UPDATE: In plus fata de premiile deja mentionate, va fi oferit un premiu special, unei persoane alese (fara vot) de catre John Smith.
15 September 2010
CONCURS - BUCURIA DE A DA...
Si pentru ca n-am reusit sa spun totul despre tema acestui concurs in titlul de mai sus, am sa adaug aici. Bucata pe care o scrieti trebuie sa fie inspirata dintr-o intimplare personala din viata voastra. Fie ca ati daruit ceva cuiva – nu trebuie sa fie o avere - stiti, paharul ala de apa dat unui insetat, fie ca ati slujit cuiva in momente grele, fie ca ati fost samariteanul milostiv pentru cineva… Numai ca, sa nu scrieti cu aroganta celui ce a dat si ce a insemnat acel gest pentru cel care era la capatul unde se primeste… ci vreau sa scrieti ce a insemnat pentru voi insiva acel gest, bucuria si implinirea sufleteasca pe care le-ati avut. Asta nu inseamna ca nu puteti scrie din perspectiva celui ce primeste... sau a celui care a vazut un gest frumos facut undeva, cindva, si i-a ramas in memorie si i-a ramas de exemplu.
Motivul pentru care am spus cele de mai sus este insa pentru ca de cele mai multe ori se vorbeste numai de omul caruia i se da ajutor. Insa bucuria celui care da, celui care apara, celui care se sacrifica, intrece cu mult bucuria celor pe care ii ajuta in momentele lor grele. Si nu va mai ginditi atita sa pastrati aceste secrete pentru voi… stiu ca circula intre noi ideea sa nu spunem pentru ca rasplata o vom afla dincolo, la Domnul – dar tot acest gind este responsabil si pentru faptul ca circula peste tot in ziare, reviste, TV, numai uriciuni si fapte urite. Nu mai gasesti o poveste, o urma de fapta buna pe nicaieri, care sa-i inspire si pe altii: pe tineret, pe copii, si chiar si pe cei mai in virsta, ca sa faca si ei la fel. (Puteti sa scrieti sub un nume fictiv, daca va simtiti mai bine asa). Apoi exista multa depresie intre oamenii bogati, intre cei ce au. Le lipseste multora bucuria… si asta pentru ca ei cauta bucuria straduindu-se sa-si dea lor cit mai mult. Bucuria adevarata o are insa datatorul voios. Este mai ferice a da decit a primi. Despre asta as vrea sa scrieti. Cistigatorul concursului va primi premiul de 50 de dolari… al doilea de 20, si al treilea de 10 dolari. Aveti 2 saptamini sa trimiteti compozitiile (sub orice forma literara) – pina la 15 septembrie si apoi, inca o saptamina sa votam. Spor la treaba!!!
UPDATE: In plus fata de premiile deja mentionate, va fi oferit un premiu special, unei persoane alese (fara vot) de catre John Smith.
UPDATE: In plus fata de premiile deja mentionate, va fi oferit un premiu special, unei persoane alese (fara vot) de catre John Smith.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
33 comments:
Acum vreo sapte sau opt ani in urma, pe un ger cumplit cei de la lucru imi spun ca ma tot suna un barbat ce vrea sa vorbeasca numai cu mine. Le-am zis ca o sa mai sune ... nebuni sunt la tot pasul.
Si a revenit. Era dirijorul din orasul de unde plecasem. Stiam ca au o fetita si acum imi spunea ca au un baietel care insa e foarte bolnav si ma ruga sa intreb printre cunostinte, rude si prieteni daca pot sa gasesc un medicament, care pe langa ca era enorm de scump, nici nu se gasea in Romania.
Una din prietenele mele era doctor asa ca am sunat-o si am intrebat-o. A inceput sa se in grijoreze: "tie iti trebuie? Ce ai? Unde si la cine ai fost? Cine ti l-a recomandat?"
A linistit-o si i-am explicat cui ii trebuie. Ea avea acel medicament insa in doza pentru adulti. Ce sa facem acum? Mi-a zis ca il poate da si ca va scrie indicatiile pentru administrare.
Am mai dat un telefon si am gasit pe cineva care sa mearga cat mai aproape de prietenul asta a meu ca sa ii dea medicamentele mai repede.
Dupa asta nu am mai stiut nimic vreo doi sau trei ani.
Eram la o inmormantare, vine sotia prietenului meu si imi spune: "Cella asa multumesc Domnului pentru tine."
I-am zis: "Nu ne-am vazut de cativa ani si chiar nu inteleg de ce faci asta." Raspunsul m-a lasat cu gura cascata: "Iti mai aduci aminte de medicamentele alea ce ti le-am cerut noi intr-o iarna? Si-au facut efectul si daca copilul nostru e in viata, e pentru ca tu ne-ai ajutatat. De cate ori vad pe baiat ii multumesc Domnului pentru tine si ii spun sa ii multumeasca si el pentru tine ca tu ai fost cea care i-ai salvat viata."
