http://rasvancristian.wordpress.com/2010/09/21/acei-ce-lumineaza-sunt-tot-mai-mici-mai-nevazuti-1/
http://rasvancristian.wordpress.com/2010/09/21/acei-ce-lumineaza-sunt-tot-mai-mici-mai-nevazuti-2/
http://rasvancristian.wordpress.com/2010/09/21/florian-guler-acei-ce-lumineaza-3/
De unde vii Doamne, din ce veac?
Isus a dus lin un deget la gură
şi mi-a făcut semn ca să tac.
Am simţit cum îmi cade capul pe mînă
şi-am adormit o mie de ani…
Cînd m’am deşteptat din afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulăa şi era lună,
numai Isus nu era nicăiri…
Mîinile Lui, păreau crini pe morminte,
ochii adînci ca nişte păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veşminte
argintîndu-I pe mîini vechi spărturi.
S’a aşezat lîngă mine pe rogojină:
- Pune-Mi pe răni mîna ta!
Pe glezne-avea urme de fier şi rugină
parcă purtase lanţuri cîndva.
1 comment:
Este o poezie extraordinara !!!
Atat pot spune: Misca adancul inimii.
Post a Comment