Cele patru faze in cresterea copiilor.
Rolul unui parinte se schimba odata cu virsta copilului. Care este rolul pe care il ai acuma?
De Bob Hostetler
(tradus Rodica Botan )
A venit ca un soc. In timp ce povesteam ceva cu prietenul meu John, am mentionat printre altele faptul ca m-am dus in camerea fiului meu sa-l trezesc sa se pregateasca de mers la scoala. John, m-a intrerupt.
-Citi ani are Aaron? Amindoi stiam exact ce virsta are fiul meu.
-Saisprezece…am zis eu zimbind…
-Si de ce trebuie sa-l trezesti tu dimineata?
Am ramas fara raspuns. M-am simtit ca un om chel care inca mai poarta in buzunar un piaptan. Cumva, in aglomerata mea ocupatie de parinte am ramas cu obiceiul asta care facea sens doar cind erau copii la gradinita…dar care acuma era deja deplasat. Si in momentul ala am decis sa ma uit cu mai multa atentie la fazele din viata copiilor mei si viata mea ca parinte si sa stabilesc care sint portiunile unde mi-am prelungit atributiile si apoi sa le corectez. Si nu numai ca am introdus mai multa ordine in viata noastra dar am reusit sa pregatesc pe fiica mea Aubrey si pe fiul meu Aaron, mult mai bine pentru viata de adulti si pentru stagiul lor de independenta care este atit de aproape.
PRIMA FAZA - COMANDANT
In primii ani de viata ai unui copil, parintele face totul pentru el. Parintele mai functioneaza si ca un dictator benevolent, spunindu-i copilului de cine sa asculte, ce sa manince, cind sa mearga la culcare, cum sa indeplineasca anumite treburi marunte.
In faza asta , parintele are slujba de a-si incuraja cu dragoste copilul de la starea de a fi disciplinat de parinte la a invata sa fie disciplinat - sa aiba o disciplina proprie pe care copilul sa invete sa si-o impuna el insusi. In a refuza sa iti corectezi copilul - de fapt un parinte refuza sa il iubeasca …"Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata." Proverbe 13:24
In anii copilariei lor, ca parinte am folosit adesea frazele…"Da, pentru ca…" sau "Nu , pentru ca…" Nu numai ca am dictat actiunile copiilor mei dar mi-am asumat si rolul adesea obositor de a explica motivele pentru care unele lucruri erau favorabile si indicate pentru ei sau dimpotriva le erau interzise.
FAZA A DOUA - COACH (Antrenor)
Am folosit vacantele de vara ale lui Aubrey si ale lui Aaron sa-i invat despre munca si rasplata pentru munca - le-am luat interviuri, i-am angajat in anumite functii pentru anumite munci in jurul casei sau ale gradinii si in mod ocazional i-am si dat afara din functiile lor. Ideea a fost nu numai sa-i invat cum este in lumea reala in care traim dar sa ii si incurajez totodata in timpul asta de crestere a lor din starea de a le da directii precise pina la a-i invata sa stie sa se orienteze si singuri, dindu-le cu fiecare treaba care o faceau din ce in ce mai multe responsabilitati.
De cele mai multe ori i-am ajutat clarificind alegerile ce aveau sa le faca ei insisi - si nu dindu-le ordine ce sa faca. M-am pomenit folosind des fraza…"Ai prefera sa faci asta…sau aialalta?" Bineinteles ca nu i-am tentat sa faca ceva nebunesc sau gresit; fraza era doar un instrument ca sa-i ajut sa capete experienta in a lua decizii singuri. De exemplu…am interbat: " Preferi sa pleci acuma la Biserica ca sa ai timp sa stai de vorba cu prietenii tai inainte de serviciu, sau sa mai intirzii si sa mergi direct la clasa de Scoala Duminicala?"
FAZA A TREIA - COUNSELOR (Sfatuitor)
Daca inca nu ati experimentat - vine vremea…Vine vremea cind fiecare parinte ajunge sa nu mai fie influenta principala in viata copilului lui. Treaba unui parinte este de fapt in aceasta faza sa incurajeze cresterea starii de independenta a copilului lui de la dependenta de parinte la independenta totala. Faza asta este faza anilor pubertatii cind este rezonabil deja sa iti asumi ca un copil intelege ce este drept, ce este bine, si ce este bun.
