tradus Rodica Botan
"Tu nu esti la fel ca si mine, noi doi vedem lucrurile diferit; si cu toate astea locuim impreuna Pamintul. Ceea ce faci sau ce spui nu se potriveste cu felul meu de a trai...dar impreuna, putem sa gasim un teren comun." James Ahrend, in the song "Dealing with Differences"
In timp ce-mi faceam rondul la spital. am ajuns la un salon unde am putut sa spun imediat, uitindu-ma prin geamul de la usa ca omul care era inauntru, desi intors cu spatele, era vizibil deranjat. Parea plin de neliniste sezind la capatul patului cu picioarele spinzurate pe margine in timp ce cu mina tragea intr-una de un cearceaf botit.
Am batut la usa si m-am anuntat...
-Sint Capelanul Jon. Toate sint bine pe-aici? Aratind cu degetul catre peretele de la picioarele patului, omul raspunse...
-Nu...acolo este un crucifix...
Am oftat in timp ce mi-am indreptat privirile catre perete, stiind foarte bine ce era pe peretele ala...si repede am tras cu ochiul in informatiile ce le aveam in dosar ca sa verific credinta sau traditiile pe care le respecta acest om. In dreptul numarului camerei lui scria...Hindu.
Fiind un Capelan protestant, servind intr-un spital catolic in Los Angeles - oras multicultural si cu tot felul de credinte, nu era un lucru infrecvent pentru mine sa intilnesc pacienti care erau deranjati de prezenta unui crucifix in camera lor. Incercind sa fiu diplomat si sa difuzez situatia, am continuat...
-Daca esti deranjat de prezenta crucifixului pot sa aranjez sa fie mutat in timpul sederii tale aici.. Adevarul fie spus insa, cei mai zelosi catolici din conducerea spitalului au pus crucifixele permanent in perete si cel mai mult ce puteam sa fac pentru unii pacienti era sa acopar crucifixul cu un cearceaf.
Dar pacientul asta hindus m-a lasat cu gura cascata prin cele ce mi-a spus in momentul urmator. Intorcindu-se catre mine sa ma vada mai bine si tragindu-si un genunchi sub el, cu fata crispata de nemultumirea ca nu a fost inteles, imi spuse...
-Nu sint ofensat de prezenta crucifixului. Ma deranjeaza ca l-au asezat la picioarele patului si nu la cap; in cultura mea asta este un semn de lipsa de respect. De fiecare data cind vreau sa ma asez in pat, simt ca stind cu picioarele catre crucifix, il dezonorez pe Dumnezeul acestui spital.
Profesorul a devenit de data asta student. Am ramas surprins cit de mult respect avea omul asta pentru o credinta care nu era a lui.
............................
Citind povestea asta nu m-am putut oprii sa nu ma intreb...N-am sa va spun ce. Sint sigura ca si voi va intrebati...
No comments:
Post a Comment