ZIUA DE IERI...

Am sa scriu despre ziua de ieri. Ca m-am tot gindit daca sa scriu sau nu. Inca nu mi s-au cristalizat bine ideile in cap. Am fost cu Deb la un alt doctor, foarte recomandat de un “alt” doctor, de fapt de o terapista a lui Deb care a fost pacienta acestui doctor de care vorbesc. Specializat omul in dureri abdominale.

In primul rind trebuie platit din buzunar, ca nu apartine retelei de doctori acceptati de asigurarea medicala. Noi avem Blue Cross, si este destul de relaxata aceasta asigurare medicala, dindu-ti voie sa iti alegi doctorii- lucru care nu se intimpla cu alte asigurari. Multi ani am apartinut de Kaiser, si a fost ok, ca n-am avut nici eu, si nici fetele mele probleme prea grave sa nu poata sa fie rezolvate de doctorii recomandati de asigurare.

Dar cind apar probleme mai grave, si cind doctorii de care apartii incep sa dea din umeri si sa se spele pe miini de tine inainte de a-ti rezolva problema sau dupa citeva incercari nereusite…incepi sa te gindesti altfel la polita ta de asigurare…la valoarea ce o are.

Eram de ani de zile obisnuita cu doctorii astia care intra in cabinet si unii sint cu mina pe clanta…gata sa iasa. I-am spus chiar odata unuia, imi amintesc, sa ia mina de pe clanta, ca ma face nervoasa ca stiu ca e gata de plecare, si eu am inca sa-i spun, si el sa-mi raspunda. Dar nu sint nici ei total vinovati- au un timp scurt – foarte scurt, pe care il pot petrece cu pacientul, ca au atitea forme de semnat si hirtogarii de completat…

Deb a avut anul asta doua operatii. A doua sint convinsa ca nu era necesara, desi au taiat de o palma abdomenul ei, sa-i taie trei nervi ca sa-i ia durerea …fara rezultat. Afara de unul foarte vizibil - o taietura lunga si urita. Asa ca inca este pe medicamente tari de durere- lucru nu tocmai bun.

Dar sa vorbesc de noul doctor si sa va spun de ce este diferit…Doctorul este situat in Silicon Valley…locul unde sint cei mai multi bogatani pe metru patrat. A trebuit sa platim peste 600 de dolari pentru vizita de ieri. O sa incerce sa ia si bani de la asigurare, dar aia n-or sa plateacsa decit o parte din pret. De la ora 10 dimineata pina la ora 3 dupa amiaza am fost in cabinetele lui, mutati dintr-unul in altul, dupa nevoile pe care le avea sa faca anumite examene.

Ne-a introdus asistenta intr-o sala mica, dar placuta, cu un fotoliu pentru doctor si alte doua pentru noi. Pe o masuta, linga perete, era un fel de album cu scrisori si comentarii ale fostelor paciente- si unele erau de la sotii lor, care-i multumeau pentru ca se simteau mult mai bine… Foarte incurajatoare acele scrisorele! A intrat omul si s-a asezat foarte confortabil cu un picior sub el…si a inceput o conversatie pe un ton placut. Tinea in mina dosarul urias pe care il trimisese Deb cu istoria problemeleor ei si, din cind in cind, facea referinta la cite un lucru de acolo, dind semne ca a citit si stie pentru ce sintem in cabinetul lui.

Apoi a deschis discutia direct si a luat dosarul, si a inceput sa faca notite pe margine, in functie de raspunsurile la intrebarile ce le punea. Cind am iesit de acolo, n-am mai avut nici o intrebare de pus. Apoi ce m-a impresionat, ca n-am sa va spun chiar toate detaliile- dar un lucru mi s-a parut absolut pozitiv. A facut un examen cu sunet si nu a pus pe un tehnician sa se uite si sa-i trimita citeva fotografii pe care tehnicianul le-a considerat necesare- ci si-a pus manusile si el singur a facut examenul…

S-a uitat cu sprincenele ridicate la ultima operatie a lui Deb si a ramas surprins de alte citeva amanunte. Nu pot sa vorbesc inca de rezultatele finale- ca le vom sti doar in decembrie dupa…urmatoarea operatie. Dar concluzia mea de ieri a fost ca daca ai bani, ai alti doctori, au timp de tine sa afle exact ce ai...esti altfel tratat. I-am spus sorei mele la telefon ieri si este pentru prima data cind as fi vrut sa fiu bogata, ca bogatii sint tratati altfel - la care mi-a raspuns…”Tu numa' acuma ai aflat asta?”.

