O INTREBARE...UN RASPUNS (4)

abbu viorica has left a new comment on your post "O INTREBARE SI UN RASPUNS (2)":

Drag(a) Cherie,in discutie este :daca partea practia,imediata nevoile necesare omului pentru a trai,educa,intretine o familie primeaza celor sufletesti.Daca eforturile fizice si mai ales financiare nu ar trebui canalizate catre ajutorarea oamenilor de a se tine pe propriile picioare,de a avea meserie,castig asigurat si o educatie remeinica sau ii lasam de capul lor in lumea asta dandu-le in schimb promisiunea ca pe cealalta lume va fi altceva,va fi mai bine....

caci am o banuiala....adunarile cu cantece si rugaciuni si atmosfera electrizanta,sunt mai eficiente adunarii de mijloace materiale decat o clasa de oameni care invata croitoria....de exemplu...nu, nu sunt musulmanca. Mai mult nu comentez pe acest blog din respect pentru d-na Rodica..
.............................
Am citit ce-i spunea abbu lui cherie...si pe drum catre lucru m-am tot gindit azi dimineata; am o ora de mers, si trebuie sa stau treaza la volan asa ca am timp berechet sa mestec la ginduri, sa pun tara la cale...sa fac planuri...sa le desfac...

Insistenta lui Abbu mi-a dat mult de gindit ...la inceput am crezut ca vrea cu tot dinadinsul sa respinga gindul ca starea spirituala a lumii ar avea vreo importanta. Apoi m-am mai gindit oleaca si m-am pomenit dindu-i ceva dreptate cu privire la Romania - in care o mare parte din popuilatie este de fapt intr-o stare materiala jalnica - o foame si o lipsa care ar trebui sa ne framinte pe toti. De multe ori insa ne aruncam sa rezolvam numai problemele mici...cele pe care credem ca le putem rezolva, nu din rautate sau nu ca nu vrem sa facem mai mult...ci din neputinta si din lipsa de viziune... Continui sa cred ca problema spirituala este cea mai importanta. Dumnezeu este Creatorul si Datatorul vietii pe pamint. El a avut in plan si ce sa manince oamenii si cu ce sa traiasca creaturile miinii Lui. Planul Lui este perfect- doar ca noi oamenii am luat-o razna. O intoarcere la El ar insemna o regenerare totala a spetei umane...Acest pamint pe care ne-a asezat este in stare sa produca mincare pentru toti. (Am sa las discutia cintarilor si a rugaciunilor si a atmosferei electrizante pentru la urma.) Dar pentruca un om lesinat de foame sa inteleaga acest lucru trebuie mai intii sa-i dai sa manince sa poata judeca cu luciditate. Domnul Isus a hranit gloatele care veneau dupa El. El a inmultit putinul unui copilas- mincarea din straita lui si a hranit miile de oameni. Poate sa repete aceasta minune cu putinul nostru...DACA I-L DAM LUI. Si asta nu este ceva ce trebuie sa ii explic Lui abbu ci voua, celor de aceeasi credinta cu mine. Cind noi o sa-I dam Lui Dumnezeu ce este al nostru asa cum a facut-o acest copil, El va inmultii acel putin si va hranii pe cei flaminzi din jurul nostru. Rezolvarea este...in miinile noastre...

M-am intrebat astazi...Facem noi suficient pentru cei din jurul nostru? Intre noi sint oameni destoinici. Unii sint foarte talentati. Am cunoscut o doamna care putea vinde orice...absolut orice. Si vindea la oricine- si aia care aveau numai doi dolari in poseta o deschideau si ii dadeau banii. Am cumparat de la ea multe lucruri de care nu aveam nevoie, dindu-mi ultima letcaie...Stia sa vorbeasca...

Am intilnit oameni care unde puneau mina, totul crestea si se inmultea. Exista talente ...exista multe talente nefolosite.Cum ar fi sa le punem la negot...pentru cei din jur? Cum ar fi ca cineva care are un astfel de talent sa se deplaseze in Alibaba si sa inceapa o afacere care sa dea de lucru la cel putin citiva din oamenii de acolo...?