I-am explicat ca nici macar nu am vazut medicamentele, habar nu am pentru ce boala sunt, cui i se administreaza. Tot ce am facut a fost sa dau niste telefoane ... si sa incerc sa ii ajut pentru ca mi-s dragi.
Cred ca e scolar de-acum copilul asta ... si tu m-ai facut sa imi reamintesc de el. Poate dau de parintii lui ca sa ii urez un an scolar frumos si poate aflu si cum il cheama.
Un exemplu de a da si a primi in aceeasi zi e cel povestit la adresa asta:
http://adamaica.wordpress.com/2008/01/29/din-miracolele-copilariei-mele-4-cand-nu-stie-stanga-ce-face-dreapta/
Nu e pentru concurs, ci doar e... in tema! :)
Un predicator cobora din tramvai când un copil cerșetor a venit și i-a cerut niște bani. Predicatorul tânăr a scos din buzunar două monede de 50 de bani și i-a dat copilului cu ochii albaștrii și cu mâinile murdare.
Copilul a începtu să meargă și tânărul predicator mergea încet in spatele lui. Deodată copilul s-a oprit lângă un alt cerșetor, un bătrân orb și fără picioare. Copilul a scos o monedă din cele două primit și i-a dat-o bătrânului spunându-i: Ia și tu ca ție nu-ți dă nimeni. Eu pot alerga după oameni, eu pot să vad care e mai bogat dar tu nu poți.
A invățat atunci tânărul predicat despre ce inseamna: Ferice de cei milostivi căci ei vor avea partea de milă!
ganduri nu se scrie cu "a" ??
asta asa ca o curiozitate ....
Doamna abbu...vedeti, eu scriu asa cum scriam cind am plecat din Romania acum 30 de ani. Cei care citesc blogul meu din placere...imi iarta greselile. Ceilalti...fac liste si imi lasa mesaje...
:)
Buna!Imi urmaresti si mie blogurile?Pleeasee!:)
Fetitza...am inceput sa ma uit pe blogurile tale. Poti sa imi trimiti un e-mail pe botanrodica@gmail.com...ca sa inteleg mai bine ce ai dorii sa fac pentru tine?
:)
"...vedeti, eu scriu asa cum scriam cind am plecat din Romania acum 30 de ani."
scuze,a fost nepotrvita remarca.
da,bucuria de a da este anonima...este un duet intre suferinta si dorinta de alinare,fara recompense,fara interese.
si daca dupa ani afli ca ceea ce ai dat din inima a ajutat cuiva poti spune ca ai facut ceva.
se spune :
"un om nu a trait cu adevarat pe lumea asta daca nu a sadit un pom,nu a canstruit o casa si nu a fcaut un copil...
"
poate trebuie adaugat si:
"daca nu a oferit ceva din tot sufletul..."
abbu...m-am gindit mult la ce spui tu...atunci cind am decis sa abordez subiectul. Si pe undeva cred ca am explicat de ce il aborsez. Este asa o stare de nesimtire care salasluieste peste tot. In primul rind am abordat-o aici in California la biserica la care merg.
Banuiesc ca sint o ciudata printre americani. Acuma ori ca sint eu ciudata de felul meu, nu conteaza intre ce oameni sint...ori sint diferita prin cultura si educatie.
O doamna mai in virsta decit mine,de la biserica mea , mi-a tot dat ocol dupa serviciu. De obicei imi fac bagajelul si plec repede. In primul rind n-am prea mult timp la dispozitie si in afara de serviciu care este la 2 ore distanta de naveta zilnica, lucrez cite 10 ore si mai am si o casa cu gradina si o fata bolnava in ultima vreme...asa ca am destule de facut. Dar ...a insistat sa ma duca la un lunch si n-am putut sa o refuz. Si ei ii murise o fata acum 3 ani si isi crestea nepotul si cred ca stiind ca Deb a mea este tot pe la operatii...a gindit sa ma sprijine moral. Si dintr-una in alta am ajuns sa vorbim de cite lucruri are in duylap si pe care nu le mai poarta. Am ajuns sa-i explic ca ceea ce americancele numes vechi(cumparata de mult purtat mai de loc) este ceva ce pentru unele femei din Romania ar fi ceva nou si extraordinar.
M-am gindit cum sa le fac sa inteleaga pe femeile astea care departe de a fi bogate dupa standardurile de aici, sint fantastic de avute dupa standardul din Romania...Si am gasit o solutie in a le electriza sa trimita pachete acolo unde sint dorite, necesare...asteptate.
Acuma in ultima vreme m-am gindit eu de una singura (si am mult timp sa ma gindesc ba facind naveta, ba stind de una singura) ca toate faptele rele isi fac loc in presa si la TV dar faptele bune deloc. Ba, cei car efac rau devin eroi; si in America de multe ori dupa cite o crima urita si absurda se gasesc asa numitii "copy cat", care incearca sa imite acele crime odioase. Lumea in care traim este lipsita de eroi buni, de exemple frumoase.
