Biblia ne spune insa ca ..."in lume veti avea necazuri"...si indiferent care ne este adresa in lumea asta mare...acest adevar ramine o constanta universala...
Asadar, cu totii experimentam adesea necazuri . De cele mai multe ori traim fara nici un fel de grija si nu stim sa apreciem binecuvintarile pe care le avem decit atunci cind le pierdem. Si de obicei sanatatea este cel mai putin apreciata ca si cind ar fi normal sa fim sanatosi; si doar atunci cind o pierdem stim sa ii pretuim valoarea. Am citit undeva ca in prostia noastra ne risipim sanatatea ca sa facem bani - numai ca toti banii din lume nu ne ajung pina la urma sa ne recistigam sanatatea. Pentru cei care aveti probleme financiare...cugetati un pic la acest lucru, si problemele ce le aveti vor fi mai usor de acceptat.
Altii ne intindem tot mai mult plapuma. Cind lucrurile ne merg bine daca avem o casa mica ...ne gindim la una mai mare. Si pe cind ar fi sa dobindim ceea ce am visat cu putin timp in urma ...ne-am schimbat visul cu ceva si mai mare, si mai grandios. Si daca nu am fi opriti cumva din aceasta nebunie, nu ne-ar mai multumii nimeni cu nimic. Iar daca din cauza economiei proaste trebuie sa renuntam la ceva...facem din asta o tragedie . Ne-am obisnuit sa existam pe picior mare si nu vrem sa renuntam la pozitia ce o avem.
Sa ne uitam insa bine la pricina nefericirii noastre. In primul rind existenta noastra terestra nu are ca scop fericirea pe acest pamint. Nu stiu de unde ne-a intrat in cap ca trebuie sa fim fericiti. La urma urmei pina si definitia fericirii cred ca difera de la om la om. Domnul Isus avea o perspectiva interesanta despre fericiri - uite ce spune Domnul Isus despre fericiri...Luca 6:20-26
-"Ferice de voi , cari sinteti saraci, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu este a voastra"
-"Ferice de voi, cari sinteti flaminzi acum, pentru ca voi veti fi saturati!"
-"Ferice de voi cari plingeti acum, pentru ca voi veti ride!"
-"Ferice de voi, cind oamenii va vor uri, va vor izgoni dintre ei, va vor ocari si vor lepada numele vostru ca ceva rau, din pricina Fiului omului!"
-"Bucurati-va in ziua aceea, si saltati de veselie; pentru ca rasplata voastra este mare in cer; caci tot asa faceau parintii lor cu proorocii."
-"Dar, vai de voi, bogatilor pentru ca voi v-ati primit aici mingaierea!"
-"Vai de voi, cari sinteti satui acum! Pentru ca voi veti flaminzi!"
-"Vai de voi, cari rideti acum, pentru ca voi veti plinge si va veti tingui!"
-"Vai de voi, cind toti oamenii va vor grai de bine! Fiindca tot asa faceau parintii lor cu proorocii mincinosi!"
Astazi am iesit afara la lunch cu o colega. Imi povestea despre vecina ei care are un portocal la drum. Spunea ca doamna respectiva nu stringea niciodata portocalele ca sa le manince...ca nici nu stia cum gusta...dar intr-o zi o femeie saraca "homeless" ( fara casa) care trecea pe acolo a calcat pe gazonul acestei doamne si a cules citeva portocale de sub pom. Cucoana a iesit afara si a inceput sa strige la femeia asta saraca sa plece de acolo. Femeia ii spunea ca sint tare bune portocalele din pomul ei...si o ruga sa i le lase...doamna noastra cumsecade striga la ea sa le lase jos si sa iasa de pe gazonul ei ca daca nu cheama politia.
Mackie imi spunea ca scandalul asta neobisnuit a facut-o sa iasa afara din casa sa vada ce se intimpla. Femeia cea saraca a lasat portocalele sub pom si a plecat pina la urma. Mackie insa s-a apropiat de vecina ei care aduna deacuma portocalele si le punea la gunoi si o intreba...
-Mai Meredith...de ce nu ai lasat-o sa ia portocalele...tu tot nu le folosesti?!
-Din principiu...i-a raspuns vecina ei...sint portocalele mele din pomul meu si fac ce vreau cu ele...si a intrat grabita in casa.
Pina la incidentul asta Mackie avea o parere buna de vecina ei. Raspunsul asteia insa a vorbit volume...asta este adevarul...facem bine sau facem rau celor din jur din...principiu...Intrebarea care trebuie sa ne-o punem este ..."ce fel de principii avem?" Ni se pare drept ca totul sa ne apartina noua? Indiferent ca avem drept de proprietate sau este muncit de noi sau mostenit? Roata se poate schimba...si nu numai in ziua de apoi - se poate intimpla acum si aici.
Sa ne uitam in jurul nostru. Uneori un gest care ne costa putin poate face o diferenta uriasa in viata cuiva - ca ...principiu...
2 comments:
Frumoase reflectii. Intr-adevar ar trebui sa ne gandim noi ce e al nostru din tot ce avem aici pe pamanant? cu ce am venit pe lumea asta? si cu ce plecam din lumea ast, caci nu luam nimic de aici. Am iesit goi din pantecele mamei noastre si tot asa plecam. Si daca ce primim aici prin indurarea lui Dumnezeu de ce ne laudam ca sunt ale noastre,oare? ...vanitate...am citit undeva ca mandria merge inaintea caderii...si daca suntem sinceri cu noi insine trebuie sa recunoastem ca asa e.
In vara asta mergand pe sosea la marginea soselei un corcodus avea aplecate crengile peste gardul propietarului. Pentru ca Domnul a binecuvantat acest corcodus era atat de plin de fructe incat multe cazusera pe jos. M-am aplecat si am cules cateva de pofta impartindu-le cu tovarasii de drum. Propietara vremelnica a corcodusului deudeva din curte mai de departe ne-a vazut si s-a apropiat si putin ironic ne-a spus tocmai cand plecam ca putem sa culegem ca ea nu ne sfadeste. Pe moment atunci nu am sesizat ironia prea bine si i-am multumit spunandu-i sa o rasplateasca Domnul Isus. Dar in urmatoarea clipa s-a intors cu spatele si a plecat. Abia atunci am realizat ca o spusese cu ironie.Stiu ca am mai povestit, dar nu pot sa nu-mi aduc aminte de bunica care ne sfadea daca culegeam toate fructele din pom, zicea ea sa lasam si pentupasarile cerului. Bunicii mei nu au fost oameni cu resurse modeste, dar niciodata nu i-am auzit sa se supere daca cineva lua un mar din pom. Inca bunica mea gasea sa dea si altora mai in nevoi cate ceva.Domnul Isus sa ne curateasca inima de mandrie si ori ce urma de egoism.
Carmen
Amin Carmen la tot ce-ai spus...Mi-amintesc ca ziceai ca bunica ta zicea sa lasati si pasarilor cerului virful de pom sa il culeaga ele...Ce minunat!!!
Post a Comment