Cred ca numai acuma. Mi-amintesc de Romania si de cele citeva interventii chirurgicale pe care le-am avut. Una in spital – dupa care m-am umplut de buboaie, pentru ca banuiesc ca aparatele folosite n-au fost sterilizate, si alta cind am intrat in cabinetul doctorului si cind le-a pus pe cele doua rude ale mele care ma dusesera acolo sa ma tina de o mina si de cealalta si m-au taiat cu bisturiul pe viu…

Bineinteles ca asigurarea medicala pe care am avut-o pina acuma in America mi s-a parut net superioara – cel putin am fost anesteziata de fiecare data, nu? Dar ieri am realizat, sau poate gindul s-a crsitalizat mai mult in mintea mea, ca uneori din lipsa de timp, doctorii nu dau o diagnoza corecta si nu dau tratamentul potrivit. Nu au timp sa afle tot ce trebuie sa afle, sa puna acele intrebari care sa poata sa-i apropie cit mai mult de un diagnostic corect.

Asta pentru ca America se framinta cu visul de aur al lui Obama sa dea asigurare medicala la toata lumea. E fain si dandy cind tot ce ai este o gripa…dar vai de pacientul care are o problema mai grea. Nu este acelasi lucru cind imparti marul in doua sau in 12 felii…Ieri a fost pentru prima data in viata cind as fi vrut sa fiu putreda de bogata…sa pot sa ii ofer copilului meu doctorii cei mai buni carora sa pot sa le platesc cit cer ca s-o trateze pina la vindecare. Si n-am nimic impotriva tuturor oamenilor sa fie tratati...dar nu cu pretul devalorizarii politei mele de asigurare...
……………………………..
Dar…in afara povestii mele de mai sus, exista o alta dimensiune mai importanta de care trebuie sa tin cont - noi sintem copiii Domnului. Ce Doctor Minunat este El! Ne ducem la El, si Domnul are timp de noi suficient. Nu stam noi in prezenta Lui si nu-i spunem noi Lui atita cit i-am spus unui om – ieri. Mi-e rusine de asta. Apoi…doctorul de ieri cere niste preturi enorme sa ne asculte numai, sa ne examineze. Mi se face parul cret cind ma gindesc cit o sa fie pretul operatiei…Dar poti oare sa pui un pret pentru sanatatea cuiva?

Cite lucruri minunate primim de la Dumnezeu! – si toate pe gratis. Nici nu stim ca le avem ca sa-i multumim, pina le pierdem. Citi oameni sanatosi nu au habar de pretul sanatatii lor pina nu o pierd. Unii fac abuzuri care le ruineaza sanatatea…

Concluzii? Le-am spus…Sperante? Ce am face fara de speranta? Numai ca am invatat sa cred ca totul este in mina Domnului si ca El ne rezolva problemele la timpul potrivit. Vorbeam saptamina trecuta cu o matusa de a mea si i-am spus ca intr-un fel, ma simt vinovata de toata drama asta prin care trece Deb. I-am spus ca pentru multa vreme m-am tot rugat Domnului ca sa-i schimbe pe copiii mei “ from inside out” (dinspre inauntru inspre inafara). Si nu pot sa va spun cit de schimbati sint si ce schimbari minunate a facut Domnul in viata lor!…Numai ca metodele Lui nu ar fi fost metodele alese de mine – pentru ca niciodata n-as fi ales durerea pentru copiii mei ca scula de lucru. Ginditi un pic la acest lucru…Si se intimpla si cu noi…cind trecem prin felurite incercari. Dumnezeu ne iubeste si ne face sa fim tot mai mult dupa planul Lui…ca El a avut un plan cu noi inainte de a ne fi nascut. Astea sint concluziile…V-am spus eu ca nu prea sint cristalizate inca…dar sint totusi in proces…si cred ca pe drumul cel bun…