Nicidecum n-as vrea sa lipsesc pe cineva de anonimatul care il doreste. Am scris ca cine vrea sa isi dea un alt nume este absolut ok. Dar faptele...avem nevoie de ceva pozitiv in societatea noastra.De ele avem nevoie. Avem nevoie sa stim ca mai exista oameni cu inima buna si ca nu toata lumea are un ghetar in loc de inima. De aia concursul...ca sa antrenez pe cei citiva care vor sa isi aminteasca de partea buna a sufletului lor; ca si altii sa gindeasca ca si ei ar putea.
Uite, de exemplu, am adunat pentru copiii din Alibaba 270 de dolari...ca pe cind eram gata sa trimit banii , o alta persoana m-a chemat si mi-a spus sa trimit 100 de dolari si pentru ei si o sa mi trimita inapoi.
Acuma sint de acord cu tine sa nu obisnuiesti pe cineva sa traiasca din pomana. Ai perfecta dreptate...si oamenii trebuie sa-si caute de lucru. Putinul care se trimite nu-i decit o picatura in marea nevoilor lor. Sint constienta ca nu rezolv eu problemele nimanui.
Continuare pt abbu
M-am gindit insa ca si altii o sa se ginseasca sa inceapa sa faca ceva la scara mica. Nu crezi ca lumea ar fi mai buna daca ne-am privii unii pe altii cu dragostea lui Christos care a parasit cerul - locul unde cu adevarat exista confort si a venit la noi sa sufere cu si pentru noi, ca sa ne ridice din situatia fara de solutie in care eram ...si sa ne dea o sansa pentru eternitate?
Ei...stiu ca nu crezi in eternitate...DAR...chiar daca te uiti la restul actiunii mele...spune-mi te rog cu ce gresesc omenirii ca vreau sa fac un lucru bun? Sau ca vreau sa dau sansa unora sa-si aduca aminte ca si ei probabil au fost cindva in nevoie si o mina de ajutor i-a ridicat de acolo? Sau sa fdau speranta cuiva care si-a pierdut de tot speranta? Citeodata o vorba buna face diferenta intre a tri sau a vrea sa nu mai existe ziua de miine. Eu am fost acolo si stiu...Absolut tot ce iti spun este experimentat si trait...si nu vorbesc de dragul cuvintelor.
Salvarea data de Christos si gindul vesniciei sint doua lucruri care m-au tinut in viata. Si fiindca sint copilul Lui...incerc sa fac cite ceva bun...incerc...ca vezi si tu doamna mea ca mare lucru nu iese...dar incerc...
Toamna incepuse sa-si arate chipul, invaluind zilele intr-o lumina aurie, de fructe coapte, iar noptile intr-o mantie ruginie si racoroasa.
Stiam ca B. avea nevoie de o suma pentru a-si plati un examen la facultate. Nu era o suma prea mare, insa n-avea cum sa o puna deoparte pentru acel examen. Puteam interveni, insa existau factori exteriori care ma impiedicau: probleme de rezolvat, alte drumuri de facut, treburi gospodaresti. Dorinta de a-i achita lui B. contravaloarea examenului nu imi iesea, in schimb, din gand. Si din inima.
Vreo doua saptamani a durat nehotararea-mi. Apoi, dintr-un imbold greu de descris in cuvinte, am lasat toate lucrurile deoparte, am mers la banca si am pus pe cardul lui B. suma de care avea nevoie pentru examen. Am simtit apoi o libertate ciudata, ca si cum m-as fi eliberat dintr-un loc stramt. Mergeam pe strazi, in lumina toamnei, multumind si pentru ce n-am multumit vreodata in viata mea.
Mai tarziu, am primit un telefon. Cineva ma ruga sa ne intalnim, pentru ca trebuia sa-mi dea ceva... Si-a cerut scuze: "Trebuia sa te sun de ceva vreme, dar am tot amanat. Asta e pentru tine." Mi-a pus in mana un plic... Apoi ne-am despartit.
Acasa, am gasit in plic de trei ori suma pe care o trimisesem pe cardul lui B.
Mi-a fost greu sa inchid ochii pentru a adormi. E mai greu sa primesti decat sa dai...
Si totusi, m-am ridicat in picioare, am deschis fereastra si, in racoarea ruginie a toamnei, I-am multumit Lui ca lucreaza dupa propriile-I retete...
Cine da lui isi da, cine face lui isi face.
Unul din cele mai bune comentarii ghici unde le-am gasit? evident in Cuvantul lui Dumnezeu....
"In toate privintele v-am dat o pilda si v-am aratat ca, lucrand astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Isus, care insusi a zis: "Este mai ferice sa dai decat sa primesti." (Fapt.20:35)
Unul din cele mai bune comentarii ghici unde le-am gasit? evident in Cuvantul lui Dumnezeu....
