UN BLOG NOU..."LA BOTANI"

http://labotani.blogspot.com/

Abia aseara am venit "acasa". Acasa? Ce este acasa? Dar mai ales unde? Dupa calatoria asta am invatat ceva despre "acasa"...

M-am culcat aseara dupa o ora de strins in brate si impartit cadouri . Bibi si Seth care tocmai venisera de doua zile din Alaska (sotul si fiul sorei mele Claudia) au pregatit cu Danny si Deby o masa copioasa numai cu peste prins si adus de ei de acolo.

M-am imbatat privindu-i pe toti...Deb si-a agatat de git cele citeva traiste romanesti si saluri turcesti si era numai zimbete. Circula asa prin casa. Pacat ca nu i-am facut poze, dar cum facusem cu sutele in fiecare zi in ultimele doua saptamini, n-am mai pus mina pe aparat.

Mi-e capul plin, si inima plina...si nu stiu de unde sa incep, sau cum; amintirile sint ca si un piriu repede si galagios in mintea mea (ca un piriu din munti de la Botani). Am sa incep incet sa deapan din ele. Aveti rabdare cu mine. Am intilnit atitia oameni in calatoria asta...am vazut, am simtit, am gustat, am inteles, am primit raspunsuri si m-am mirat...si am ramas mirata. Pentru ce si pina cind? Incet , incet am sa va spun. Deocamdata sint cu inima in doua locuri deodata...ba nu trei...ba nu, mai multe...

Mi-aduc aminte de o cintare ce am invatat-o de pe internet...
Eu nu sint de-aicea jos
Eu nu sint de pe pamint;
Tara mea i-acolo sus
Eu ma duc dupa Isus...

Cam asta este concluzia mea la una dintre cele mai mari dorinte ce le aveam- aceea de a vizita dupa 30 de ani casa lui buna, casa unde m-am nascut- casa de unde am plecat. De fapt...in Petrila n-am mai gasit nimic din ce am lasat decit mormintul lui bunicul Gherasim - mort de 65 de ani. Era doar acoperit de pamint. Cind am plecat puteai sa sezi pe el ca pe un scaun. Acum, pamintul il acoperea pe jumatate. Abia l-am recunoscut.

Cam asta este si concluzia mea si dupa ce am vizitat Apusenii si casa strabunilor mei de acolo...
Sintem trecatori...ne trecem ca iarba; asa ne spune Biblia si asa vedem si noi daca avem ochi sa vedem. El, Domnul nostru este singurul care nu se schimba. Doamne, iti multumesc ca Tu nu te schimbi...ca la Tine este "acasa". Ajuta-ne sa recunoastem acel loc sigur pentru noi...