Ma oboseste viata asta ceva nemaipomenit. Ma obosesc si cind nu fac nimic decit stau si ma gindesc. De fapt, cred ca am gasit vinovatul...gindurile ma obosesc mai mult decit munca…daca va puteti inchipui asa ceva.
Si ma gindeam ca daca nu exista fericire- pentruca …hai sa fim seriosi- si cind ni se pare ca sintem fericiti- nu tine decit secunde…atunci cum putem sa avem cel putin pace? Ca ma multumesc cu pace si nimic mai mult. Oamenii tot vorbesc de pace…si aparent, cel putin aici unde sint eu, acum…in momentul asta…este pace. La suprafata insa.
Dar pacea asta este ca si suprafata oceanului cind in adincurile lui se naste tsunami. Ia ceva timp pina cind miscarile interioare sa ajunga la suprafata…Asa sintem si noi. Purtam in noi tot felul de tsunami - la nivelul sufletului nostru. Si desi la suprafata parem linistiti si toate sint sub control…inauntru undeva se nasc valurile care ne pot sfarima in mici farime in citeva clipe...atit sint de puternice.
Stiu ca aruncind asupra Domnului toate ingrijorarile mele, as putea obtine pacea. Ca nu exista alta cale. Dar cum? De miinile astea fizice mai am nevoie ca sa muncesc. Dar miinile alea spirituale cu care tot iau inapoi bagajul lasat la cruce…asa le-as taia…sa nu mai poata lua nimic inapoi. Dar cum?
Si mai am un nerv care ma incearca in dimineata asta. Numa' de-aia ca m-am sculat cu capsa pusa. Cu cit iubesti mai mult si mai mult, cu atita porti mai multe griji in spate. Nu-i de mirare ca Domnul Isus a dus povara intregii lumi…pentruca din dragoste pentru noi toti a suferit crucea. Eu am in grija mea numai citiva si nu mai pot atita ma consum…Ma mai rog pentru citiva si…Doamne…cit se ma aduna; si nu fac altceva decit sa-i dau in grija Domnului. Si-atunci imi imaginez cum o fi fost sa poarte Domnul meu grijile lumii intregi…Si aci ma pierd ca nu mai pot pricepe ; si nu pot cuprinde; si n-am sa pot intelege...
Pace…Vreau sa ma inec intr-un ocean de pace…fara miscari seismice pe fundul lui…Vreau sa plutesc pe suprafata lui linistita pentru o vecie…sa nu ma mai uit ingrijorata in jur chiar si atunci cind viata pare linistita si sa ma intreb…oare ce urmeaza? Oare ce se ascunde in linistea asta? Vreau o pace eterna…
Ok…am baut si cafeaua, mi-am spus si naduful…dimineata este inca proaspata…asa ca …spor la treaba! Si fiti pe…pace!
7 comments:
Urarea de pace este adusa inca din timpuri stravechi: Vadau pacea mea, spunea Isus! Multumesc pentru Pace si ti-o returnez cu mare drag!
Sa ne inecam in oceanul de pace!
Rodica ,Dumnezeu ne spune;Ferice de cei ce pling,caci ei vor fi mingaiati Matei 5;4.
Pentru a ajunge in Sion,trecem prin valea plingerii.Pacea lui Dumnezeu sa se reverese pe deplin peste noi!
Ma alatur tie si vin cu o cescuta de cafea ,cu miere ,ca sa na mai indulceasca viata.
Pace deplina in Isus gasim
Cinta ca tu sti si poti
Fredonez cu tine
"Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus." (Filip.4:7)
"Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus." (Filip.4:7)
"Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus." (Filip.4:7)
Post a Comment