"In toate privintele v-am dat o pilda si v-am aratat ca, lucrand astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Isus, care insusi a zis: "Este mai ferice sa dai decat sa primesti." (Fapt.20:35
Privesc vantul ce sufla petalele din florile de mar si-mprastie mireasma imbatatoare, care patrunde pe fereastra mea, si-mi zic:
_ Este suflarea Domnului meu care-mi imbalsameaza viata, ducandu-ma pe culmi de fericire!!! Apoi, in oglinda apelor zaresc cum cerul imbratiseaza pamantul de la un orizont la altul, simtind cum sunt si eu cuprinsa in duioasa si binecuvantata dragoste a lui Dumnezeu. Ciripitul pasarelelor intrecandu-se cu zumzetul albinelor, strabate zarea trecand din floare in floare, din copac in copac aducand susurul bland al vocii Tatalui ceresc: “- Te iubesc c-o iubire vesnica!” Razele de soare care imi mangaie crestetul imi da de stire ca sunt inca pe bratul Domnului, in odihna Lui.
Lasandu-mi ochii sa mi se scalde in asa belsug de frumusete, gandul imi zboara la o alta primavara minunata:
“Oameni alergau fiecare cuprinsi de dorinta egoista din zilele noastre. Undeva intr-un parc al orasului, un cersetor cerea de mila. Avea hainele ponosite, uzate dar curate. Vocea lui rasuna pe-o nota atat de apropiata milei incat n-am rezistat si sensibilizata pana la lacrimi, m-am apropiat si i-am lasat in palma ultimi banuti care ii mai aveam. Imi pare ca am vazut ceva in palma Lui, dar am dat la o parte gandul indraznet care ma incercase. O soapta straina imi inclina balanta indoielii zicandu-mi: ” … cu ce ai sa cumperi paine la copii?” Dar cand ochii mei i-au intalnit pe ai Lui si le-am simtit blandetea, s-a stabilit in inima mea siguranta clipei urmatoare. Avea ceva aparte in privire, o dragoste, o bunatate si o pace ce-mi umplea sufetul! Glasul cu care ma binecuvanta era ca o sinfonie cereasca ce-mi infiora fiinta! Avea ceva in El din cer!
A fost o experienta minunata si unica !!!
Din aceea zi dau cate un banut fiecarui cersetor sperand sa-L mai inalnesc pe “Cersetorul meu” … dar … in zadar!
Mila si dragostea impletita cu bucuria datatorului o gasesc in fiecere sarac, dar aceea privire, aceea voce, nu cred ca am sa le mai intalnesc numai atunci cand voi pleca in vesnicii la El.
“…. Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. Deutronom 15:11
” Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul si El ii va rasplati binefacerea.” Proverbe 19:17
Marturie - Pavel Valeria
Unde sa trimit marturisirea?
Marturie – Pavel Valeria
Privesc vantul ce sufla petalele din florile de mar si-mprastie mireasma imbatatoare, care patrunde pe fereastra mea, si-mi zic:
_ Este suflarea Domnului meu care-mi imbalsameaza viata, ducandu-ma pe culmi de fericire!!! Apoi, in oglinda apelor zaresc cum cerul imbratiseaza pamantul de la un orizont la altul, simtind cum sunt si eu cuprinsa in duioasa si binecuvantata dragoste a lui Dumnezeu. Ciripitul pasarelelor intrecandu-se cu zumzetul albinelor, strabate zarea trecand din floare in floare, din copac in copac aducand susurul bland al vocii Tatalui ceresc: “- Te iubesc c-o iubire vesnica!” Razele de soare care imi mangaie crestetul imi da de stire ca sunt inca pe bratul Domnului, in odihna Lui.
Lasandu-mi ochii sa mi se scalde in asa belsug de frumusete, gandul imi zboara la o alta primavara minunata:
“Oameni alergau fiecare cuprinsi de dorinta egoista din zilele noastre. Undeva intr-un parc al orasului, un cersetor cerea de mila. Avea hainele ponosite, uzate dar curate. Vocea lui rasuna pe-o nota atat de apropiata milei incat n-am rezistat si sensibilizata pana la lacrimi, m-am apropiat si i-am lasat in palma ultimi banuti care ii mai aveam. Imi pare ca am vazut ceva in palma Lui, dar am dat la o parte gandul indraznet care ma incercase. O soapta straina imi inclina balanta indoielii zicandu-mi: ” … cu ce ai sa cumperi paine la copii?” Dar cand ochii mei i-au intalnit pe ai Lui si le-am simtit blandetea, s-a stabilit in inima mea siguranta clipei urmatoare. Avea ceva aparte in privire, o dragoste, o bunatate si o pace ce-mi umplea sufetul! Glasul cu care ma binecuvanta era ca o sinfonie cereasca ce-mi infiora fiinta! Avea ceva in El din cer!
A fost o experienta minunata si unica !!!
Din aceea zi dau cate un banut fiecarui cersetor sperand sa-L mai inalnesc pe “Cersetorul meu” … dar … in zadar!
Mila si dragostea impletita cu bucuria datatorului o gasesc in fiecere sarac, dar aceea privire, aceea voce, nu cred ca am sa le mai intalnesc numai atunci cand voi pleca in vesnicii la El.
