CARE RUJ IL VREI?

T.Suzanne Eller
tradus Rodica Botan

M-a gasit plingind cu sughituri in salonul spitalului…

-Ce s-a intimplat?...M-a intrebat Richard, stiind foarte bine ca amindoi aveam motive de plins. In ultimele 48 de ore, am aflat ca am cancer la piept - care s-a intins la sistemul limfatic si ca era posibil sa am o pata si pe creier. Amindoi eram de 32 de ani cu trei copii mici.

Richard m-a imbratisat cu putere si a incercat sa ma faca sa ma simt mai bine. Prietenii si familia noastra sau minunat de pacea care ne cuprinsese in aceste momente grele. Isus a fost Salvatorul nostru si confortul nostru inainte de a afla ca am cancer, si El a ramas acelasi si dupa ce am aflat despre cancer. Dar Richard privindu-ma plingind s-a gindit ca realitatea situatiei m-a coplesit in cele citeva minute cit a fost el plecat din salon. In timp ce inca ma stringea cu putere la pieptul lui, mi-a soptit intelegator…
-Nu-i asa ca te-a coplesit situatia…e prea mult sa poti duce, nu-i asa Suz?...
-Nu de asta pling…i-am raspuns eu, ridicind oglinda care o tineam in mina. Richard s-a intors mirat sa ma priveasca in fata…
-N-am crezut ca o sa arat asa…am mai zis eu…si am inceput din nou sa pling uitindu-ma din nou ingrozita la propria mea reflectie in oglinda…Nu ma mai recunosteam. Eram ingrozitor de umflata la fata. Dupa operatie, am gemut in somn si prietenii si rudele mele care m-au vizitat, intelegind ca sint in dureri au apasat cu generozitate butonul aparatului care dispensa medicamentele ca sa-mi ia din durere. Din nefericire sint alergica la morfina si m-am umflat ca un cirnat. Betadina de la operatie mi-a lasat pete pe git, pe umar si pe piept si era mult prea devreme sa pot sa fac baie. Un tub atirna pe o parte a fetei ca drenaj al lichidului de la operatie. Partea stinga de piept si umar erau in fase strinse puternic cu pansamente in portiunea unde am fost operata si unde au taiat o parte din piept. Parul meu lung si cirliontat era adunat tot intr-un ghem oribil. Mai bine de 100 de persoane m-au vizitat si m-au vazut in ultimele 48 de ore si au vazut chipul asta grotesc care …eram de fapt eu. Unde am disparut eu, cea de acum doua zile?

Richard m-a asezat din nou pe perina si a iesit din salonul meu. Dar in citeva momente s-a reintors carind in brate niste sticlute mici cu sampon si conditioner pe care le confiscase de pe un carut de pe culoar. Din dulapiorul salonului a scos niste perini si a tras un scaun linga ghiuveta. A adunat tubuletele de la IV si le-a indesat in buzunarul lui. Apoi s-a aplecat si m-a luat in brate cu IV stand si tuburi si tot ce aveam legat de mine si m-a carat in fata robinetului. M-a asezat usurel pe genunchii lui, mi-a pus capul pe mina lui si deasupra ghiuvetei si a inceput sa dea drumul la apa calda peste parul meu incilcit si imbicsit. A turnat samponul peste par si l-a spalat si conditionat. Apoi mi-a adunat parul meu lung intr-un prosop si m-a carat iara cu tuburi cu tot si m-a asezat din nou in patul de spital. Si toate astea le-a facut cu atita atentie si atita grija ca nici un tubulet nu a fost deranjat.

Sotul meu care in viata lui nu si-a uscat parul , a scos uscatorul de par si a inceput sa-mi uste parul intretinind in acelasi timp o conversatie comica ca si cind ar fi fost coafeza si pretinzind ca imi da sfaturi in felul cum trebuie sa-mi aranjez parul… toate astea bazat pe experienta dobindita in cei 12 ani de casatorie in timpul pe care l-a petrecut privindu-ma cum imi aranjez parul. Am ris in timp ce el isi musca buzele de serios ce era – ca un student la o scoala de frumusete in timpul examenelor. Apoi mi-a spalat umarul si gitul cu un prosopel umed cu toata grija sa nu loveasca sau sa deranjeze portiunea operata…si la urma m-a dat cu crema. Apoi…a deschis punga mea cu makeup. Nu am sa uit niciodata cit am ris in timp ce se straduia sa imi aplice pe fata makeup. Imi deschisesem ochii mari si aproape ca nu mai respiram ca sa nu ma misc si sa nu iasa genele corect rimelate. Dupa ce a aplicat tot ce a stiut…a ridicat in sus doua rujuri si m-a intrebat cu o voce de expert…

-Care? Cel mov sau celalalt roziu? A aplicat apoi rujul ca un artist care picteaza o pinza si la urma a ridicat din nou oglinda si m-a lasat sa ma vad.
Eram din nou…umana. Putin umflata, dar miroseam a curat, parul era din nou moale si-mi atirna bogat pe umeri si m-am recunoscut in oglinda.
-Ce crezi? A intrebat el. Am inceput din nou sa pling, de data asta pentruca ii eram multumitoare.
-Nu plinge baby, te rog… a mai zis el…ca uite ai sa strici toata munca mea…de data asta am bufnit in ris.

In acest timp dificil din viata noastra, mi s-a dat doar 40% sanse de supravietuire si doar pentru 5 ani. Asta a fost cu sapte ani in urma. Am supravietuit acesti ani cu mult ris, cu confortul dat de Dumnezeu si cu ajutorul sotului meu. O sa celebram 19 ani de casatorie anul asta si copiii nostrii sint deja adolescenti. Richard a inteles - ceea ce la momentul acela parea vanitate si prostie in mijlocul acelei tragedii. Tot ce am crezut ca am in acele citeva ore a fost puternic scuturat si miscat de la loc…cind puteam sa pierd tot ce mi s-a parut ca am, sanatate, sa-mi vad copiii crescind mari, viitorul nostru impreuna…Cu un gest mic de bunatate, Richard a stabilit o zona de normalitate pentru mine. Acel moment a ramas pentru mine…cel mai frumos si mai generos act de dragoste pe care sotul meu mi l-a aratat in toti acesti ani petrecuti impreuna.