MA PLEC CU MULTUMIRE...

Cind am "pus de-un concurs" acum citeva saptamini, m-am tot gindit ce subiect sa gasesc si gindul mi-a zburat la sarbatoarea multumirii…asa numitul Thanksgiving americanesc. Dar mi s-au oprit ochii pe pomul asta tinerel si atita de indoit de vint…si tot felul de ginduri mi-au dat tircoale in timp ce imaginea pomului mi-a ars retina imaginatiei…

Uite…numai citi dintre voi v-ati inscris la concurs ...si cite idei deosebite ati avut! Si toate gindurile astea s-au nascut doar uitindu-va la imaginea unui singur pom. Un pom cu istoria lui proprie…un pom din a carui esenta s-a facut si ieslea care l-a primit pe Domnul Isus in pruncie dar si crucea pe care a fost intins ca sa moara…Un simplu pom. Daca ne-am uita la natura creata de Dumnezeu cu ochii intelepciunii, L-am intilni pe Creatorul ei la fiecare pas…in fiecare pom. Cit de minunat este faptul ca dintr-o simpla saminta se naste viata…si creste - indiferent de conditiile pe care le are. Dumnezeu a pus in saminta prototipul pomului…

Pomul nu este de vina ca s-a nascut pe virful stincii…Nu el si-a asezat radacinile acolo. Nu el a ales ce vinturi sa il indoaie si cite raze de soare sa-l usuce... Poate i-ar fi placut pomului sa aiba o padure de frati in jurul lui - si sa nu fie singur niciodata. Dar saminta lui acolo a fost programata. Poate ca unii dintre noi ne simtim singuri si asezati intr-o pozitie lipsita de confort in viata asta - undeva unde vinturile vietii nu se mai opresc…sau daca se opresc vinturile atunci cu siguranta ca ne arde soarele…Oriunde am fost asezati insa - locul acela este important pentru Cel care a hotarit unde sa fie pusa saminta. Avem o misiune in acel loc. Am fost asezati strategic de cel ce ne-a cunoscut inainte de a avea chip...

Pomul din poza mea are un mesaj deosebit. Un pom…explica prin prezenta lui viata - existenta multora dintre noi intr-o lume nefavorabila, neprimitoare…Nu este usor sa traiesti pe virful stincii- dar nu este nici imposibil. Dumnezeu a dat viata si tot El o sustine. Si chiar si indoit asa ca si pomul…pomul asta tot semet este pentru ca stinca pe care este asezat pomul are o pozitie si o stabilitate pe care o da prin asociere si pomului ce creste pe ea.

Ma uit la drumul meu in viata parcurs anul asta…Ma vad ca si pomul din poza de concurs…numai ca mai batrin si cu ramurile mai sfisiate si destul de desfrunzit…Dar ma vad cocotata pe Stinca care este Christos …Au fost momente cind vinturile m-au indoit ca am fost una cu pamintul si a fost vizibil ca imi tremura genunchii si imi clantane dintii. Au fost nopti cind am plins - mai bine zis am urlat de una singura in casa si m-am intrebat daca nu cumva aud vecinii si o sa cheme politia crezind ca ceva oribil se intimpla in casa mea…Au fost zile cind credita mea abia pilpiia…Dar asa lovita de vinturile vietii…eram totusi pe Stinca. "Chiar daca ar fi sa umblu prin Valea Umbrelor Mortii" nu ma tem de nici un rau ca Tu esti cu mine…" Asa spune Psalmul 23…si-l recomand tuturora sa-l invete pe de rost, ca la vremuri de furtuna sa poata sa si-l recite in minte si sa-si aduca aminte ca nu sint singuri…

Si imaginea acestui pom imi mai sugereaza ceva. In fata Stapinului acestei lumi, as vrea sa am atitudinea potrivita si sa-mi plec fruntea pina la pamint in fata maretiei Lui Dumnezeu. El merita toata Slava…si cit as fi eu de batoasa as vrea sa am atitudinea acestui pom…sa ma plec in fata lui cu multumire…ca pe cit trece timpul pe atita am mai multe lucruri pentru carer sa-I multumesc.

Si ca sa revin la fraza de inceput - pina in cele din urma…poza este potrivita pentru Ziua Multumirii. De obicei noi folosim poze cu cosuri cu roade si spice si…tot felul de bunatati, ca sa invocam multumirea noastra. Punem accentul pe aceste bunuri pe care le primim de la El. Dar ca sa-I fim multumitori , eu cred ca trebuie sa avem atitudinea potrivita. Iar mie in anul asta mi se potriveste pozitia acestui pom si atitudinea lui. Si ca si pomul din poza …ma plec in semn de umilinta si de multumire...