“…. Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. Deutronom 15:11
” Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul si El ii va rasplati binefacerea.” Proverbe 19:17
Pavel Valeria
Marturie – Pavel Valeria
Privesc vantul ce sufla petalele din florile de mar si-mprastie mireasma imbatatoare, care patrunde pe fereastra mea, si-mi zic:
_ Este suflarea Domnului meu care-mi imbalsameaza viata, ducandu-ma pe culmi de fericire!!! Apoi, in oglinda apelor zaresc cum cerul imbratiseaza pamantul de la un orizont la altul, simtind cum sunt si eu cuprinsa in duioasa si binecuvantata dragoste a lui Dumnezeu. Ciripitul pasarelelor intrecandu-se cu zumzetul albinelor, strabate zarea trecand din floare in floare, din copac in copac aducand susurul bland al vocii Tatalui ceresc: “- Te iubesc c-o iubire vesnica!” Razele de soare care imi mangaie crestetul imi da de stire ca sunt inca pe bratul Domnului, in odihna Lui.
Lasandu-mi ochii sa mi se scalde in asa belsug de frumusete, gandul imi zboara la o alta primavara minunata:
“Oameni alergau fiecare cuprinsi de dorinta egoista din zilele noastre. Undeva intr-un parc al orasului, un cersetor cerea de mila. Avea hainele ponosite, uzate dar curate. Vocea lui rasuna pe-o nota atat de apropiata milei incat n-am rezistat si sensibilizata pana la lacrimi, m-am apropiat si i-am lasat in palma ultimi banuti care ii mai aveam. Imi pare ca am vazut ceva in palma Lui, dar am dat la o parte gandul indraznet care ma incercase. O soapta straina imi inclina balanta indoielii zicandu-mi: ” … cu ce ai sa cumperi paine la copii?” Dar cand ochii mei i-au intalnit pe ai Lui si le-am simtit blandetea, s-a stabilit in inima mea siguranta clipei urmatoare. Avea ceva aparte in privire, o dragoste, o bunatate si o pace ce-mi umplea sufetul! Glasul cu care ma binecuvanta era ca o sinfonie cereasca ce-mi infiora fiinta! Avea ceva in El din cer!
A fost o experienta minunata si unica !!!
Din aceea zi dau cate un banut fiecarui cersetor sperand sa-L mai inalnesc pe “Cersetorul meu” … dar … in zadar!
Mila si dragostea impletita cu bucuria datatorului o gasesc in fiecere sarac, dar aceea privire, aceea voce, nu cred ca am sa le mai intalnesc numai atunci cand voi pleca in vesnicii la El.
“…. Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. Deutronom 15:11
” Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul si El ii va rasplati binefacerea.” Proverbe 19:17
Pavel Valeria
Privesc vantul ce sufla petalele din florile de mar si-mprastie mireasma imbatatoare, care patrunde pe fereastra mea, si-mi zic:
_ Este suflarea Domnului meu care-mi imbalsameaza viata, ducandu-ma pe culmi de fericire!!! Apoi, in oglinda apelor zaresc cum cerul imbratiseaza pamantul de la un orizont la altul, simtind cum sunt si eu cuprinsa in duioasa si binecuvantata dragoste a lui Dumnezeu. Ciripitul pasarelelor intrecandu-se cu zumzetul albinelor, strabate zarea trecand din floare in floare, din copac in copac aducand susurul bland al vocii Tatalui ceresc: “- Te iubesc c-o iubire vesnica!” Razele de soare care imi mangaie crestetul imi da de stire ca sunt inca pe bratul Domnului, in odihna Lui.
Lasandu-mi ochii sa mi se scalde in asa belsug de frumusete, gandul imi zboara la o alta primavara minunata:
“Oameni alergau fiecare cuprinsi de dorinta egoista din zilele noastre. Undeva intr-un parc al orasului, un cersetor cerea de mila. Avea hainele ponosite, uzate dar curate. Vocea lui rasuna pe-o nota atat de apropiata milei incat n-am rezistat si sensibilizata pana la lacrimi, m-am apropiat si i-am lasat in palma ultimi banuti care ii mai aveam. Imi pare ca am vazut ceva in palma Lui, dar am dat la o parte gandul indraznet care ma incercase. O soapta straina imi inclina balanta indoielii zicandu-mi: ” … cu ce ai sa cumperi paine la copii?” Dar cand ochii mei i-au intalnit pe ai Lui si le-am simtit blandetea, s-a stabilit in inima mea siguranta clipei urmatoare. Avea ceva aparte in privire, o dragoste, o bunatate si o pace ce-mi umplea sufetul! Glasul cu care ma binecuvanta era ca o sinfonie cereasca ce-mi infiora fiinta! Avea ceva in El din cer!
A fost o experienta minunata si unica !!!
Din aceea zi dau cate un banut fiecarui cersetor sperand sa-L mai inalnesc pe “Cersetorul meu” … dar … in zadar!
