Pe trepte
între Cer şi pământ
stau îngeri
cu aripile întinse
între Cruce şi-o rază.
Din poala muntelui
până-n abisul albastru
voi cuprinde
în ochiul inimii
Înălţarea
la…ceasul cel din urmă.
..............................................................................
IMI LEG MAINILE DE INGERI
Nu de caderi ma tem,
ci de zbor fara aripi,
de un orizont fara nume
de tipatul stelelor ce cad
Razele fierbinti fac
totul o singura culoare
pamantul meu este ars
nu mai sunt fluturi
doar un stejar batran
in pustiul acesta ca un semn
Esti atat de inalt
ca sa te ating….
imi leg mainile de ingeri
Liliana Corbu
1 comment:
Pentru Concurs!!! Omul ca pomul!!!
De jos, de pe pamant se vede
un pom ce-i aplecat de vant.
Natura!, pe mine ma prevede;
nu-s eu oare omul ce se vede
robit de relele acestui pamant?
De sus, din cer si Domnul vede
pe orice om ce cade in ispita.
Dar si pe-acela ce lupta, ce crede,
ce biruie furtuna, ca pomul verde.
Caci radacina lui e tare adancita...
Caci stanca neclintita e Hristos,
un munte plin de slava de putere !
Iar ruga-i radacina celui credincios,
ce nici un vant nu-l mai doboara jos.
In urma-i valea mortii, nainte-i inviere.
O Doamne, te rog, da-mi credinta
sa nu raman ca pomul aplecat...
Sunt singur, da-mi te rog biruinta,
ridica-ma prin norii de fagaduinta,
caci Tu Isuse drag m-ai induplecat.
Amin.
Post a Comment