O NOUA REVISTA ELECTRONICA...

Articolul de mai jos este un articol din noua revista electronica..."DE SUB FINICUL DEBOREI" ...Cei interesati sa primeasca aceasta revista - va rog sa trimiteti un e-mail pe adresa... aureliagabor@yahoo.com
A fost doar un OM...


La prima privire, părea doar o femeie în vârstă ca oricare alta, pășind pe strada înghețată singură, neglijată și cu capul plecat. Lumea trecea în sus și în jos pe stradă, fără să-i dea nici cea mai mică atenție. Poate că unii evitau o astfel de imagine, tocmai pentru a nu-și strica buna dispoziție ce o simțeau la apropierea Crăciunului iar alții, mult prea grăbiți, se îndreptau cât puteau de repede spre locuințele lor călduroase, pentru că era tare frig afară…


Un cuplu tânăr, cu brațele supraîncărcate cu pachete, nici măcar nu au observat-o…


Nici tânăra mamă cu cei doi copilași, în graba lor spre casa bunicilor nu au băgat de seamă că se afla pe stradă…


Un pastor păși pe lângă biata femeie plin de sine, cu Biblia în mână, arătând ca un brav soldat creștin. Dar, gândul lui era la cele cerești, nu la ce se petrecea sub ochii lui, în stradă…


Dacă cineva dintre cei care treceau grăbiți pe lângă această femeie ar fi privit-o cu puțină atenție ar fi putut observa că femeia nu avea pantofi în picioare, umblând complet desculță pe trotuarul înghețat. Cu amândouă mâinile își strângea în jurul trupului un palton zdrențuit și fără nasturi, pentru a se mai apăra puțin de vântul tăios din acea seară de decembrie. Cu capul înfășurat în ceva ce nu aducea nici a batic și nici a căciulă, s-a îndreptat încet spre stația de autobuz din apropiere.


Un bărbat cu o geantă diplomat în mână, aflat în stație se feri cât putu mai departe de ea… Cine știe, poate femeia avea vreo boală contagioasă…


O tânără, care aștepta și ea autobusul, se uită la picioarele bătrânei de câteva ori, dar nu zise nimic…


În final, a sosit și autobuzul. Femeia a urcat cu greu, parcă toate o dureau… În final, s-a așezat chiar pe scaunul din spatele șoferului. Bărbatul și tânăra care au urcat odată cu ea, s-au grăbit spre spatele autobuzului, cât mai departe de femeia aceasta. Pasagerul care s-a nimerit să stea pe scaun lângă ea, se mișca neliniștit și pufăia nemulțumit de noua companie în care se afla…


Șoferul autobuzului, văzând-o desculță, s-a gândit în sinea lui : ”Cartierul ăsta a început să meargă în jos rău de tot… Poate voi avea norocul ca, din ianuarie încolo să fiu pus pe o altă rută, mai plăcută…”


Un băiețel, aflat cu mama lui în autobuz a spus arătând cu degetul spre femeie : ”Uite, mamă, tanti asta nu are pantofi în picioare !!” Încurcată, mama lui i-a tras una peste mână : ”Andrei, nu e frumos să arăți oamenii cu degetul…”; și cu asta a continuat să privească nepăsătoare pe fereastră. ”Precis că are copii mari. Ar trebui să le fie rușine că nu se îngrijesc de mama lor” a spus o doamnă îmbrăcată confortabil într-o haină de blană. Se vedea pe fața ei că se simțea superioară și satisfăcută moral, pentru că ea avea mare grijă de mama ei.


O profesoară, aflată și ea în autobuz, își aranjă mai bine plasele și cutiile cu cadouri din jurul ei, pentru cei dragi. ”Oare nu plătim destule taxe care să rezolve astfel de situații ?” se adresă ea unei pasagere aflate lângă ea. ”Da, dar vezi tu că totul e politică goală” îi răspunse cealaltă. ”Partidele la putere, îi jefuiesc pe cei săraci și dau la cei bogați…” Un bărbat din spatele lor, auzind discuția dintre cele două pasagere, intră și el în vorbă : ”Programele astea de ajutorare, mai mult fac oamenii să fie leneși decât să îi ajute…”


