GINDURI DE TOAMNA...

Astazi e cu adevarat o zi de toamna… nu una vesela, ci una mohorita. Am bagat de seama ca si atunci cind este lumina afara, daca nu se vad razele de soare…desi este lumina suficienta… lipseste bucuria. Cind privim la acelasi peisaj si straluceste soarele afara, o energie de neinteles ne cuprinde, ne transforma si ne da o dispozitie buna. Astazi stau ca ursul la usa birlogului… Sa ma mai uit sau sa inchid ochii?

Oare nu asa este si cu viata noastra spirituala? Orice lumina spirituala am folosi, orice bec, orice lampa…nimic nu se compara cu Lumina care vine de sus… Nimic. Ziceam mai ieri ca in mijlocul necazurilor poti primi pacea Lui care intrece orice pricepere… si o bucurie reala, nemotivata si netulburata de nimic – nimic material, adica… nimic fizic.

Este weekend… timp de odihna si recuperare; timp de meditatie, timp in care sa ne mai ingrijim si de suflet – sa nu moara de atita neglijenta din partea noastra. Am o intrebare… Cind ai fost ultima data la Biserica? Oh… stiu ca unii oameni care merg la biserica nu sint cumsecade… sint pacatosi – sint rai - lacomi, invidiosi, guralivi… Dar poate tocmai de aia trebuie sa si mearga acolo, sa afle cum sa se schimbe. Si… la urma urmei, de-aia trebuie sa mergem si noi. Nu ne ducem sa participam la o functie sociala… ne duem sa ascultam un Cuvint care, chiar daca uneori este rostit de oameni pacatosi, Cuvintul in sine este curat, este sfint, este Cuvintul lui Dumnezeu…

Am auzit ca Adrian Paunescu a murit. Pe patul de moarte, a scris inca citeva versuri …

“De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.”

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă

...Ar mai fi vrut sa aiba citiva ani de viata… si probabil ca i-ar fi folosit cu mai mult folos. S-ar fi ingrijit mai mult de suflet. Cine stie daca ar fi fost destul de intelept sa o faca… dar noi? Sintem suficient de intelepti sa stim ca acest subiect evitat de noi – suflet - viata vesnica - moarte - va trebui sa il discutam intr-o zi? Sa ne gindim la el? Sa trecem prin inevitabilul sfirsit?

E toamna… si toamna imi aminteste ca viata mea trece prin schimbari de sezon… S-a dus vara zburdalniciilor si a venit timpul meditatiei. In Romania, gospodinele au multa treaba in sezonul asta. Fac socoteli… aduna pentru vremea iernii provizii in camara. Ce provizii ai facut pentru viata ta in camara sufletului tau? Paunescu ar fi vrut inca citiva ani de viata, probabil sa se ocupe de aceste provizii…

E toamna …si e toamna vietii si pentru mine, si pentru multi din cititorii mei… Lasind in urma trecutul, mai este inca timp sa schimbam directia viitorului nostru. Si este atit de simplu… absurd de simplu! Si totusi, oamenii amina pina cind nimic nu se mai poate schimba. Un simplu macaz schimbat - atit… si directia pentru eternitate este alta, si destinatia este alta. Accepta astazi darul fara de plata al Aceluia care te-a iubit pe tine… si pe tine, si pe tine, si pe mine… in mod personal… si ne-a iubit atit de mult, incit a parasit confortul Cerului si a venit sa traiasca la fel ca noi, printre noi, sa ne fie un exemplu, sa moara pentru noi, ca sa ne poata salva. Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa accepti darul Lui …iata secretul!…

”Pentru ca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, incit a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca ORICINE CREDE IN EL SA NU PIARA, CI SA AIBA VIATA VESNICA.” Dragul meu “ORICINE”, te implor sa crezi astazi si sa-L primesti pe Domnul Isus in viata ta!… ca toamna ta sa nu fie fara sperante, fara directie, fara viitor… ca ziua aceea finala sa nu te gaseasca nepregatit.