Adineauri m-a vizitat Deb. Ea si cu Danny locuiesc in apartamentul din spatele casei mele. A venit sa vada ce mai fac si mi-a povestit o scena de azi-dimineata, cu care m-a inveselit foarte - asa ca am sa va povestesc si voua.
Deb spune ca era la birou si se ruga ...se ruga pentru toate roadele Duhului Sfint, dar cu deosebire pentru rabdare, de care era ea convinsa ca are multa, multa nevoie zilele astea. Si imi povesteste ca in timp ce se ruga, catelusa ei care sta mai tot timpul la picioarele ei, a inceput sa o linga pe picioare.
Si-mi povesteste Deb ca tocmai cind se ruga mai cu foc pentru rabdare, Jeanny nu se mai oprea din ocupatia ei, asa ca Deb i-a tras un sut sa o lase in pace sa se poata ruga...
-Spune tu, Mama... zice Deb... tocmai cind ma rugam mai tare pentru rabdare... tocmai atunci mi-a venit sa-i trag un sut...
.............................
Am ris amindoua. Sutul lui Deb n-a fost puternic, si Jeanny este o catelusa cuminte si nu da semne ca s-ar fi suparat. Dar ne-a pus pe ginduri scena de azi-dimineata... oare nu asa vin ispitele in viata? Cind vrei sa fii mai blind, atunci te minii, cind vrei sa fii mai rabdator, atunci iti pierzi rabdarea...
Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne ajute sa capatam si roade bune - ca altfel din firea noastra nu pot iesi decit roade amare.
7 comments:
Ma alatur rugaciunii pentru roade bune si-ti reamintesc de atentionarea analizelor pentru Deb.
Multa sanatate si noroc in toate!
Rodica, Rodica....
Asa mult imi place sa te citesc!!!
nu cred ca este zi in care sa nu citesc ce postezi.
Multumesc mult pentru gandurile pe care le imparti cu noi, povetele, mustrarile si buna ispozitie.
te pup si te imbratisez tare, tare!
Intamplarea lui Debi este o intamplare a noastra a tuturor. De cate ori ne rugam sa facem binele, sau sa facem un lucru Bun, ceva ne incearca credinta si rabdarea. Dumnezeu sa se indure de noi. Multumesc mult Rodica!
Multumesc Luli...vesnic buna la inima si ingrijorata...
Te imbratisez...
Gaby...imi place sa citesc ca...ma citesti...Domnul sa te tina in paza lui...ce ne-am face fara El?
Lia, ai dreptate...de cite ori am dat si eu cu piciorul...Eram gata sa zic ca Dumnezeu sa ne faca rabdatori...si m-am gindit ca cine stie ce cazne ne mai asteapta...asa ca am ezitat. Roadele bune vin cu multa greutate...alea amare cresc mai repede...
Lia...multumeste Domnului!!!
Post a Comment