”Lumea ar trebui să învețe minte și să economisească bani încă din timpul când pot !” intră în vorbă și un domn mai în vârstă. ”Dacă femeia aceasta ar fi economisit bani la tinerețe, nu ar suferi acum ! E greșeala ei că a ajuns așa…”


Și toți călătorii, strălucind de satisfacția inteligentei lor filozofii de viață, își văzură mai departe de gândurile lor. Dar, un bărbat în puterea vârstei se apropie de biata femeie și, înmânâdu-i o bancnotă de $ 20.00 îi spuse amabil : ”Doamnă, ai aici niște bani. Mergi și cumpără-ți o pereche de pantofi !” Bătrâna îi mulțumi mormăind ceva și dând recunoscătoare din cap. Iar omul se întoarse fericit la locul lui pentru că fusese singurul care a trecut la acțiune în această situație.


O creștină bine îmbrăcată, care se afla și ea în autobuz, observând-o și ea pe femeie a început să se roage în sinea ei : ”Doamne, Tu știi că nu am bani acum și nu o pot ajuta cu nimic pe această necăjită. Dar, Doamne, Tu la care nu există imposibil, și spre care mă îndrept și eu ori de câte ori am o nevoie, fă acum o minune. Știu că ești un Dumnezeu plin de dragoste de aceea, Te rog lasă-Ți binecuvântarea Ta și asupra acestei femei. Așa cum altădată ai dat mană din cer în pustie, fă ceva ca și această femeie să aibă o pereche de pantofi pentru Crăciun.” După această rugăciune, și creștina noastră s-a simțit împlinită spiritual și nu s-a mai gândit la biata bătrână.


La stația următoare a urcat în autobuz un tânăr îmbrăcat multicolor, ca majoritatea celor din ziua de astăzi, cu un batic albastru legat la spate, de sub care, totuși, răzbătea imaginea unei tunsori ”moderne”, având căști la urechi și mișcându-și trupul într-un ritm și după o muzică pe care doar el o auzea. După ce și-a plătit biletul, s-a așezat pe scaunul din dreptul femeii, continuând să se ”bâțâie” în ritmul muzicii din boxele ce le avea pe urechi. Nu prea dădu atenție celor din jurul lui dar, deodată, ochii îi căzură pe picioarele goale ale bătrânei care se afla așezată pe scaunul din dreptul lui. Văzând-o, pur și simplu îngheță ! Muzica ce o auzea nu îi mai spunea nimic și trupul lui s-a oprit deodată din mișcările ce le făcea. Ochii i s-au mutat de la picioarele goale ale bătrânei, la pantofii lui de marca Nike, pentru care economisise tot ce a putut, timp de patru luni. Toți colegii lui de școală îl invidiau pentru această încălțăminte. Dar, ceva miraculos se întâmpla : Tânărul s-a aplecat spre pantofii scumpi ce îi avea, le-a desfăcut șireturile și i-a luat din picioare, împreună cu ciorapii ce îi purta și s-a îndreptat spre femeia de lângă el : ”Bunico, văd că nu ai pantofi ! Ei bine, eu am…” Cu mare grijă, tânărul a ridicat ușor picioarele bătrânei, punându-i întâi ciorapii și apoi pantofii lui în picioare. Surprinsă, femeia i-a mulțumit printr-o înclinare a capului. Era pe jumătate înghețată, nemaifiind în stare nici să vorbească. La stația următoare, tânărul a coborât din autobuz pășind desculț pe zăpada înghețată. Pasagerii din autobuz s-au îngrămădit toți la geamuri să îl vadă. Asistaseră la o scenă absolut neobișnuită.


”Oare cine o fi fost tânărul acesta ?” a întrebat cineva.
”Trebuie că a fost un profet !” a sugerat unul dintre pasageri.
”Mai degrabă un sfânt !” a spus un altul.
”Cred că a fost un înger…” veni o altă opinie.
”Uitați-vă ! Se pare că are un cerc luminos în jurul capului !” spuse un alt pasager.
”Cred că a fost Fiul lui Dumnezeu !” spuse doamna creștină care se afla în autobus.


Dar băiețelul care arătase cu degetul spre femeie a spus cu vocea clară : ”Nu, mamă ! Eu l-am văzut foarte bine. A fost doar un OM !”