COINCIDENTA?...NICIDECUM ...

Scriu pe blog de mai bine de doi ani…Am avut multe satisfactii…am intilnit prin intermediul acestui blog oameni exceptionali. M-am minunat de frumusetea unor suflete…nu ma mai satur sa intilnesc alti si alti oameni…Oameni cu care stiu ca am sa-mi petrec vesnicia. In ciuda faptului ca viata este din ce in ce mai grea- pe de o parte economia, pe de alta parte rautatea, lacomia, josnicia unor oameni…Apoi neajunsurile vietii - probleme de familie, boala, necazuri de tot felul…si totusi in mijlocul acestor necazuri trecatoare…ici si colo gasesti cite un suflet care te face sa iti revizuiesti parerile despre viata…sa zimbesti din nou plin de speranta - ca si in tinerete cind te uitai la viata ca la un timp nelimitat de posibilitati nelimitate…

Azi dimineata citeam din nou ceva de la abbu - si ea punea o intrebare la care in graba diminetii n-am putut sa raspund in totalitate; de fapt cred ca am spus cam tot ce stiam- dar parca nu era deajuns.

Oricum, raspunsul lui abbu a fost atit de placut incit am uitat de intrebarea ei. Voi credeti in coincidente? Eu nu cred…Astazi in drum spre casa, am tot mutat radio de pe o statie pe alta, parca cautam ceva desi nu imi amintesc sa fi cautat ceva anume. La un moment dat l-am lasat pe un canal. Era o predica…Si ghiciti cu ce a inceput predica? Cu exact intrebarea pe care mi-o pusese abbu…

Intrebarea venea din rugaciunea “Tatal nostru”…si era despre …”si nu ne duce pe noi in ispita!” Spunea cel care dezvolta subiectul ca aceasta intrebare este cea mai perplexa intrebare din Biblie (si cind te gindesti de cind isi punea abbu  intrebarea…) si ca multi au cautat sa raspunda corect acestei intrebari…”Cine ne duce de fapt in ispita?” De satan stim toti ca ne duce in ispita…dar…poate oare Dumnezeu sa ne duca in ispita?

Acuma… nu va pot spune cum m-am simtit cind am auzit intrebarea asta…Am cascat niste ochi mari si urechile si mai mari. Am dat drumul mai tare la radio…mi-am cautat prin poseta pixul si pe spatele unei carti ce-o aveam cu mine am inceput sa iau notite la 120 de km/ora. Citeva cuvinte cu litere cracanate ici si colo peste tot pe coperta…si apoi am trecut inauntru…Bineinteles ca n-am sa va pot reda intreaga predica. Dar…cit am sa pot sa descifrez din “notitele “ mele raportat la ideea in discutie …am sa vi le spun si voua. Puneti la socoteala faptul ca explicatia din greaca a fost facuta in engleza si eu trebuie sa o spun in romaneste…dar merita efortul.

In limba greaca termenul care exprima …a nu ne duce in ispita are doua intelesuri. N-am retinut termenul in greaca (l-am auzit o singura data si nu l-am retinut) - dar majoritatea celor care citesc blogul meu sint la fel de simpli ca si mine si nu cred ca le pasa ca n-am termenii in greaca veche prezenti la discutie - importanta este explicatia - ideea. Deci acel termen inseamna si a duce in ispita, a tenta…cit si a testa - a supune la un examen. Bineinteles ca termenul de a duce in ispita este folosit pentru ispititorul acestei lumi ( cine altul decit cel care a ispitit pe primii oameni…Eva si Adam in gradina) si celalalt termen care inseamna testare - punere la incercare este cel de care vorbeste Iacov in Epistola lui la capitolul 1:2-3…”Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cind treceti prin felurite incercari , ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.” Trebuie sa recunosc ca in acest context, fraza suna la ea acasa… Aceste incercari sint procedeul prin care Dumnezeu ne cearca caracterul. Satana ne duce in ispita, Dumnezeu ne da sansa sa facem alegeri bune si sa il alegem pe El - afara din ispita. Un alt text ajutator…Iacov 1:12-14 “Ferice de cel ce rabda ispita. Caci dupace a fost gasit bun, va primi cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu acelor ce-L iubesc. Nimeni cind este ispitit sa nu zica: ”Sint ispitit de Dumnezeu.” Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insus nu ispiteste pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, cind este atras de pofta lui insus si momit.”

Ca o concluzie la ideea de aici spunea vorbitorul, sa nu ne incredem in noi ca sintem in control…ca de fapt cind spunem acest lucru sintem deja pe jumatate dusi in ispita…Singura noastra sansa este sa ii dam Lui Dumnezeu controlul mintii noastre…altfel curiozitatea, pasiunea, dorintele noastre de tot felul ne vor impinge catre alegeri periculoase pentru sufletul nostru. Si…odata ce am muscat din fructul pacatului…ca si Eva in gradina…vom musca si a doua oara…vom continua…

Ce ziceti…coincidenta? Eu nu cred in coincidente. Eu cred ca Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi…