Stiti ?...Am parul alb, am multe riduri dar am si multe amintiri. Despre ajutorarea aproapelui sint multe de spus dar eu cred in invatatura Domnului Isus din Matei 6 ver.4 si aceasta opreste dorinta de a povesti din trairile intense ale darniciei .Vreau sa spun totusi ceva despre tatal meu ,si toti despre care voi povesti sint plecati la Domnul .
Era in anul 1947 .Toata vara a fost o seceta cumplita .La noi in Ardeal mai exista putina recolta dar Moldova a fost lovita greu de tot. Oamenii au parasit casele si au plecat in tara . Ma infior si acum cind imi amintesc chipul unei umbre de femeie legata cu un batic galben si tinind in brate un copilas...
Eram si eu un copil ; tata a deschis larg usa si a intins o mina de ajutor. O alta intimplare din acelasi an imi aminteste ca fratele meu avea un coleg de scoala care venea in fiecare seara la noi si minca impreuna cu noi o farfurie de mamaliga cu lapte. Mai tirziu el a ajuns un mare comunist si veifica periodic CAP-ul unde era fr. meu inginer dar intotdeauna se manifesta cu multa rautate si batjocura .Rezultatul ...a avut o viata fara bucurie.Am amintiri multe despre felul in care tatal meu arunca piinea pe ape.Cred ca daca in vremurile care au urmat (si au fost vremuri grele- cu multe greutati) dar faptul ca nu am dus lipsa de nimic este binecuvintarea din Psalmul 37 ver.25 Am fost tinar ,si am imbatrinit ,dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit ,nici pe urmasii lui cersindu-si piinea...
Sint urmasa acestui om si am incercat sa traiesc ca el...Bucuria vietii o primesti din ce dai caci tot ce avem am primit prin El si dela El ..
Laudat fie Domnul
Tuturor pace si bucurie...
No comments:
Post a Comment