AJUTORUL IMI VINE DE LA DOMNUL...EL NU VA INGADUI SA TI SE CLATINE PICIORUL!!!

Pot sa spun ca unele dintre articolele mele sint file de jurnal. Uneori stiu doar ce scriu la inceputul paginii...imi spun durerea, imi recunosc slabiciunile...mai cer sa va rugati si voi pentru mine, pentru ai mei...pentru credinta care este atit de slaba de atitea ori...si apoi trec prin zi...cu ochii la El si cu genunchii tremurind...
Da...tremurind din lipsa de credinta, precum bine ati bagat de seama. Cuvintul Lui Dumnezeu este puternic, este adevarat...este mingaietor si plin de speranta. Am facut azi poze ca sa va arat cum a fost ziua de azi. Ieri am plins pe la lucru, am plins pe drum spre casa si m-am rugat cu tot ce-am avut in mine ca Dumnezeu sa ne dea o speranta...un raspuns- si sa ia de pe Deb durerile ce le are. Stim ca totul e cu scop, vedem si noi ca imprejurarile astea  rele au lucrat credinta si smerenie si bunatate si dragoste in fiintele noastre...dar speram ca Dumnezeu sa-si fi terminat sesiunea asta de lucru...macar pentru o vreme.
Pina am ajuns acasa a secat izvorul lacrimilor si Dumnezeu mi-a dat pacea de care aveam nevoie sa nu ajung in fata lui Deb ca o fiinta deznadajduita- ci ca una plina de credinta. Si asa am ramas pentru toata ziua de astazi. Sora mea Claudia (intre ea si Deb sint mai putini ani decit intre mine si sora mea, asa ca Deb spune ca sora mea este sora ei...adeseori) a venit cu noi...Si iata povestea in imagini...

Ne pregatim de plecare...ultimele instructiuni la Jeanny...care este foarte ascultatoare...

O luam si pe Claudia cu noi. Ne trebuie un suport moral. Claudia si-a facut si ea aranjamente la servici...si acasa pentru Seth...

Toamna si-a facut aparitia in curtea Claudiei...si profit de ocazie sa ma bucur de culorile toamnei...

M-am gindit ca si batrinetea isi are frumusetea ei...trebuie sa stim sa imbatrinim frumos...asa ca si frunzele si sa mai dam odata culoare si frumusete lumii in care am trait inca odata inainte de a pleca din ea...O toamna spectaculara - asortata cu frunze de mesteacan...

Mi-am mai amintit si de Esenin...parca el scria despre mesteceni...

Cu soferul la volan...si la drum...

Danny trebuie sa stie ca sintem pe drum...asa ca Deb il informeaza...

Inainte de plecare am facut copii la toate mesajele pe care i le-ati lasat lui Deb...toate versetele Biblice de incurajare...si pe drum le-am citit si am multumit Domnului pentru voi. Ele ne-au incurajat si ne-au amintit ca Dumnezeu este bun si ca tot ce-i bun vine de la El. Ca El face rana si El o si vindeca...ca tot sprijinul nostru vine de la El si ca nu trebuie sa ne temem...

Drumu-i luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuung.................

Tinuta de...spital!

Zimbetul asta de la urma a fost cu lacrimi...Lacrimi de bucurie...Cel din poza de mai sus este anesteologistul (cred ca asa-i spune) si el a supravegheat anestezia in timpul operatiei facuta de Dr. Cook.. Au facut o harta a problemelor de care se vor ocupa pe 2 Decembrie. Ne-au explicat ca aceasta procedura este noua si ca nu sint multe locuri unde se face. Atit doctorul din poza cit si Dr. Cook, au facut facultatea la Yale si cel din poza lucreaza la Stanford. Ei introduc un aparat in abdomen si cu pacientul treaz...dar partial anesteziat, ca sa poata sa-i ajute sa gaseasca zona unde au experimentat durere, controleaza prin citeva orifice facute in abdomen toate zonele critice.
Asa au descoperit de exemplu ca Deb are o hernia si anatomical ridges- (fara vreun motiv specific- se pare ca asa s-a nascut cu ele) care trebuie rectificate. (Ele apasa pe un nerv...si de-acolo i se trage o parte din durerea ce o are). Asta pe linga celelalte doua probleme care le stia mai dinainte. Doctorii spun ca ceilalti doctori nu au tehnologia si nu ar fi putut sa descopere aceste probleme  fara sa aiba aparatura necesara.
Asa ca...iata-ne cu un raspuns...si cu o speranta. Deb a fost foarte brava si a suferit pina la sfirsit desi a fost destul de dureros.

Multumim pentru rugaciuni, pentru indemnuri, pentru versete, pentru dragostea voastra. Dumnezeu sa va rasplateasca pentru tot. Dar mai mult decit atit multumim Domnului pentru raspunsuri...Stim ca nu le meritam- dar El este bun si in veac tine indurarea Lui!