Mila si dragostea impletita cu bucuria datatorului o gasesc in fiecere sarac, dar aceea privire, aceea voce, nu cred ca am sa le mai intalnesc numai atunci cand voi pleca in vesnicii la El.
“…. Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. Deutronom 15:11
” Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul si El ii va rasplati binefacerea.” Proverbe 19:17
Privesc vantul ce sufla petalele din florile de mar si-mprastie mireasma imbatatoare, care patrunde pe fereastra mea, si-mi zic:
_ Este suflarea Domnului meu care-mi imbalsameaza viata, ducandu-ma pe culmi de fericire!!! Apoi, in oglinda apelor zaresc cum cerul imbratiseaza pamantul de la un orizont la altul, simtind cum sunt si eu cuprinsa in duioasa si binecuvantata dragoste a lui Dumnezeu. Ciripitul pasarelelor intrecandu-se cu zumzetul albinelor, strabate zarea trecand din floare in floare, din copac in copac aducand susurul bland al vocii Tatalui ceresc: “- Te iubesc c-o iubire vesnica!” Razele de soare care imi mangaie crestetul imi da de stire ca sunt inca pe bratul Domnului, in odihna Lui.
Lasandu-mi ochii sa mi se scalde in asa belsug de frumusete, gandul imi zboara la o alta primavara minunata:
“Oameni alergau fiecare cuprinsi de dorinta egoista din zilele noastre. Undeva intr-un parc al orasului, un cersetor cerea de mila. Avea hainele ponosite, uzate dar curate. Vocea lui rasuna pe-o nota atat de apropiata milei incat n-am rezistat si sensibilizata pana la lacrimi, m-am apropiat si i-am lasat in palma ultimi banuti care ii mai aveam. Imi pare ca am vazut ceva in palma Lui, dar am dat la o parte gandul indraznet care ma incercase. O soapta straina imi inclina balanta indoielii zicandu-mi: ” … cu ce ai sa cumperi paine la copii?” Dar cand ochii mei i-au intalnit pe ai Lui si le-am simtit blandetea, s-a stabilit in inima mea siguranta clipei urmatoare. Avea ceva aparte in privire, o dragoste, o bunatate si o pace ce-mi umplea sufetul! Glasul cu care ma binecuvanta era ca o sinfonie cereasca ce-mi infiora fiinta! Avea ceva in El din cer!
A fost o experienta minunata si unica !!!
Din aceea zi dau cate un banut fiecarui cersetor sperand sa-L mai inalnesc pe “Cersetorul meu” … dar … in zadar!
Mila si dragostea impletita cu bucuria datatorului o gasesc in fiecere sarac, dar aceea privire, aceea voce, nu cred ca am sa le mai intalnesc numai atunci cand voi pleca in vesnicii la El.
“…. Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. Deutronom 15:11
” Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul si El ii va rasplati binefacerea.” Proverbe 19:17
doamna Rodica,
de nenumarate ori am cautat sa determin copii mei sa nu arunce in primul rand paine,apoi mancarea,apoi lucruride imbracaminte sau jucarii.
uneori aveam norocul sa stim pe cineva caruia sa i le dau,dar am remarcat imediat ca notiunea de "sarac","copil care nu mananca toate bunatatile si care poarta pantofi sau haine ramase de la fratii mai mari","copil care isi doreste ani o jucarie si nu are" este pentru ei o notiune abstracta.
nici unul din filmele pe DVD,sau serialele de la televizor,niciunul din copii de la gradinita sau scoala nu arata foamete sau lipsuri asa de mari cum le descriam eu.
intr-o zi m-am hotarat.
aveam cateva zile libere de la servici,am luat copii si ne-am dus la o ruda a mea dintr-un sat moldovean mic si sarac.am luat provizii,bani sa nu cadem pe capul oamenilor si am ajuns.
fara fasoane,fara falsa jena de lucrurile sumare si vechi din casa am fost primiti regeste.
toata aceasta saptamana in care copii au fost tot timpul hai-hui prin sat,pe campuri,prin livezi si prin podul casei a fost cea mai de neuitat perioada de pana acum, atat pentru mine cat si pentru ei.
unul din efecte a aparut cateva zile dupa intoarcere.
mergeam dimineata ca de obicei la gradinita si tot ca de obicei treceam pe langa un cersetor ce il blagosloveam in mintea mea ca nu se duce sa munceasca.in una din zile fata mi-a spus:
-mama,hai sa-i dam cativa babi batranei asteia precis nu are casa, sau ce sa manance si uite ce frig este.
ne-am apropiat,imediat am vazut ca "batrana" era un tinerel, cersetor de profesie acoperit de i se vedeau numai mainile... tinere...solide...
am tacut.
am scos 2 lei din portofel si i-am dat fetei,care cu placere i-a dat "batranei" spunandu-i saru'mana,uite pentru mancare de la noi.
de atunci,o data, de doua ori pe saptamana dau cei 2 lei ca sa invete fata ca daca cineva este in mare nevoie,trebuie ajutat.
nu stiu cat de educativ este, mai ales daca va descoperi singura adevarul,dar sper ca cersetorul sa se mute de acolo inainte de asta.
in orce caz bucuria ei ca face bine imi face si mie bine.
