PRIMA IMPRESIE...

"Un imparat intareste tara prin dreptate, dar cine ia mita , o nimiceste."
Proverbe 29:4
……………………..
De ce acest verset pentru astazi? Pentruca mergind pe urma ultimelor amintiri, am dat de prima impresie pe care am avut-o pasind din avion in Bucuresti dupa 30 de ani.

Am venit din Istambul si in Bucuresti trebuia sa facem transferul bagajelor pentru continuarea calatoriei cu un alt avion spre Cluj. La bagaje un tinerel simpatic, straduindu-se sa mentina o fata rece, profesionala. Doi alti tingalai de aceeasi virsta, cu camasi albe si impodobiti cu aceeasi uniforma se chicoteau dupa aceeasi tejghea la citiva pasi.

Sora mea (desi de 39 de ani arata nici 29), umblata prin lume, simpatica si sigura de sine, intinde actele si punem valizele pe banda. Tinarul se uita la pasapoartele noastre de USA. Se duce linga ceilalti doi si se "sfatuiesc" - dar de fapt mai mult se chicotesc ca niste scolarite adolescente. Se intoarce din nou serios la tejghea, se uita la pasapoarte si la ticketele de avion cu multa importanta... si ne lasa sa asteptam... Nu stiu ce face pe-acolo si dintr-o data valiza mea, care fusese sub greutate in Istambul, creste in greutate sub ochii nostrii…Eu si sora mea ne uitam una la alta. Zice tinarul cel serios…

-Imi pare rau, dar trebuie sa scoateti ceva din bagaj ca e prea greu.
-N-am cum sa scot…zice sora mea iritata. In Istambul a fost ok. Daca scot de acolo trebuie sa pun in cealalta valiza si tot una este.
-Dar va costa…zice din nou tinarul, mentinindu-si fata inexpresiva. Ceilalti doi tineri se chicotesc in continuare mai incolo. Isi dau coate. Tinarul nostru se duce pina la ei... Se consulta…se intoarce. Se uita la noi nedumerit…Repeta ce-a spus mai inainte…Costa…

-Este ok…zice sora mea…nici o problema…platim…
-Dar va fi in jur de 40 de dolari... se agita tinerelul nostru…Vreti chitanta?
-Da, sigur ca vreau chitanta... zice Claudia mea senina …
Tinerelul se muta, se suceste…cauta dupa ceva hirtie sa scrie…
-Chiar vreti chitanta? Se repeta el ca un ecou ?... Claudia raspunde promt…
-Bineinteles…cit costa?

Ceilalti doi se agita…ceva cu "lasa maaa…" se cotesc…tinerelul nostru se uita la ei…misca miinile pe tejghea cu pixul in mina dar nu scrie nimic, sau nu gaseste chitantiera…Stam ca prostii si ne uitam:noi la el…el la noi… timp mort si inconfortabil pentru toti. Tot ce s-a putut spune despre acest subiect s-a epuizat si stam cu totii timpi uitindu-ne unii la altii ...pina cind intr-un tirziu, mi-aduc aminte in sfirsit unde sint si mi-amintesc de obiceiurile pamintului stramosesc…

Zic eu…rizind a proasta…si dind dim mina sa intaresc cuvintele...
-Ohhhh…acuma inteleg…Nu mai vrem chitanta…e bine si fara chitanta…cit costa?
-20 de dolari este ok? Zice tinerelul fisticit si rosu ca un mar Ionatan…rasuflind usurat ...
-E ok…zic eu…e ok…
Claudia se uita la mine tifnoasa. Si eu am stiut ce vrea, zice ea pe englezeste …rastindu-se la mine pe soptite. Trebuia sa ma lasi sa il invat o lectie.
-Ne costa mai mult lectia asta zic eu…am economisit 20 de dolari.Dar profesoara din ea raspunde pedagogic…
-Da, dar asa n-o sa invete minte niciodata …merita sa dau 40 de dolari si sa iau chitanta…
………………
Dam sa plecam…Tinarul devine foarte politicos dintr-o data. Aud din nou dupa 30 de ani un salut plin de intelesuri…
-Sarut mina, doamna…
…………..

Am intrat in Romania…si zimbesc amintirilor…Imi amintesc instantaneu si de Glossa lui Eminescu…
"Vreme trece, vreme vine, toate-s vechi si noua toate...
Ce e rau si ce e bine te intreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama…"

"Welcome to Romania"...