TEORIA CA TEORIA...DAR PRACTICA...NE LIPSESTE!

Nu stiu ce-mi veni astazi…ca aveam deja ceva scris despre stupul din Aiud; numa' cred ca trebuie sa mai slefuiesc postul putin…dar imi veni mie asa un gind sa va amintesc cit de important este sa incurajezi pe cineva, sa ii arati partile bune ce le are si sa va amintesc ca trebuie sa ne dezvatam sa criticam tot ce nu este 100% perfect.

In primul rind…cine sintem noi sa facem o astfel de analiza? Ca sa gasim, sa intelegem, sa cuprindem perfectiunea, ar trebui sa fim si noi perfecti. Este cineva pe-aci care ar putea sa ridice mina sa spuna…"eu sint perfect?" Ma uit…ma uit…si nu vad nici o mina ridicata. Atunci, ma intreb…de unde nerusinarea asta sa criticam tot timpul, tot ce se face, ce exista, ce ar vrea sa existe sub soare - dar care nu indrazneste sa isi inceapa existenta de grija criticilor noastre?

Atitudinea asta este daunatoare si cel mai mult sufera copiii nostrii. Au adus o nota buna? He-he…"pai eu cind eram de virsta ta…baiete... numa 10 pe linie aveam". Sau…"bine, bine…dar stii…se poate si mai bine de asa…" Imagineaza-ti ca tu esti cel care ai pus straduinta in ceva si tu esti si beneficiarul complimentelor de mai sus!!! Iti place?

Dumnezeu s-a uitat din inaltimea cerului si a vazut starea decazuta in care eram noi…toti …asa, la gramada! Dar a vazut si potentialul din noi…acel ceva dumnezeiesc semanat de El in noi si pe care Dumnezeu il doreste recuperat pentru vesnicie. Domnul Isus a venit la noi pentruca ne-a gasit valorosi in ochii Tatalui si a depus pentru noi un pret colosal…fara egal in istoria Universului. Si noi nu putem sa vedem nimic bun in oamenii din jurul nostru…?

Ce-ar fi ca de cite ori privim la cineva sa incercam sa gasim macar trei lucruri pozitive despre aceea persoana, inainte de a trece la orice comentarii si la orice judecati? Ce-ar fi ca inainte de a privii la cineva sa ne curatam ochiul, sa-l doftoricim daca este bolnav, sa ne curatam inima…gindirea…si abia apoi sa trecem in sala de examinare?! Sau o intrebare chiar mai potrivita…cine ne-a angajat sa analizam, sa examinam 24/7?

Presa este toata fixata pe a prezenta raul, greselile si crimele si uriciunile lumii. Politicienii sint fixati in a proclama viciile si minciuna si a le instala in capul statului. Iar noi sintem consumatori de mizerii si sintem hraniti cu mizerii pentruca asta este cererea. Negustorii fac bani orientindu-se cu oferta lor in functie de cerintele pietei. Si daca rautatea si uritul se cumpara bine pe piata…ghiciti ce o sa vinda negustorul nostru? Este oare o asa surpriza ca intreaga omenire este orientata dupa gunoaie, greseli, critica?

Vrei sa il cuceresti pe un copil? Spune-i ca desenul ce l-a facut el este foarte frumos; si ai sa-l programezi sa incerce din nou sa faca mai bine si mai frumos. Credeti ca oamenii mari sint altfel? Ia incercati! De cite ori cineva apreciaza ceea ce am facut…mincarea, cusatura, curatenia, constructia…chiar si scrisul…ne programeaza, ne da energie sa producem mai bun si mai bine…! Cum ar arata lumea daca atitudinea fata de oamenii din jur ar fi una pozitiva, de intelegere, de incurajare, de mingaiere…?

Ce ziceti? Merita sa facem experienta asta?