de Reinhold Niebuhr
tradus Rodica Botan
Doamne, da-mi discernamintul
sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba;
da-mi curaj sa schimb pe cele pe care le pot;
si intelepciune sa fac diferenta intre ele.
Traind zilele la rind, asa cum vin;
Bucurindu-ma pe rind de fiecare moment;
Acceptind necazurile ca fiind cararile care duc la pace;
Acceptind asa ca si El lumea asta pacatoasa
asa cum este ea; nu asa cum as vrea eu sa fie;
Avind incredere ca El va face toate lucrurile bune
daca ma predau Voii Lui;
Asa ca sa pot fi rezonabil fericit in viata asta
Si suprem fericit cu El
Pentru eternitate in viata care vine.
Amen
2 comments:
Este foarte simplu să auzi povestea cuiva şi să judeci. Îţi dai cu părerea şi dezaprobi felul în care acel om a ales şi a acţionat. Poate de aceea ne permitem cu atâta lipsă de decență să judecăm despărţiri, divorţuri, relaţii şi felul în c
are am iubit, crezând că noi am fi făcut lucrurile altfel, că nu am fi greşit, că am fi făcut totul mai bine.
Dar faptul că îţi poţi imagina povestea cuiva, nu îţi dă dreptul să te pui în locul lui, fiindcă nu ai trăit în locul lui. Nu ai simţit aceleaşi dureri, nici aceleaşi temeri şi nu ai cum să înţelegi conjuncturile şi disperarea care l-au determinat pe un om să ia decizii extreme. Nu ştii cât a aşteptat, cât a amânat, cât s-a sacrificat şi cât a îndurat în povestea despre care tu îţi permiţi să îţi dai cu părerea, de parcă ai fi Dumnezeu şi ai avea dreptul să judeci. Nu ai nicio certitudine că tu ai fi fost mai bun, mai corect, mai puternic și că ai fi ales mai bine.
Mai devreme sau mai târziu, fiecare va avea o poveste… şi poate doar atunci va înţelege cum este să fii judecat fără niciun pic de consideraţie şi cum este să fii expus la părerile unor oameni care habar nu au ce trăieşti şi cât de mult dor rănile pe care le porţi în suflet…
Scrisa de cineva si trimisa de acelasi a....., cu drag, Rodicai Botan
Daca ar intelege oamenii care ne judeca, cit de mult ne judecam noi cei care sintem in situatia asta...nu s-ar mai obosi atita...Dar ca sa ai o astfel de intelegere trebuie sa treci pe acest drum. Si nu doresc nimanui sa experimenteze aceasta durere. Moartea produce multa durere dar este o durere decenta si cei care te privesc suferind iti acorda simpatie si mingaiere si iti arata dragoste. Divortul produce pe linga durerea despartirii, a viselor frinte, o confuzie teribila, rusine, minie, neputinta...si toata lumea se departeaza ca de un lepros...indiferent care sint motivele sau situatia...Si se pare ca nici timpul nu poate sterge din amintirea oamenilor din jur aceasta pata rusinoasa pe care nu-i chip sa o ascunzi...
Post a Comment