Doamna abbu, si eu am cazut de fraiera in Paris cu citiva ani in urma Si mi s-a rupt inima la vederea unei babute acoperite tot asa si indoita in doua de nu-i vedeai fata si...acelasi lucru l-a depistat fata mea...si mi-a zis..."mami, tu nu ai vazut mina aia fina pe care o avea cersetoarea? Aia nu era mina de batrina"...
Dupa ce am vizitat muzeul Orsey, ne-am intors pe aceeasi ruta, si punga cu croissants pe care i-o dadusem "babutei" era aruncata pe jos.
Adevaratii saraci au demnitate...nu stau la colturi. Dar exista si saraci adevarati saraci...pentru aia se merita sa facem sacrificii.
Toti am avut o nevoie cindva...ce ati facut si faceti cu copiii este bine. Chiar daca cersetoarea n-a fost decit o farsa...lectia de bunatate n-a fost zadarnica. Copilul dumneavoastra a cistigat caracter...cu vremea v-a invata si sa deosebeasca realul de prefacatorie.
Sstiti ?am parul alb ,am multe riduri dar am si multe amintiri. Despre ajutorarea aproapelui sint multe de spus dar eu cred In invatatura Domnului Isus din Matei 6 ver.!-4 si aceasta .opreste dorinta de a povesti din trairile intense ale darniciei .Vreau totusi ceva despre tatal meu ,toti despre care voi povesti sint plecati la Domnul .
Era in anul 1947 .Toata vara a fost o seceta cumplita .La noi in Ardeal mai esista putina recolta dar Moldova a fost lovita greu de tot Oamenii au parasit casele si au plecat in tara . Ma infior si acum cind i-mi amintesc chipul une umbre de femeie legata cu un batic glben si tinind in brate un copilas
Eram si eu un copil tata a deschis larg usa si a intins o mina de ajutor. O alta intimplare din acelasi an imi aminteste ca fr. meu avea un coleg de scoala care venea in fiecare seara la noi si minca impreuna cu noi o farfurie de mamaliga cu lapte. Mai tirziu el a ajuns un mare comunist veifica periodic CAp-ul unde era fr. meu inginer dar intotdeauna se manifesta cu multa rautate si batjocura .Rezultatul :a avut o viasta fara bucurie.Am amintiri multe despre felul in care tatal meu arunca piinea pe ape.Cred ca daca in vremurile care au urmat si am avut multe greutati faptul ca nu am dus lipsa de nimic est binecuvintarea din Psalmul 37 ver.25 Am fost tinar ,si am imbatrinit ,dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit ,nici pe urmasii lui .......
Sint urmasa acestui om si am incercat sa triesc ca el...
Bucuria vietii o primesti din ce dai caci tot ce avem am primit prin El si dela El ..
Laudat fie Domnul
Tuturor pace si bucuriw .
Imi amintesc cum intr-un an am dat multa imbracaminte celor care avea nevoie .Sotul meu ma certa ,nu mai da ca o sa ramai fara haine si nu o sa avem bani sa-ti cumpar altele.In vara anului 1968 bate la usa un domn si ne lasa o valiza cu lucruri .Erau trimise de fratele Hodoroaba ,care ani la rand veneau la noi sau trimitea copii.Domnul era un turist din Franta care venise la plaja pe litoral.Cand am deschis valiza ,toate erau lucruri pentru cei 4 copii si pentru mine ,pentru sotul meu nu a fost nimic ,nici o soseta macar .A invatat lectia bine .
Cand poti fa binele de-avalma
Spre-a fi lui Dumnezeu pe plac
Nu-ti fie teama niciodata ca dand ai sa ramai sarac!
..Fratilor, dracul e istet si noi nu stim clar care va fi semnul final, cel al fiarei, 666. Doar presupunem ca va fi cipul implantat. Si ne ferim strasnic de el si bine facem. Insa repet, nu stim sigur ca asa va arata. Poate fi orice din micul scenariu de mai sus. Sau altceva, de nici nu gandim acum. Desigur, tot legat de mana sau frunte.
