VA PLAC MARGARETELE? SA PRETUIM DARURILE DE LA DUMNEZEU

Uneori Domnul face sa se intalneasca munte cu munte dar om cu om….

E seara zilei de trei august . Insotita de sotul meu am parcurs drumul “aventuros” prin Bucuresti pana la aeroport cam in tot atata timp cat a facut avionul de la Cluj la Bucuresti. Cu emotie urmaream pasagerii care se perindau pe poarta de iesire asteptand sa vina prietena si sora mea in Domnul insotita de surioara ei. Clipa intalnirii a fost profund emotionanta. Imbratisarile si cuvintele erau depasite de profunda traire interioara ce ne-a animat pe amandoua. Tot drumul facut inapoi spre casa desi a durat la fel de mult ca si la venire, nu a mai fost o povara. Imresiile cuvintele se rostogoleau si dintr-o parte si alta ca o avalansa de bucurie si fericire. Domnul Isus ne-a dat prin harul Sau bucuria sa ne vedem chiar si pentru cateva ore. Ore binecuvantate pe care le-am imortalizat in inima si mintea noastra . Sunt clipe in viata unice in care Dumnezeu poate sa it idea posibilitatea sa intalnesti pe cineva drag. Eu am avut aceasta bucurie in aceasta seara si multumesc Domnului pentru ea.
Am invatat prin clasa a zecea despre teoria relativitatii a lui Albert Einstein care m-a fascinat la acea vreme . In ea se spune ca timpul si spatial se pot modifica in functie de viteza luminii. Nu stiu , prea multe despre aceasta din punct de vedere stiintific si nici nu ma intereseaza foarte tare aceasta, dar perspectiva asupra timpului de multe ori ne face sa il percepem diferit in functie de momentele prin care trecem. Daca trecem printro perioada dificila, de lipsuri, boala diverse necazuri timpul parca trece mult mai greu si ai senzatia ca clipele devin ore, orele devin zile, zilele devin ca si lunile. Din contra cand treci prin clipe de bucurie lunile parca se micsoreaza ca si niste zile, zilele par ore si orele par clipe. Perceptia noastra despre timp difera de cele mai multe ori.

In Cuvantul lui Dumnezeu gasim relatari despre timp interesante:
“Caci inaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte.” (Ps.90:4)
“Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi.” (2Pet.3:8)
Am facut aceasta mica digresiune pentru a spune ca cele cateva ore petrecute alaturi pe prietena measi surioara sa s-au scurs din clepsidra atat de repede incat a fost ca si cum timpul a mers intr-un ritm galopant incat as fi spus timpului sa mai stea. Dar indiferent cum mi s-au parut, indiferent cat au fost, aceste clipe vor ramane o frumoasa bucurie de aducere aminte, un dar nepretuit , ca multe altele din partea Domnului.
A doua zi dimineata in sala aeroportului la despartire ne-am incurajat si ne-am incredintat in mana Domului. Nu stiu daca va fi posibil si Domnul va mai ingadui ca drumurile noastre sa se mai incruciseze aici in aceasta “calatorie” pe pamanat dar cu siguranta acolo sus ne vom revedea. Si acolo sus ne vom revedea cu bucurie toti care suntem ai Domnului. Si nu-i minunat ca vom avea un loc pregatit pentru fiecare chiar de Domnul Isus?: “In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc.” (Ioan.14:2)

Asteptand ca prietenele mele sa plece le-am insotit cu privirea si ne-am facut prin gestica mainilor ultimele semen de ramas bun . In acest timp langa mine s-a asezat o doamna care insotea si ea cu privirea pe cineva dincolo de culoarul care restrictiona accesul persoanelor ce au insotit pasagerii. L-a un momendat, dansa m-a intrebat daca e sora mea cea de la care a vazut ca imi luam ramas bun. Cu bucurie i-am raspuns ca “Da, e sora mea in Domnul”. S-a bucurat sa auda asa ceva si mi-a spus ca a vazut pe fetele noastre multa bucurie si lumina si s-a gandit ca trebuie sa fie o legatura puternica intre noi. Am intrat in vorba cu dansa si am aflat ca isi conduse-se fica cea mare la aeroport care pleca tocmai in Africa. Oaw!. Baiatul meu cel mic a fost o saptamana la munte in tabara si la prima furtuna m-am speriat, desi era in tara, destul de aproape si mai cu seama ca il incredintasem in mana Domnului. A trebuit sa ma rog si sa ma smersc mult sa scap de acea stare. Iar mama aceasta isi conducea fica intr-o tara atat de indepartata deplin increzatoare in Domnul. O lectie demna de luat in seama.

Am avut placuta surpriza sa aflu ca doamna cu care m-am conversant este si ea copilul Domnului si s-a oferit sa ma duca cu masina destul de aproape de casa . Doamne ce minunat lucreaza Domnul Isus! Cate binecuvantari in decurs de cateva ore. Unii ar spune coincidente eu spun mila si dragostea lui Dumnezeu.
Dragii nostrii cititori care ati trecut pe aici, indiferent cat de grele sunt uneori clipele si circumstantele nu uitati ca toate sunt pentru o vreme si Domnul va face iar sa rasara soarele si pe “strada” voastra si va va bucura inimile . Tot ceea ce trebuie este sa ne incredem in orice vreme in El.
“Increde-te in Domnul si fa binele; locuieste in tara si umbla in credinciosie.” (Ps.37:3)
“Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra,“(Ps.37:5)
“Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!” (Prov.3:5)
“De aceea si Eu va spun: cereti, si vi se va da; cautati, si veti gasi; bateti, si vi se va deschide.” (Luc.11:9)

Si ar fi bine sa nu uitam nici versetul:
“De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” (Rom.8:28)
Domnul sa va binecuvanteze
Cu prietenie Carmen