ROCHITA...

De Lee Hargus Hunter
Tradus Rodica Botan
Persoana care era responsabila cu securitatea magazinului se uita la preturile rochitelor de pe suportul de linga usa, pretinzind ca este ocupata. Dar cu coada ochilor era atenta la femeia in virsta care sta ezitant chiar la intrarea magazinului. Si-a facut niste notite scurte in minte: pantofii vechi, cu tocuri scilciate, ciorapii cu firele duse, o poseta iesita din moda de mult si o rochie neagra de nylon cel putin 15 ani vechime…parul necoafat… Nu era imaginea obisnuitei clientele care se oprea in magazinul lor. S-a apropiat de aceasta femeie si fara prea mult chef de discutie o intreba…
-Pot sa te ajut cu ceva?
Batrinica a zimbit si a soptit usor…
-Da. Am nevoie de o rochie.
Asa ca neavind incotro, persona de la postul de observatie de linga usa i-a facut semn unei vinzatoare - care imediat s-a grabit sa vina in ajutorul batrinei cu pricina.
Regulile magazinului pentru persoanele mai putin dorite erau sa fie servite cit se poate de repede … ca sa scape de acestia cit mai repede cu putinta.
-Cum pot sa te ajut? Mai intreba vinzatoarea…cu gindul ca in citeva minute o sa termine conversatia si o sa-si vada de alte treburi. Magazinul era prea scump pentru batrinica …nu-ti trebuia doctorat ca sa intelegi atita lucru…
-Nepoata mea se casatoreste…spuse batrinica. Am nevoie de rochie si pantofi pentru nunta. Vreau sa nu-i fie rusine de mine. Spune-mi te rog, ce as putea sa cumpar?!
-Pai…inseamna ca vrei sa vorbesti cu un consultant in privinta asta? Intreba vinzatoarea vizibil mirata. Femeia insa dadu aprobativ din cap. Si s-a luat dupa vinzatoare care se indrepta rapid catre o camaruta ovala plina cu haine din cele mai extravagante.
-De ce mi-ai adus-o pe cap? Zise in soapta cea care era consultanta pentru asemenea ocazii, vizibil iritata…
-Pentruca vrea sa-i gasesti o rochie de nunta…zise vinzatoarea obraznica …si apoi iesi de acolo rizind …
Consultanta fusese un model in tineretea ei si inca era afectata de felul cum arata dupa felul sofisticat in care era imbracata. Ii spuse batrinei sa se aseze la birou vizavi de ea si lua in mina un pix si o bucata de hirtie sa scrie…
-In primul rind, vreau sa stiu cit esti pregatita sa cheltui astazi? Era si ea grabita sa puna capat acestei afaceri neplacute…
-Am economisit pentru momentul asta din primavara trecuta cind nepoata mea s-a logodit. Annie mi-a trimis un bilet de avion, asa ca pot sa cheltui toti banii economisiti pentru ceva frumos ca sa ma imbrac la nunta ei… Si cu o mina uscata si tremurinda puse pe masa un plic pe care-l scoase din poseta .
-Cred ca sint saptezeci de dolari aici…poti sa-i numeri. Pot sa-i cheltui pe toti astazi…
Consultanta numara repede banii…
-De fapt ai saptezeci si doi de dolari. Poate ar trebui sa vizitezi magazinul de la parter – cel cu ieftinituri…Am vazut ca au ceva rochii in jur de cincizeci de dolari…
-M-am dus acolo prima data. Dar doamnele de acolo mi-au sugerat sa vin aici…zise batrinica zimbind fisticita…mi-au zis ca o sa te bucuri sa ma ajuti…
(Ohhhhh…Miriam…cum ii mai place sa faca haz pe pielea mea…Pina nu o pun eu la punct…am sa i-o platesc cu virf si indesat…se gindi consultanta inciudata…)
Dar chiar atunci batrinica zarii o rochita de un albastru regal pe un umeras in apropiere. Se ridica si se indrepta fulger catre rochie . Inainte ca consultanta sa o poata oprii batrinica lua rochia cu umeras cu tot si o puse pe linga ea in fata oglinzii…
-Oh…asta imi place tare mult…oare nu e prea eleganta pentru mine? Era o rochita simpla cu mineci lungi …
-N-ar trebui sa ma uit si dupa pantofii potriviti? Vezi…am sa port la rochie siragul meu de perle. Dupa nunta am sa le daruiesc miresei drept dar de nunta. Au fost ale bunicii mele. Oh…si uita- rochia este chiar masura mea…
Consultanta inghiti un nod. Parca dintr-o data se simti pe cit de fraustrata pe atita de plina de simpatie. Cum sa-i spuna acestei bunicute ca pretul acestei rochii era o suma enorma pentru ea…trei sute de dolari. Pantofii pentru o asemenea rochie ar mai fii inca saptezeci si cinci de dolari…Viata este uneori nedreapta, se ma gindii ea…


Alaturi, o tinara viitoare mireasa privea scena cu interes. Isi ridicase numai voalul la comanda pe care-l cumparase pentru nunta ei ce avea sa aiba loc intr-o saptamina. Familia ei era confortabila financiar si ea putea sa cheltuie cit ar fi vrut pentru nunta ei. Facu semn consultantei care era gata sa ii raspunda femeii in virsta in privinta rochiei…
-Scuza-ma un moment…si o lua pe consultanta de brat si o trase la o parte…
-Las-o sa aiba rochia si gaseste-I te rog si pantofi si orice altceva are nevoie. Pune totul pe cheltuiala mea. Spune-i ca sint ieftinite. Ia-i doar cincizeci de dolari …ca sa-i ramina ceva si de cheltuiala si …sa ramina si cu onoarea intacta.
-Dar…de ce? Zise consultanta confuza…nici macar n-o cunosti…
-Sa spunem zise viitoarea mireasa… ca asta este un cadou de nunta care mi-l fac mie personal. Nu am cunoscut pe nici una dintre bunicile mele. Cind o sa pasesc catre altar, am sa ma gindesc la ea si am sa imi imaginez ca am si eu o bunica…