Deci, cand ne oprim din nebunie? Am acceptat codurile de bare, apoi cardurile bancare, pasapoartele, carnetele de soferi, vom accepta buletinele, cardurile de sanatate. Unde ne oprim? Cat mai mergem asa si acceptam toti pasii? Credeti ca pe el va scrie: acesta este semnul despre care scrie in Apocalipsa si dauneaza grav mantuirii dumneavoastra?…
http://proortodox.wordpress.com/2010/09/09/recensamant-in-2011-acesta-va-fi-deosebit-de-precedentele-si-ni-se-va-cere-si-cnp-ul/
Imi pare rau pentru multele postari repetate, dar nu am stiut cum se procedeaza ba a mai intervenit si alcineva i uite asa am tooot posta. Imi cer scuze. :8
Gina, verişoara mea, este o persoană pe care mulţi o consideră cel puţin ciudată. Acum are aproximativ 60 de ani şi este singură. Nu s-a căsătorit deşi în tinereţe era o persoană mai mult decât drăguţă. A avut câteva relaţii nu prea reuşite dar asta pentrucă n-a iubit pe nimeni cu adevărat. Işi dorea un suflet pereche, dar conform unor convingeri personale foarte realiste ştia că nu îl poate întâlni. Ca studentă la engleză a fost un spirit rebel şi cosmopolit. La un moment dat a pierdut anul si a încercat să se sinucidă, act în urma căruia Gina a căpătat documente oficiale că ar fi schezofrenică. In familie s-a vorbit şi de o relaţie cu un african din nu ştiu ce ţara care a venit după ea dar despre care familia nici nu a vrut să audă. După aceste complicate trăiri Gina s-a întors la facultate si a început să scrie nişte poezii pline de zbucium sufletesc privind zădărnicia vieţii. A terminat facultatea şi s-a întors la părinţi acolo unde îşi expunea filozofia de viaţa cu superioritate si nu făcea nimic.
Gina trebuie sa recunosc nu a fost în stare să se descurce singură niciodată.
Părinţii ei erau în vărstă, foarte cicălitori şi obositori pentru noi cei care nu eram obligaţi să îi suportăm permanent. Când vorbesc cu Gina constat ca tot aşa îi considera şi ea .
Până ce mama ei a căzut la pat încă se mai gândea că trebuie să se mărite, să îşi clădească o viaţă ca a celorlalte fete de vârsta ei deşi ideea nu o atrăgea. Boala mamei si apoi a tatălui i-a scos din minte această opţiune. Devotamentul tatălui pentru mama sa care era absolut incoerentă a adus-o cu picioarele pe pământ. Soarta ei era să aibă grijă de părinţi. Era datoria ei, scopul nobil pentru care trebuia sa se sacrifice.
Bunicul ei fusese preot ortodox şi în familie Dumnezeu a fost considerat totdeauna un adevăr. Până în momentul în care şi-a dat seama ca nu mai poate să aleagă, că viaţa ei a intrat pe un făgaş din care nu are cum să scape, considera ca nu exista Dumnezeu, că omul este propriul lui stăpân. Ceva în sufletul ei s-a zdruncinat şi a început să creadă în destin, în destinul dat de Dumnezeu. “Deci exista !“ Si-a spus ea la un moment dat. Incă nesigură în credinţă a căutat locul unde putea discuta despre ceea ce simte. Biserica ortodoxă, adepta principiului “Crede şi nu cerceta” nu era potrivită pentru starea ei sufleteasca. Acest suport i l-au oferit bisericile mai nou aparute, cu pastori şcoliţi în occident. Dupa ce a frecventat mai multe biserici s-a fixat la una din vecinătatea casei unde şi-a făcut şi o bună prietenă. Irina, asa se numea prietena ei, a fost un mare ajutor pentru ea în îngrijirea părinţilor. Fără Irina nu s-ar fi descurcat. Au devenit nedesparţite.
După moartea părinţilor Gina s-a mutat împreuna cu Irina. Credinţa în Dumnezeu şi în viaţa de apoi a devenit suportul vietii ei. Irina a preluat rolul de mama pentru verişoara mea. Credinţa Irinei a fost filonul din care s-a hrănit şi credinţa ei.
CONTINUARE:
Cu ajutorul unor sfătuitori din biserică şi de comun acord cu Irina, Gina şi-a vandut apartamentul moştenire de la părinţi Relatia lor era consolidată. Au fost de atunci adevărate partenere de viaţă.
Intr-o zi, Gina s-a dus la o manifestare religioasă şi a aflat de un predicator care strângea bani pentru un local de cult din alt oraş. A hotărât să doneze banii luaţi pe apartament în acest scop. Irina i-a spus să facă ce îşi doreşte.
Multă vreme eu, necredincioasa, nu am ştiut dacă să cred că asta a făcut vara mea cu banii luaţi pe apartament. După un timp m-am convins că aşa a fost. Gina a dat toţi banii pe care îi avea din tot sufletul pentru Dumnezeu.
Irina, prietena ei era bolnavă de cancer şi înainte de a muri, deşi avea un copil, i-a dat apartamentul în care stăteau amândoua Ginei. Au făcut acte de vânzare-cumpărare pentruca baiatul Irinei să nu poată nesocoti apoi dorinţa mamei lui.
- Nu te pot lăsa pe drumuri pe tine care ţi-ai dat casa pentru slava lui Dumnezeu, a justificat Irina gestul ei.
Amândoua au dăruit tot ce aveau cu dragoste, dar care este darul cel mai apreciat de Dumnezeu, al Ginei sau al Irinei ? Ce preţuieşte El mai mult ?
Cine a castigat?
Inca n-a cistigat nimeni...acuma votam...
:) Succes tuturora!!!
Post a Comment