ma-ndoi usor
in fiecare zi
tarana mi-e zenit
nu este zbor
nici joaca de copii
sa fi venit
in jurul meu
de cateva milenii
precum sunt anii
de cand un prometeu
a prins a se feri
zeite si titanii
unde v-ati dus
voi vulturi vii
ai vietii de pe culme
nici rasarit si nici apus
nu mai zaresc a fi
in ale umbrei urme
iar pietrele-s tot pietre
sub rau sau sus pe varf
cand fara frunte
sunt Iuda sau un Petre
nu sunt decat un starv
de care nu se vede munte
Alin Cristea, 7 noiembrie 2010
No comments:
Post a Comment