-ajuns-socialismul-in-scoli/


Intr-o atmosfera ostila si departe de familie, copilul poate suferi enorm....
http://www.youtube.com/watch?v=tBhSoQczTvs
Taare Zameen Par (maa)

I never, do tell you,
But I am frightened by the darkness, mother
Usually I, don't show,
But I do care about you, mother
You know it all, isn't it mother?
You know it all, my mother.
Don't leave me like this in the crowd
Such that I am not able to come back to the home.
Don't send me so far
Such that you don't remember about me at all.
Am I that bad, mother?
That bad... my mother?
Whenever... father...
Quickly... swing me, mother...
My eyes... seek for you...
I do think this... you will come to hold me, mother...
I don't... tell him this...
But I do... get scared, mother
On the face... I don't let this come
In the heart... I get frightened, mother
You know it all, isn't it mother?
You know it all, my mother.
I never, do tell you,
But I am frightened by the darkness, mother
Usually I, don't show,
But I do care about you, mother
You know it all, isn't it mother?
You know it all, my mother.
............................
Nu ti-am spus niciodata,
Dar mi-e frica de intuneric, mama...
Si de obicei nu vreau sa ma arat
Dar mi-e tare dor de tine, mama...
Tu le stii pe toate, nu-i asa mama?
Tu le stii pe toate, mama.
Sa nu ma lasi pierdut in multime
Ca sa nu mai stiu sa ma reintorc acasa.
Si nu ma trimite atit de departe
Incit sa nu-ti mai amintesti de loc de mine.
Sint chiar asa de rau, mama?
Chiar asa de rau, mama mea?
Oricum...tata...
Dar mai bine leagana-ma in imbratisarea ta mama...
Ochii mei...te cauta...
Eu cred...ca ai sa vii sa ma imbratisezi, mama mea...
Eu nu-i spun asta lui niciodata...
Dar mi-e frica ...nu las sa se vada pe fata mea;
Si in inima...nu las sa intre asa ceva...
Mi-e frica mama...
Tu stii asta...nu-i asa ?
Tu stii totul, mama.
Nu ti-am spus...dar mi-e frica de intuneric , mama,
Si de obicei nu ma arat.
Dar te doresc mama...
Tu stii toate astea , mama, nu-i asa?
Tu toate le stii...

6 comments:

Anonymous said...

Rodica, cum am putea sa facem asta in Romania cand, vrem sau nu vrem, TREBUIE sa avem cate un servici(part time sau full time), pentru a face rost de bani si a le asigura hrana copiilor nostrii?
Este IDEATIC pentru cei care isi permit. Uneori, as vrea si eu...Dar nu se poate. In plus, stiu ca Dumnezeu m-a chemat in lucrarea cu copii. Invatamantul acasa, este ideatic dar, nu este la indemana oricui.
cu drag.L

A.Dama said...

Lia,
Nu zic de i-uri, desi sunt puse aiurea, dar sensul cuvantului "ideatic" este altul. Tu trebuia sa folosesti "ideal".

Ar fi ideal sa...

Rodica Botan said...

Lia...de aia regretam si noi. Articolul este scris de Carmen din Bucuresti. Si ea a trebuit sa munceasca pentru exact aceleasi motive ca si noi. Si eu a trenbuit sa am servici ; mi-am crescut fetele singura. Dar "Ideal". asa cum zice a.Dama..ar fi sa putem sa ne permitem sa stam acasa si sa ii invatam noi macar pina la gradul la care sintem capabile.
Cristina de pe Homeschooling si-a facut un business de asa natura incit lucreaza seara tirziu, cxa sa poata sa invete ziua cu fetele ei. Ea pur si simplu face scoala ea insasi si invata cot la cot cu fetele. Ce sa iti spun...mi se pare o alegere nemaipomenita...

Doar cind copiii sint dusi de acasa, realizam ca i-am avut temporar. De multe ori daca ne-am gindii la acest lucru, am fii mai atenti la ei si ni s-ar parea ca este mai important sa ne ocupam de ei cu mai mult interes decit restul problemelor ce le avem. Si nu dau in nimeni aici si nu insinuez nimic ci ma uit in urma la viata mea. Desi am sacrificat mult si m-am zbatut mult pentru fetele mele...stiu ca de multe ori am gasit importante lucruri care astazi nu le gasesc de nici o valoare. Sa-ti dau un exemplu...Fiind singura, fara sprijin financiar, m-am straduit ca fetele mele sa nu duca lipsa de nimic; ba inca le-am dat mai mult decit se cuvenea...zicind eu..."sa nu zica lumea ca nu au pentruca nu au tata"...
As fii putut sa lucrez mai putin peste program, sa aiba mai putine fundite si rochite, si sa stau cu ele in timpul asta. Americanii au o vorba ca, calitatea si nu calitatea sint de preferat. De unde gasesc ca in sine calitatea isi are toate aprecierile mele in orice...cind e vorba de timpul petrecut cu copiii gasesc ca , cantitatea timpului isi spune cuvintul. Articolul se vrea ca o sugestie si ca un indemn si nicidecum nu ar trebui sa ofenseze familiile care nu-si pot permite asa ceva.
Doar am venit din Romania si sint sub impresia proaspata a imaginilor si gindurilor cu care am venit. Indemn mereu pe cei care au si pot sa faca ceva...un gest cit de mic...dar de cele mai multe ori cint solo si in afara de aplauze nu se intimpla nimic...
Aplauzele sint ok...dar nu rezolva nici o problema.

Anonymous said...

A. Dama draga, stiu ca tu insisti de ceva vreme pe problema scrierii mele si iti multumesc de insistenta cu care imi carectezi fiecare comentariu. Ma simt flatata. :) Dincolo de aspectul scrierii ti-am spus de nenumarate ori: Fie sunt prea obosita fie sunt prea grabita sa mai verific daca ceea ce tastez se si afiseaza pe ecran. Asa ca, probail se vor continua si indesi greselile mele caci, ma repet, la 4 oameni pe calculatorul nostru, pe tastatura, in unele locuri trebe sa apesi si de 3 ori sa-ti ia litera. In fine... Te imbratisez cu drag, fara corecturi! Si nu uita roaga-te pt. mine am nevoie de sustinere.
Promit sa scriu incet si fara prea putine iii-uri ceea ce ar fi... ideatic ;)

Anonymous said...

Rodica , personal ma straduiesc sa imbin lucrul in familie cu lucrarea cu copii de la scoala. Stiu ca este important sa fiu langa copii mei cat mai mult timp, sa-i invat cat mai mult din Cuvantul Lui Dumnezeu. Dar, in acelasi timp, sper sa pot lucra si pentru ca alti copii sa-l intalneasca pe Hristos.
Scuza-mi greselile .
cu drag L.

Anonymous said...

A.Dama sper sa zambesti. Ideea raspunsului meu pentru tine, era...zambetul. :)
cu drag L.