Am auzit ieri la radio, in drum spre casa ( va spun eu ca naveta asta este o binecuvintare - ma educ in timp ce ma deplasez)...si cum ziceam, am auzit ca o organizatie trimite de exemplu bani pentru o capra...la o familie. Nu stiu prin ce tara - poate ca era undeva in Africa...si spuneau ei, ca cei cu capra , cu laptele de la capra isi hranesc copiii si surplusul il vind. Poate asta nu le acopera toate nevoile dar ii ajuta. Altii au primit o bicicleta si asta a rezolvat problema transportului pentru unul din membrii familiei. Bunavointa totdeauna gaseste solutii. Dragostea totdeauna rezolva probleme.

Uneori e si vina oamenilor ca sint saraci. Asta nu e un secret. Noi romanii stim povestea cu posmegii uscati. S-a impamintanit ideea ca cineva de undeva trebuie sa le rezolve problemele. Va marturisesc ca desi am avut servici si in Romania, n-am muncit cu adevarat decit cind am ajuns in America. Si au trecut de atunci 30 de ani si inca nu m-am oprit... Dar unii oameni ar muncii daca cineva i-ar lua de mina si i-ar invata...

Ma mai gindeam astazi ca Romania a pierdut mai mult decit a cistigat cu intrarea in Uniune. Inainte cel putin micul proprietar putea sa faca un pic de negot care sa-i asigure existenta...vindea un lapte, oua, zarzavaturi din gradina... Nu stiu daca astazi asa ceva mai este posibil...

Apoi mi-am amintit de buna mea...femeie simpla si saraca; dar harnica si intreprinzatoare. Ea avea totdeauna citeva gaini, un purcel...si citeva cuiburi de cartofi in gradina. Daca as avea posibilitati as merge in Alibaba si as deschide o fabrica sau ceva afacere acolo...dar cum nu sint decit un om cu intentii bune...ma gindesc ca poate sa-mi "vind" cuiva gindurile aici pe blog. Poate vreun cititor inimos sa "imi fure" ideea si sa mearga in Alibaba si sa inceapa ceva - dind oamenilor de acolo o sansa la supravietuire...Apoi m-am gindit ca poate femeile din Alibaba vor sa tie citeva gaini in curte pentru oua la copii. As fi interesata sa stiu cit ar costa sa trimitem bani pentru 10 gaini de pilda...daca o familie se invoieste sa aiba grija de ele. Nu este mult dar este ceva. Dar o capra? Caprele maninca orice...si dau lapte...Tatal meu in copilarie grijea de citeva capre ; si aveau si lapte . Laptele de capra este foarte sanatos.

Stiu ca e posibil ca unii sa aveti o criza buna de ris, citind rindurile mele. Dar risul este sanatos si ma bucur ca va pot distra. Posibil insa sa fie si din cei care au idei chiar mai bune decit ale mele si ar vrea sa le impartaseasca cu noi; poate sint din cei care vor sa faca ceva pentru oamenii astia si acum li se iveste posibilitatea. Hai sa vorbim...Poate gasesc sponsori care sa cumpere gaini sau capre sau orice altceva care poate sa usureze viata acestor familii - nu vorbesc de lucruri mari ca nu sint in stare de lucruri mari- vorbesc de lucruri mici- pe care aproape oricine traieste in afara tarii si le poate permite. Cred ca merita discutat. Si fratii mei...vin sarbatorile. Hai sa dam un cadou de Craciun unui om cu totul necunoscut...va las sa va ginditi din vreme la lucrul asta. Nu mai indesati in sacul fara fund al copiilor vostrii care au mai mult decit le trebuie...dati ceva, cuiva care n-are...imprumutati Lui Dumnezeu ceva din bunurile voastre...Faceti-va o investitie in cer...
.......................
Si apoi sa trec la "adunarile cu cantece si rugaciuni si atmosfera electrizanta". Abbu...in partea de sus mi-am expus gindurile cu privire la o parte din commentul tau care m-a pus pe ginduri. Si ce ginduri...Acuma insa iti vorbesc despre partea care m-a intristat...tot despre ginduri este vorba, dar mai triste.