Dar, multi dintre noi continuam sa ne purtam ca parinti cu copiii nostri in pragul adolescentei ca si cind inca sint la gradinita sau in clasele elementare. Cind copiii nostri incep sa traga de haturi, ca niste cai tineri care vor sa alerge, noi tinem tare de haturi- ca si cind ar fi gresit din partea lor sa doreasca independenta. Dar asta este exact menirea anilor de adolescenta. De fapt ar trebui chiar sa ii incurajam sa devina independenti indrumindu-i in directia potrivita.
Fraza cu care am operat in stagiul asta din viata lor a fost…" Asta este o decizie pe care tu o poti face si singur…" Cind copiii mei veneau la mine sa-mi ceara permisiunea, adesea ii chestionam despre ce ar face daca ar avea libertatea de alegere. I-am incurajat sa isi asume responsabilitatea in luarea deciziilor si au raspuns bine acestui nou sistem de intelegere. Le-am oferit sugestii, i-am prevenit despre eventuale consecinte la unele dintre deciziile proaste care le faceau, dar pe cit posibil am incercat sa ii las sa faca singuri alegeri si sa ia decizi bazati pe propriile lor aprecieri.
Bineinteles, riscul pe care mi l-am asumat a fost ca copiii mei sa faca alegeri proaste…si citeodata este exact ce s-a intimplat. Dar incet, incet, au devenit din ce in ce mai capabili sa isi gaseasca drumul potrivit si sa aiba mai mult discernamint si stabilitate.
FAZA A PATRA -CONSULTANT
Nu sint cuvinte potrivite sa descrie crimpeiele incilcite de emotii pe care le are un parinte cind pleaca din parcarea caminului studentesc unde si-a lasat copilul in primul an de facultate. Este infricosator …la atit de multe nivele. Dar este mult mai putin infricosator daca parintele a navigat corect alaturi de copilul lui prin primele trei stagii de viata.
Atributiile unui parinte nu se termina aici la faza asta; nu mai au un rol atit de activ sau proactiv, ci rolul este acela de a astepta rabdator si de a sta la dispozitia copilului lor cind este nevoie. Ca si Solomon , care i-a spus fiului sau…"Fiule fii intelept si inveseleste-mi inima…"Proverbe 27:11…si parintele de-acuma trebuie sa spere, sa se roage si sa astepte.
Fiecare faza din viata copilului nostru are problemele si greutatile ei; dar faza a patra este inca cea mai dificila pentru ca ea cere parintelui sa lase friele din mina…sa le dea drumul copiilor sa mearga singuri… Aproape doua decade parintele a fost comandantul copilului, antrenorul lui, sfatuitorul lui…dar incercind sa prelungesti oricare din aceste roluri va invita din partea copiilor doar rezistenta si probabil o groaza de resentimente.
Asa cum am procedat si in celelalte faze, am gasit o fraza care sa ma ajute sa conversez cu copiii mei…"Spune-mi daca iti pot fi cumva de folos …" Fraza asta m-a ajutat sa-mi reafirm faptul ca le stau la dispozitie la nevoie si in acelasi timp le arata ca le respect independenta.
O sa intelegeti ca fazele astea nu sint in totalitate exacte ca durata sau destul de stiintifice. Citeodata se amesteca intre ele in special la trecerea dintr-o faza in alta…si o faza poate incepe mai devreme si inainte ca ultima faza sa se fi terminat complect. Si copiii mai dificili vor avea nevoie de un unghi mai mare sau mai mic de flexibilitate trecind de la o faza la alta…Dar…in general, am realizat ca doar cu putina atentie din partea mea la faza curenta si la cea in care treceam a produs o perspectiva destul de sanatoasa in munca mea de parinte.
1 comment:
asa este. eu mi-am dat seama ca sunt depășită (de situație :) ) când baietelul meu avea 6 luni. O prietenă care venise în vizită l-a ridicat in brațe fără să-i țină capul cu mâna și l-a asezat in fund. Eu și sotul am ramas înmărmuriți, dar baietelul meu a început să zâmbească fericit... vedea și el lumea dintr-o poziție nouă :) N-am putut decât să-mi rog prietena să se faca că nu-mi vede urechile de măgar :)
De atunci sunt foarte atentă la acest aspect, dar asta nu inseamnă că nu mai dau greș din când în când.
Post a Comment