DEFILEUL JIULUI...

In copilarie, tatal meu avea albine la Pietrile Albe - cantonul acela rosu pe care l-am fotografiat din mersul masinii...Mergeam pe defileu cu motocicleta cu atas pe vremea cind nu era asfaltat. Mai tirziu a avut albine linga Sadu la Porceni...Curbele astea imi erau atit de cunoscute.

Intr-o seara ne-am oprit intr-un loc si ceva extraordinar s-a intimplat. Era  pe inserate si deodata vazduhul s-a umplut de luminite mici si grabite...atunci am vazut pentru prima data licurici...

Alta data, ne-a prin o ploaie pe Defileu...dar nu orice ploaie...ci asa cu tunete si fulgere la fiecare 30 de secunde. Eram in atasul motocicletei sub acoperitoare dar...cred ca numai in iad se mai pot auzi asemenea zgomote ingrozitoare. Fiecare tunet avea ecou repetat intre stincile defileului si fiecare fulger spinteca noaptea neagra, bezna si o facea sa tremure in lumina lui...Cind am iesit de pe Defileu in noaptea aia...am fost cea mai fericita fiinta ...

As fi vrut sa fie si parintii mei cu mine sa vada acele locuri atit de cunoscute lor...