Pocaitii...(asa le place unora sa ne spuna) sint si ei oameni. Au tristeti, au dezamagiri, au si bucurii...Exista o cintare pe care o cintam cu copiii din biserica la program..."Sint fericit- chiar dac-am lacrimi pe-obraz"...Oricit ar parea de anapoda o asemenea expresie...pentru mine si altii ca mine ea este adevarata.

Oamenii isi exprima fericirea in multe feluri. Credinciosii ca mine ( eu sint baptista) nu danseaza. Personal nu cred ca e mare brinza sa dansezi ( depinde si cum ) . Dar si noi trebuie sa ne exprimam cumva bucuria...nu? Nu pot sa-ti spun cita energie pozitiva, cum scapi de stress, cum scapi de depresie, de ingrijorari si alte boli psihice prin cintare. Eu am cintat in viata si la citeva instrumente...oh abbu...n-ai idee ce simtaminte deosebite iti da cintarea- mai ales daca cinti despre ceva in care crezi...despre un loc pe care il doresti, daca te inchini in cintarea ta Dumnezeului Celui Viu...Cintarea si inchinaciunea sint stari de bine...iti primenesti sufletul, il aerisesti.

Dupa ce mi-am revenit din accidentul care l-am avut, am fost la doctor pentru niste dureri pe care le aveam. Mi-au facut niste analize si intr-o zi de luni, numai ce venisem de la servici cind primesc un telefon de la doctorita mea care imi spune...foarte calm si profesional ca sint suspecta de cancer- si ca m-a programat pentru o operatie intr-o luna de zile. Cu toate cunostiintele mele, credinta mea, incurajari si altele, am trecut printr-o perioada ingrozitoare. Noptile nu puteam dormii de ginduri...si cind ma apuca starea aia de jale si de disperare, luam caietul de cintari pe care il aveam din tinerete si cintam incet...uneori printre lacrimi...pina ma linisteam.Sau citeam din Psalmi. Imi facea mai bine decit un medicament. In jumatate de ora eram calma si ma puteam odihnii. Nu am intrebati cum. Dar exista o putere in Cuvintul Lui Dumnezeu...incercati numai si la necaz recitati Psalmul 23...sa vedeti ce efect are.

Or fii unii care fac spectacol aiurea? Or fi si din aia, nu zic ca nu...pe unii ii cunoastem- dar cum ne-ar sta sa-i dam afara? Biserica este un loc unde chemi pe oameni sa vina- oricare om in orice stare ar fii. Ca de aia vin oamenii la Biserica sa-si caute pacea sufletului, ca scape de ingrijorari, de pacate...Pacatele si le spun Lui Dumnezeu caruia ii cer iertare si se simt astfel eliberati si iertati...Cum sa nu fii vesel si electrizat cind scapi de o pedeapsa? Cind stii ca nelegiuirile ti-au fost iertate si ai scapat de iad? Ca daca crezi in existenta raiului, trebuie sa admiti si existenta iadului; cum ar putea un om sa fie linistit cind stie ca la sfirsitul vietii il asteapta o pedeapsa vesnica pentru greselile lui din tinerete? Sint si oameni nesinceri? Bineinteles ca sint...dar acestia se insala singuri daca cred ca traind dupa cum ii duce mintea lor si prefacindu-se in oameni sfinti o sa-L pacaleasca pe Dumnezeu. La sfirsitul vietii, nu oamenii o sa ne voteze in rai sau iad- ci insusi Fiul Lui Dumnezeu va venii pe norii cerului ca Judecator- si El cunoaste adincurile inimii noastre- El o sa aiba ultimul cuvint. Asa ca...fiecare cum isi asterne...asa isi petrece vesnicia...