Unul din locurile vizitate a fost si Haremul Sultanului...
De la intrare m-am miniat...citind o instriptie mica care spunea ca fetele care intrau aici foloseau intrarea pentru ultima data. Mi-am amintit de taxele platite de romani in fiecare an Imperiului Otoman , si nu numai romanii dar si alte natii; de fetitele care intrau aici la o virsta frageda...de baietii nostrii - luati prea devreme de linga parinti...
Ca mama, n-am putut sa nu simt cum creste indignarea in mine, privind pietrele din curtea imperiala - care sint martore atitor lacrimi varsate de copiii neamului nostru, rupti de linga parinti si de linga oricine le-ar fi putut aduce o mingaiere si aruncati intr-o lume noua pe care n-o puteau intelege - o limba pe care nu o puteau vorbii, lipsiti de rude, prieteni si tot ce le era cunoscut.
La curtea Sultanului erau educate micutele noastre.M-am gindit si la educatia ce le-au dat-o... Mama Sultanului supraveghea tot ce se petrecea acolo, si favoritele ei erau prezentate Sultanului.
M-am uitat la curtile inchise si la ferestrele cu zabrele. Nu era chip de scapare de acolo...
Asta a fost atunci. Dar astazi?
Daca ar locui la Polul Nord, imbracamintea ar face sens; dar pe caldura inabusitoare a Istambulului...??? In hotelul unde am stat am intilnit citeva doamne de genul asta. Veneau insotite si , ne-am asteptat ca cel putin la masa sa dea jos acoperitoarea de pe fata. Nu au facut-o insa ci isi duceau mincarea delicat pe sub ea, in timp ce cu cealalta mina isi faceau putin loc pentru furculita...
Am facut doar citeva poze discret. In traditia lor ei cred ca o fotografie le fura sufletul. Asa ca, de cite ori ma opream pentru o poza sau o plasam pe sora mea intr-o pozitie ca sa dau impresia ca o fotografiez pe ea...anuntam ca mai fur un suflet. Am auzit de la un misionar care a fost in Turcia ca de multe ori cind dadeau tractate, barbatii nu vroiau sa le atinga dar femeile care il urmau, intindeau mina si le luau si le ascundeau sub hainele lor largi...
Am simtit revolta si simpatie pentru aceste femei care trebuie sa lucreze, sa-si creasca copiii si sa traiasca intr-o asemenea conditie. Cind Dumnezeu a facut haine pentru primii oameni, i-a imbracat sa acopere ce trebuia acoperit, dar nu a astupat gura femeii sa nu mai poata sa respire.
De citeva ori, stind la vreo coada, am avut experienta sa paseasca in fata mea cite-un barbat...asa, ca si cind nu era rindul meu...De vreo doua ori am strigat...
-Hei...si am vrut sa-mi continui fraza de nemultumire. Sora mea insa, fata cu carte multa si obisnuita cu obiceiurile si traditiile altor popoare, m-a tras de mina brusc si din expesia fetei am inteles sa-mi reduc volumul. M-am revoltat de situatie...
-Nu esti in State...mi-a spus...aici e lumea lor si altele sint rinduielile...este tara lor...obiceiurile lor...
Mi-a placut Istambulul? Din punctul asta de vedere...de loc. Imi place si versetul din Biblie care spune ca nu mai este diferenta intre Iudeu si Grec si intre femeie si barbat. Cu totii avem responsabilitatile noastre care sint diferite. Si respect acest lucru...dar Dumnezeu da libertate oricarui individ...indiferent cine este...chiar si sa-l urmam pe El este o alegere personala. Ce minunat este Dumnezeul in care ma incred...
In fiecare dimineata la ora 5 auzeam de la difuzorul de pe hotel chemarea la rugaciune. Oriunde ai fi pe teritoriul acestei tari ai un astfel de difuzor asezat la distanta potrivita ca orice musulman sa auda chemarea la rugaciune. M-am intrebat daca ar exista o astfel de chemare pentru lumea crestina, citi s-ar trezi sa se roage, citi si-ar baga capul sub plapuma, si citi am fi enervati la culme de o asemenea obraznicie...si deranj.
Ar fi ceva de invatat de la ei? Am putea invata de la Daniel care intr-o lume plina de aversitati deschidea ferestrele si se ruga...Si cum ar fi sa strigam de cinci ori pe zi ca sa auda intreaga lume din jur...
-Este un singur Dumnezeu si un Singur Fiu care s-a jertfit pentru mine ca sa-mi dea mintuire, si numele Lui este Isus Christos.
6 comments:
Rodica,
eu am prieteni printre musulmani si am citit mult ca sa aflu ce se intampla in cultura lor. M-am intrebat cum de femeile lor, si nu sunt putine la numar efectiv se supun si stau imbracate asa, asculta si ies numai daca sunt insotite de un barbat.
Poate parea ... nesemnificativ insa e de o importanta cruciala. Cam 99 la suta din femeile astea sunt circumcise (detalii se gasesc cate in luna si stele pe internet).
Si circumciziile astea sunt de mai multe feluri (vreo 4). Adica, mai pe romaneste sunt mutilate incredibil de tare. Femeile nu mai simt nici o placere, nu mai au nici un stimul sexual ...
Odata cu prima menstruatie sunt obligate sa fie asa "infasate", pana atunci pot sa umble cu fata descoperita. Daca nu se supun, sunt omorate. Scurt si fara drept de apel din partea nimanui.
Nu le condamn pe ele ... condamn insa cultura care le inrobeste ... si ma rog pentru o trezire in randul lor.
Si nu ai facut plingere ca chemarea tare la rugaciune e ofensiva?? Ca pe aici musulmanii au gura cam mare si considera ofensiv daca crestinii fac ceva. Cred ca aici se vede cit de toleranti sint.
Multumim Rodica pentru impresile impartasite .Nepoata mea acum a venit din Albania ,aceiasi situatie.Fiind la hotel s-a speriat cand a inceput imanul rugaciunea ,era atata forfata incit a crezut ca cineva a aruncat o bomba .A circulat mult cu basul ,barbati tineri stateau jos pe scaune iar femeile mai in varsta in picioare ,le imbrinceau sa ajunga la scaune .Nu a putut rabda si chiar a tipat la unul .Gunoaie cite vrei ,nimeni nu le face observatie,ba chiar aruncau din masina harti.Acolo nu exista legi .
Cella...nimeni nu traieste asa de florile marului...ar trebui sa multumim Domnului Isus pentru atit de multe lucruri...in care am putea noi femeile sa includem independenta, libertatea in Christos pe care am obtinut-o. Nu una ca s-o folosim in mod ostentativ si nu sa dezonoram sau sa denigram rolul barbatului in familie si societate...ci rolul de a il ajuta in mod potrivit cu puterile si intelepciunea ce-o avem, de buna voie si nu silite si obligate. E mare lucru sa faci ceva din convingere si altceva din obligatie...
Cristina...n-am facut nici o plingere...Intentionam sa cintr pe nas versiunea mea personala ( si inventata) de rugaciune, dar sora mea care de altfel e batoasa si curajoasa, nu m-a lasat nici sa spun pis...ca eram pe teren minat...si nu vroia sa plece mai repede din Instambul decit isi propusese...
Viorica...de aici din America e usor a ne da cu parerea. Sa vezi insa asta pe viu...este...mult mai ...convingator...(in lipsa de alt termen)
Post a Comment